pt aceia care vor sa descopere...

Azi vreau sa definim nimicul...

Incerc sa conturez termenul poate ,poate ii dau o forma..

Ce inseamna sa ai nimic,sa fi nimic,sa cunosti nimic...?

Tre' sa fie destul de trist sa te confrunti cu nimicul...

Ma gandesc totusi ca este un pas important in descoperirea firii omului sa realiziezi nimicul...astfel mai pui o piatra la temelia umanitatii tale in care,speri tu,ca esti bine infipt,inradacinat...

Cred ca este destul de odd cand realizezi ca esti nimic...caci,zic eu,asta se vrea a se realiza...celelelate is nimic...ca nu ai nimic,ca nu simti nimic,ca nu esti empatic la nimic,ca nu traiesti nimic...astea is praf de pusca....

Deci inchide ochii...vizualizeaza...:"Bre' esti nimic!" [in pofida faptului ca nu crezi asta,chiar esti..]

Zzzzzzzzzzzz....na',drege busuiocul acuma....

Cea mai crancena lupta care se da in interiorul unui individ este sa recunosca ca este nimic...o sa vina cu pro argumente ca el respira:"Hey,da' tu nu vezi ca am muncit pana am facut o casa,am cladit ceva solid,un camin...am o familie..un job acceptabil...cum poti sa zici ca sunt nimic?Literalmente te inseli singur...sunt ceva...am un trup,un creier...sunt ceva!Cum poti sa spui ca sunt nimic?"
Oka,boon...esti ceva...dar ce?Spui ca nu esti nimic..dar defineste perspectiva ta despre acest nimic...?

O iei la goana nebun prin ciulini descult ascunzandu-te de termenul "nimic"...si asta doar pt ca l-ai bagat intr o cutie si i ai pus o eticheta gresita din perspectiva materialismului,al palpabilului,nicidecum al spiritualului...si asta nu te departeaza cu nici o juma'de miime de mm de fraza ce include termenul "Sa nu traiesti cu perspectiva a ceva supranatural,cu perspectiva cerului te transforma in NIMIC..."

Si dintr-o data esti aruncat din gura Lui ca pe o imbucatura dintr-o musaca prinsa de fund....

:)

stadiul meu

Zilele trecute mi-am cunoscut statutul....

Am luat la picior bucurestiul...in drumul meu m-am intalnit cu un flacau.Parea epuizat,abatut,disperat si neincrezator...m-a oprit si a inceput sa vorbeasca:"Imi cer scuze ca deranjez,poate o sa mi dai si vreuna,dar sunt din brasov.Am ramas cu motorul si incerc sa strang bani sa ajung acasa...si 2 lei imi sunt de ajutor..."....intre timp imi cere o tigara...

Pana sa-l intalnesc pe flacau,tot drumul meu incercam sa Il descopar pe El si sa am un raspuns clar la intrebarea"DE CE IL VREAU IN VIATA MEA.."...aveam diferite raspunsuri"Pentru ca imi da pace,pt ca stiu ca langa El e locul unde tre sa fiu..."....nimic de genul:"Pt Jertfa..." ... ma simteam vinovata pt ca Il vreau pt pace in viata mea....ma gandeam totusi ca pacea o au cei impacati cu El...ma rog..un intreg razboi in interioru-mi....

Am incercat,cand l-am auzit pe flacaul acesta trist ca imi cere o tigare,sa ii impartasesc din El..mai ales ca motivul pt care imi cerea o tigare era acela ca era extrem de descurajat...gandeam ca ii pot oferi speranta si nu doar temporara,vesnica...

Am inceput cu teoriile.."Te ajuta sa fumezi?" si in mintea mea croiam deja uramtoarea replica ce-L includea pe El...m-a oprit insa raspunsul lui.."Tu fumezi?"

....................................................................

Am tacut,am scotocit in geanta si i-am dat lui tot pachetul,indrumandu-l spre Herastrau in speranat ca de acolo poate face rost de intreaga suma sa plece acasa....

Ce as putea sa ii spun eu unuia pierdut cand sunt la fel ca el?

Zilele trecute am observat ca sunt in stadiul in care tot ce pot sa ofer este un pachet de tigari...

exaltare

cladiri neterminate

Am hainele calcate si parul pieptanat...de ceva timp nu am mai avut treaba cu acestea...

Mi-am lasat barba tinand doliu pentru sufletul meu pierdut si m-am regasit in cladirea aceea neterminata,da,cladirea aceea din Pipera sau din coltul fiecarui cartier in constructii...si asta pentru ca am ales asa si nu altfel,desi as fi avut posibilitati...

Mi-am propus sa invat si sa scriu despre dragoste,dar ma sufoca gandul ca devin infantila...nu m-am impacat cu asta foarte bine si des...

Sa scriu despre golul umplut,mi-ar fi prea greu...si scriu franturi despre dorinta mea acerba ce-l include pe El...

Nu pot sa impusc,caci mi-au retinut arma si-mi caut gloantele pt a le rumega...vreau sa le rumeg din dorinta de a rupe cu dintii,de a-mi rupe dintii ce scrasnesc de ciuda ca nu stiu de ce Il vreau si Il caut!?!

Sunt o cladire demolata...inca sunt o cladire demolata...

the secret..part 1

"ALL THAT WE ARE IS THE RESULT OF WHAT WE HAVE TOUGHT" Buddha

"TAKE THE FIRST STEP IN FAITH.YOU DONT HAVE TO SEE THE WHOLE STARCAISE.JUST TAKE THE FIRST STEP"M.L King

"YOU CREATE YOUR OWN UNIVERSE AS YOU GO ALONG"Winston Churchill

o zi haotica...

Astazi l-am vazut si mi-a dat ziua peste cap...azi am revenit pt un moment la un timp vechi de acum 1an :)))

Azi doar ne-am privit cu mici ezitari de a ne zambi...si stiu sigur ca pare o boala,dar nu este...si nu mai e doar in mintea mea ca am invatat de la el...chiar am invatat...

Am fost pt o perioada din zi cu gandurile mele,desi am taiat tot bucurestiu si am umblat prin facultati...dar nu imi statea capul la asta...

Pentru un moment a revenit aici,dar vreau sa dispara...

"M-am bucurat sa te vad...facusem un intreg scenariu referitor la asta,dar a trecut...Mi-ar fi placut sa vorbim asa cum faceam candva de planurile mele,de ce am mai facut,de cum esti...dar a trecut si asta...de fapt cred ca a trecut tot...Sper sa ca esti bine cu sanatatea si nu numai.Te imbratisez!

Si sapca zacea in soare...am vazut-o reflectand in geam...

.....................................................

Zic ca a fost o zi haotica pt ca am simtit cum devil a castigat teren pt un moment..ziceam ca o sa-mi fie simplu..nici pe departe! E simplu in CM in spatiu inchis,dar suntem facuti pt un spatiu mult mai mare....si acolo..cum ne descurcam!?!
.......................................................

Stef imi zice..."Ma copleseste lucrarea lui Dumnezeu in tine!" si azi pt un moment m-am simtit rusinata...STIU ca lucreaza,dar stiu ca apar zile haotice ca aceasta de azi in care nu am facut NIMIC...NIMIC!!!

...................................................

Ma intorc la secret...vreau sa-l traiesc!

disciplina spirituala

"Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.

Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat."

cunostinte noi si vechi...

De ceva timp...de ceva timp..mi-am dat cunostintele la o parte...

De ceva timp i-am asezat pe acestia intr-un loc in care nici nu imi doresc sa umblu...nu ii invinuiesc,dar nu ii mai vreau...nu incerc sa le vorbesc pt ca inca nu vreau sa ma implic in schimbarea lor...parca sunt remediabili..si ii las..ii las acolo..

Telefonul suna si nu imi pasa...sa sune...nu mai sunt sensibilizata de nimic...

Insista vad..telefonul inca suna...:"Inceteaza!!!Nu te mai vreau,nu intelegi?"

Nu imi pasa nici ca pierd cunsotintele din copilarie...ma gandesc ca daca sunt cunostinte reale vor intelege...daca nu..ma voi ruga pt mantuirea lor..si atat!
Simt ca trebuie sa investesc in cunostinte noi...incepe o noua perioada si vreau ca El sa schimbe tot...o perioada am vrut sa ma izolez de toti si toate si sa ma adancesc in El...da,sa ma adancesc...pt ca mai apoi sa redau ce ma invata...se merita...

Cum altfel sa investesc cand eu nu sunt gata slefuita...!?!

La momentul potrivit,in cunostintele potrivite voi investi pt ca mai apoi sa ii numesc prieteni,frati,camarazi!

DUST IN THE WIND

ACUM VAD! ACUM NU MAI SUNT OARBA!

Acum vad!Acum ochii mei s-au deschis!Mi-a atins ochii si vad!Nici nu conteaza cum si de ce si pt ce si in ce fel...IMPORTANT ESTE CA NU MAI SUNT OARBA...

Vreau sa ma bucur de vederea mea si sa o folosesc cumva!

Azi toate scuzele mele sau toate portitele mele de scapare s-au risipit.....azi ideea ca pot sa mai jubilez cu pacatul a luat-o la fuga dementa...azi am subliniat,pe langa multe altele,ca DACA ESTI O FAPTURA NOUA IN EL,CELE VECHI S-AU DUS...deci...S-AU DUS...

Imi doresc sa ajung la etapa in care sa ma simt eliberata de pacat decat sa ma simt impovarata de acesta...El a promis ca acestea ajung in mare uitarii..

Pana acum mi s-a parut suficient sa CRED,nu mi-a pasat daca Il reflect cumva pe El...si cat de gresit...teoretic stiam ca El tre sa fie exemplul nostru...si Doamne Dumnezeule cat de departe sunt de asta...

Imi iau un timp din nou sa tac inaintea Lui...

"Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut."

PS:Sunt atatea de spus....dar nu le mai conturez...vreau sa le traiesc!

Se intrezareste o noua etapa...transformarea este un proces!

slujba nostra

Incep saptamana cu un gand pe care vreau sa il impartasesc...
Citeam azi "să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească."....am inteles mai apoi ca asta este slujba noastra!!!
Suntem platiti pentru asta,este obligatia noastra pe care o implinim cu bucurie in urma a ceea ce ne-a dat deja [jertfa],primim inca si vom primi la final...
Ma rog ca in CM sau individual sa fim niste angajati entuziasmati de slujba noastra pe care sa o practicam demn.
PS:Nu conteaza de cate ori cadem...El este acolo la final sa ne prinda de mana pt ca mai apoi sa ne protejeze!

In prezenta Ta..ma simt acasa!

Nu suntem in stare sa ne conducem viata,pana nu realizam ca nu suntem in stare sa ne conducem viata!

Incerc sa traiesc fara sa fiu readusa la viata...mesajul lui Theo mi-a rasunat in minte..atunci m-a izbit realitatea...sunt disperata si confuza...ma agit sa fac,dar nu fac nimic concret...vrea,vreau si nu dau nimic din mine ca sa primesc..

Traiesc sau imi place sa cred ca traiesc ca un crestin,cand de fapt nu este decat un crestinism moral religios...si atat!

Ma confrunt cateodata si cu ideea Laviniei...daca Isus nu este planificat [in intalnirile cu CM sau Missio Dei] El nu exista!Multe lucruri Ii iau locul Lui...

Desi sunt satula si scarbita sa ma plang fara sa fac nici macar cel mai minuscul sacrificiu pt El,azi nu imi mai pasa...am ales sa uit TOT ce am invatat pana acum si sa ma nasc din nou AZI..sa incep sa cresc AZI langa El...

Am uitat de salvatorii mei functionali si nu Il mai las sa ma caute ca un milog...caci da este un milog care imi da tarcoale iar eu dese ori uit cine este El..

Mi-am notat cativa pasi azi...cel mai important este acela legat de veghere...imi propun sa nu uit asta...

Intrebarea zilei este..."De ce vreau sa am viata transformata???"Ma motiveaza finalul,daca jerfta nu o apreciez si inteleg suficient!

In final revin la strigatul aprins a lui Teddy.."Doamne,fa sa doara ca nu Te vreau!!!"

http://www.youtube.com/watch?v=eE5NZQKTYJQ

O SUPER AVENTURA...

pasiunea

Pasiunea...multi se sperie de ea,deoarece,cand isi face aparitia,doboara toate lucrurile vechi pe care le intalneste.
Nimeni nu vrea sa-si dezorganizeze lumea.De aceea,multi oameni izbutesc sa controleze amenintarea,asa sunt si capabili sa mentina in picioare o casa sau o constructie care era deja putreda.Ei sunt inginerii lucrurilor depasite.
Alte persoane gandesc exact pe dos.Se abandoneaza fara sa reflecteze nadajduind sa gaseasca in pasiune solutiile pentru toatav raspunderea,pt posibila lor fericire.
Sa te indepartezi de pasiune sau sa i te abandonezi orbeste-care dintre aceste doua atitudini e cea mai putin distructiva?
Nu stiu!
http://www.youtube.com/watch?v=fxIuv0uglaQ

perseverenta

M-am lepadat de dumnezeii mei,i-am aruncat in tomberon si nici ca imi pasa de ei ca stau la intuneric si umiditate...

Depaseste sezonul si vei deveni mai puternic.Nu abandona niciodata!
Cineva trebuie sa abordeze si partea cealalta a vietii,chiar daca doar de dragul mentinerii realitatii.

Trebuie sa fim constienti ca dificulatile si framantarile sunt parte integranta a trairilor noastre.NU! Viata nu ne promite sfere protectoare in care traim neatinsi.Familiarizeaza-te cu cuvantul stravechi,disparut din generatia noastra(care traieste conform principiului "un miracol pe zi") si anume cuvantul "perseverenta".Cu ce cuvant poti mai bine sa-ti imboldesti inaintarea si trairea cand faci trei pasi inainte si doi inapoi?

In vremurile grele se forjeaza adevarul caracter.

Ai nevoie de un set de convingeri care sa-ti permita sa rezolvi problemele,in loc sa fugi de ele.

Ai nevoie de ceea ce produce perseverenta in momentele cand viata incearca sa ne prinda la coltul indoielii:

a)de disponibilitatea de a accepta orice ar veni peste noi,stiind ca vom invinge,devenind mai puternici.

b)de hotararea de a ramane neclinitit chiar daca cei din jur cad sau fug.

Fara acestea ne poticnim si cadem.Cu ele supravietium si invingem.

Stii macar un las,macar unul care sa fi realizat ceva valoros?

eu si lumea mea autista

Cred ca sunt blocata intr o lume autista din care fie nu vreau,fie nu am destula putere sa ies...

Ma intreb de ce-mi doresc atatea?

Incerc sa prind cu doua maini ceva ce pare abur si nu imi pasa ca ma caznesc in zadar..cel putin pt moment nu...

Pfff.....

O sa-mi pregatesc biletul de adio...o sa-mi scriu testamentul..poate asta ajuta psihic macar...

Durerile fizice ma chircesc oricum...nu am ce pierde...

.............................

Las totul prietenului meu cel mai bun din copilarie...prietenului meu imaginar!

10 adevaruri prezentate de Gandhi

1.Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristosul vostru.

2.Unicul tiran în lume pe care l-aş putea accepta este propria mea conştiinţă.

3.Tot ceea ce mâncăm peste strictul necesar, furăm din stomacul săracilor.

4.Sunt şapte rele în lume: 1. cunoştinţă fără caracter; 2. bogăţie fără muncă; 3. plăcere fără conştiinţă; 4. negoţ fără moralitate; 5. ştiinţă fără omenie; 6. politică fără principii şi 7. închinare fără predare.

5.Ochi pentru ochi… şi lumea va deveni oarbă.

6.În chestiuni de conştiinţă, legea majorităţii nu-şi are locul.

7.Cei slabi nu pot niciodată să ierte. Iertarea este atributul celor puternici.

8.Ei nu ne pot lua demnitatea nostră dacă nu le-o dăm noi.

9.Opoziţia civilă este un drept înnăscut al tuturor cetăţenilor. Când cineva se dezice de acest drept, acesta nu mai poate fi considerat o fiinţă umană.

10.Un Satyagrahi (adept al non-violenţei) şi-a luat adio de la teamă. El cutează să se încreadă în duşman. Chiar dacă duşmanul îl dezamăgeşte de douăzeci de ori, Satyagrahi este gata să se mai încreadă în el pentru a douăzeci şi una oară.

monologul interior

Inveleste-ma cu apa si asculta-mi privirea...

Stai in tacere si vorbeste-mi respirand...

Tine-mi mana si atinge-ma cu urechea...

Sufla-mi in palma si mangaie cu gura...

Plimba-ma in brate si protejeaza-mi piciorul...

Numara-mi pasii si tine-mi trena...

Impinge-ma spre lume,dar da-mi pelerina...

Canta-mi din suflet si striveste-mi obrajii...

Zdrobeste-mi calcaiul si tunde-mi parul...

Da-mi somnifere si leaga-mi inima...

..........................................................

Si vei descoperi ca....monologul interior...nu-l poate intelege nimeni....

un nou suflet...unul cald

Nu-ti ascunde ranile...Cerebreaza-le! Sunt semnele ce dovedesc ca ai fost in lupta!

Ne regasim dese ori in a fi niste pui sarmani si zgribuliti,insa pierdem din vedere ca suntem paznicii sufletului nostru...

Care suflet?Avem unul?Si daca avem ce facem cu el?

"Nu este ceva ce se poate dematerializa oricum...de ce sa ii port grija?"ai spune tu...

Este o blasfemie, un eufemism mult prea obisnuit cu gura noastra...

Vreau o gura calda,vreau un suflet arzand si o inima infierbantata...le vreau pe toate aceste si in plus ca bonus,multumire nesfarsita ca le pot purta in mine pe acestea care imi schimba viata.

eu si globul meu de cristal...

Incerc sa injgheab in acest post tot...

Vreau un monet de respiro...

Tot ce vad si ce folosesc azi este cutitul...

Sunt o vaduva ce refuza sa renunte la doliu...

Ce imi mai alina suferinta e privelistea ce s-a obisnuit deja sa persiste la mine in living-toti ai mei pe jos,in cerc,jucand carti...

Refuz sa traiesc zambind si nu gasesc in mine,desi ma rup in bucati si ma descompun,o urma de exaltare...nimic de genul...

Imi aduc aminte totusi ca atunci cand eram mai mica am gustat din bautura aia din sticluta veche si albastra...am aflat mai tarziu ca era vorba despre elixir si nu mi-a parut rau...am incurajat chiar alchimistii in studiul lor...insa azi imi pare nespus de rau...

Omor si tai si rastorn orice..imi tes lumea mea in care visez la orice nu ma loveste de realitate...si creez tot felul de ciudatenii...

Sunt o visatoare insa deja simt ca nu mai incap nici in lumea asta...e stram,umed si miroase urat...si nici cu lama cutitului pe care il tot manuiesc de ceva timp nu pot sa evadez...

Nu am putut sa mai imbratisez pe nimeni din globul meu de cristal...si mi-e asa dor sa ma lipesc de cineva si sa simt in bratele mele piele si oase si musculatura si umeri si gat...ceva ce pot imbratisa cu drag...
Nu mai vreau sa fiu acel ghemotoc plin de vanatai si smiorcaieli...
Nu mai vreau nici sa pastrez cutitul..

PS:TARAIE CU MINE PE JOS...TAVALESTE-MI HAINELE PRIN PRAF SI RUPELE....DAR SPARGE GLOBUL DE CRISTAL TE ROG!

o forma de strigare dupa ajutor...

