De fiecare data cand te increzi,nu faci decat sa mai adaugi un fir la acea sfoara,devii putin mai puternic,vei putea putin mai mult sa te descurci.
A te increde nu reprezinta intotdeauna o atitudine pasiva,trebuie sa fi si activ; e ca si cum astepti sa vezi daca nevoile unui client sunt sau nu implinite.Aceasta asteptare nu este neparat o pozitie,ci este un centru de interes.
Subliniez aici si importanta de a avea o inima multumitoare.Multumirea se intorce pentru a spune multumesc celui care a facut posibil acel lucru.
Este multumirea o pornire naturala,un instinct sau mai degraba o disciplina dobandita...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu