Zilele trecute mi-am cunoscut statutul.... Am luat la picior bucurestiul...in drumul meu m-am intalnit cu un flacau.Parea epuizat,abatut,disperat si neincrezator...m-a oprit si a inceput sa vorbeasca:"Imi cer scuze ca deranjez,poate o sa mi dai si vreuna,dar sunt din brasov.Am ramas cu motorul si incerc sa strang bani sa ajung acasa...si 2 lei imi sunt de ajutor..."....intre timp imi cere o tigara...
Pana sa-l intalnesc pe flacau,tot drumul meu incercam sa Il descopar pe El si sa am un raspuns clar la intrebarea"DE CE IL VREAU IN VIATA MEA.."...aveam diferite raspunsuri"Pentru ca imi da pace,pt ca stiu ca langa El e locul unde tre sa fiu..."....nimic de genul:"Pt Jertfa..." ... ma simteam vinovata pt ca Il vreau pt pace in viata mea....ma gandeam totusi ca pacea o au cei impacati cu El...ma rog..un intreg razboi in interioru-mi....
Am incercat,cand l-am auzit pe flacaul acesta trist ca imi cere o tigare,sa ii impartasesc din El..mai ales ca motivul pt care imi cerea o tigare era acela ca era extrem de descurajat...gandeam ca ii pot oferi speranta si nu doar temporara,vesnica...
Am inceput cu teoriile.."Te ajuta sa fumezi?" si in mintea mea croiam deja uramtoarea replica ce-L includea pe El...m-a oprit insa raspunsul lui.."Tu fumezi?"
....................................................................
Am tacut,am scotocit in geanta si i-am dat lui tot pachetul,indrumandu-l spre Herastrau in speranat ca de acolo poate face rost de intreaga suma sa plece acasa....
Ce as putea sa ii spun eu unuia pierdut cand sunt la fel ca el?
Zilele trecute am observat ca sunt in stadiul in care tot ce pot sa ofer este un pachet de tigari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu