Fetelor,Va scriu pentru ca ma pune in alerta starea mea... Observ cum cel rau imi ia pacea si o ia de-a dreptu si mai grav este ca nu doar pacea,ci si bucuria...
Poate pare ciudat,sper nu jignitor,dar nu ma entuziasmeaza nici un inceput...mi-e ciuda pe mine ca sunt asa superficiala si nu simt tot ce traiesc...nici chiar viitoare noastra aventura...Va spun asta,desi cu teama sa nu ranesc,tocmai in speranta sa pot fi inteleasa...
Avem atatea planuri..sa vorbim despre ce face El in viata noastra...stabilim atatea "reguli" in micul nostru grup si ne dorim sa discutam sa-L simtim si traim pe El..ne luptam pt asta chiar,dar...nimic nu se finalizeaza...Stiu ca ideea este sa nu abandonam,indiferent de rezultat,dar...simt ca am intrat intr-o etapa pe care nu mi-o doresc deloc...o etapa in care vreau si vreau si NU fac nimic sa primesc..vad doar micile crapaturi din pamantul asta care ne numim,noi...
Am crescut in El si mi-e tot mai sila de mine cand ma descopar...
Il vreau,va vreau,dar nu mai stiu in ce fel...
Nu simt nevoia sa vad compasiune,ci simt nevoia sa fiu trantita la pamant de oricine poate sa o faca...si totusi poate o rugaciune,ma aduce la liman...
"Domnul indreapta pasii omului,dar ce intelege omul din calea sa?"
Ma agat de fiecare etapa prin care trec,dar nici una nu e statatoare si revin la vechile origini-El ramane acolo indiferent de etapa,cu tot cu promisiunile Lui...
Ma rog pt tine si pt mine si pt aceia intristati din diferite motive...
Ma rog pt tine si pt mine si pt aceia intristati din diferite motive...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu