Intoarcerea lui Dostoievski

Indignat de robia iobagilor,scriitorul rus Fiodor M. Dostoievski (1821-1881) s-a alaturat unui grup de revolutionari anti-taristi.Scriitorul a fost arestat si condamnat la moarte.In ajunul Craciunului anului 1849,tanarul a fost dus inaintea plutonului de executie cu alti camarazi.

Timp de o jumatate de ora,condamnatii inghetati fizic si sufleteste au asistat la slujba de ingropaciune.Cu putin inainte de a se rosti comanda "foc",un ofiter gonind pe calul sau aparu cu vestea schimbarii pedepsei cu moartea la munca silnica.

Cand convoiul sosi in Siberia,doua femei din piata ii strecurara lui Dostoievski un Noul Testament.Pentru Dostoievski,bezna dezolarii a fost inlaturata de izbucnirea de lumina pe care a gasit-o in Isus pe care nu-L cunoscuse.Acolo,in Siberia,scriitorul s-a vazut fara Hristos,fara nadejde,fara Dumnezeu si in rolul fiului risipitor.Acolo,Dostoievski a trait experienta convertirii:s-a dezis de aroganta intelectualitatii ruse,a renuntat la ideile sale politice si s-a dedicat din inima lui Hristos.Cel care altadata era departe de orice nadejde,fusese acum apropiat prin credinta in Hristos....

La capatul a zece ani lungi in Siberia,scriitorul s-a intors in viata petersburgheza cu o credinta de nezguduit. "Daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos Se afla in afara adevarului,atunci as prefera sa raman cu Hristos decat cu adevarul" ,marturisea el.

Apoi a calatorit mult prin Europa,ceea ce a dus la caderi zdrobitoare dar si la ceasuri de cainta amara.

Toate scrierile sale ulterioare au gravitat in jurul intoarcerii si reintoarcerii Mantuitorului.Toate au culminat cu dragostea lui Dumnezeu pentru pacatosul nenorocit,o dragoste care se jertfeste.Tematicile scrierilor lui sunt impregnate de bucuria mantuirii.

Fiica lui,Aimee, a povestit: "Ne-a chemat langa pat,ne-a luat manutele si ne-a spus:"Copii,niciodata sa nu uitati ce va spun acum.Aveti credinta deplina in Dumnezeu si nu va indoiti de iertarea Lui.Va iubesc mult,dar iubirea mea este nimic in comparatie cu iubirea Lui.Chiar daca vreodata ajungeti sa disperati,sa nu va pierdeti niciodata increderea in Dumnezeu.Umiliti-va inaintea Lui ca inaintea unui tata.Implorat-i iertarea si El se va bucura de pocainta voastra,tot asa cum s-a bucurat tatal de intoarcerea fiului risipitor..."

..............................................