Fetelor,

Va scriu pentru ca ma pune in alerta starea mea... Observ cum cel rau imi ia pacea si o ia de-a dreptu si mai grav este ca nu doar pacea,ci si bucuria...
Poate pare ciudat,sper nu jignitor,dar nu ma entuziasmeaza nici un inceput...mi-e ciuda pe mine ca sunt asa superficiala si nu simt tot ce traiesc...nici chiar viitoare noastra aventura...Va spun asta,desi cu teama sa nu ranesc,tocmai in speranta sa pot fi inteleasa...
Avem atatea planuri..sa vorbim despre ce face El in viata noastra...stabilim atatea "reguli" in micul nostru grup si ne dorim sa discutam sa-L simtim si traim pe El..ne luptam pt asta chiar,dar...nimic nu se finalizeaza...Stiu ca ideea este sa nu abandonam,indiferent de rezultat,dar...simt ca am intrat intr-o etapa pe care nu mi-o doresc deloc...o etapa in care vreau si vreau si NU fac nimic sa primesc..vad doar micile crapaturi din pamantul asta care ne numim,noi...
Am crescut in El si mi-e tot mai sila de mine cand ma descopar...
Il vreau,va vreau,dar nu mai stiu in ce fel...
Nu simt nevoia sa vad compasiune,ci simt nevoia sa fiu trantita la pamant de oricine poate sa o faca...si totusi poate o rugaciune,ma aduce la liman...

"Domnul indreapta pasii omului,dar ce intelege omul din calea sa?"

Ma agat de fiecare etapa prin care trec,dar nici una nu e statatoare si revin la vechile origini-El ramane acolo indiferent de etapa,cu tot cu promisiunile Lui...
Ma rog pt tine si pt mine si pt aceia intristati din diferite motive...

Copii Tatalui...

In tine creste un copil...da,in tine chiar creste o vietate...!!!!
Il simti pe alocuri cum se zbate si loveste,il sti cand doarme,caci e linistit...
Il simti cersetor,caci daca iti asezi mana calda pe burta,o cauta ca un sugar cu ochii inchisi si gura deschisa si se apropie de ea,lovind usor in locul acela...
Ii canti si iti mangai burtica linistindu-ti pruncul...
Il cunosti ca respira si ai facut cunostinta cu el si cand e nervos...
Te simti mama si simti copilul in interioru-ti...
Te simti mama si vrei sa iti protejezi copilul ce creste in tine...
Te simti mama,dar nu iti meriti copilul...
Da-mi copilul...iti cer viata copilului tau...Da-mi-o...e a mea!
Ce faci cu viata lui?Spune-mi?Inspre ce o indrepti?Vorbeste-mi?
Imagineaza-ti cat de privilegiata esti sa poti da nastere unei creaturi...si tu ce faci cu acesata?
E facut din mana Mea...I-am conturat nasul si buzele...I-am creionat burtica si pulpele,ce-i drept dolofane...I-am desenat obrajii ,sunt buclucasi doar acum,sa-l poti alinta,iar atunci cand creste sa i se ascuta,pt a te face sa uiti ca ti-ai mangaiat vreodata copilul...I-am facut bucle negre si maini micute sa poti sa faci diferenta dintre mana ta muncita si gigantica,mana copilului si Mana Mea...I-am arcuit spatele si I-am aratat mai dinainte cum sa merga pt a trai tu,ca mama,o emotie zdruncinatoare atunci cand l-ai vazut pe acesta facand primii pasi..I-am pregatit si vocea,care desi in timp se schimba,nu o vei uita niciodata...dar vei uita ca a fost a lui,a copilului tau...I-am schitat forma ochilor si le-am dat culoare...Ochii micutului palpaie...
Si il meriti?La sfarsit o sa-l rascumpar din mana ta pe acesta care imi apartie?
La sfarsit o sa rascumpar si viata ta din mana mamei tale?Voi rascumpara vietile VOASTRE ce-mi apartin?

Copile drag...

Cine se roaga pentru noi?

Cine ne poarta de grija?

Suntem niste copilasi pierduti care ducem dorul de casa...

Asta este pentru toti aceia care vor sa se intoarca acasa...urandu-le de bine...

"Ridica-te!Fa-o!Iti ordon!
Aduna-te...si nu uita de visele tale crescute in mintea ta inca de mica...

Desi oasele-ti atarna greu si cari cu tine acea ancora legata de picioare ce te tintuieste aici,taraste-te...scrijeleste-ti carnea si lasa-ti sangele sa curga,dar inainteaza...

Desi mintea ta nu cere decat liniste nu o lasa sa hiberneze...afecteaza...

Ramai defensiv..uneori ajuta....

Plangi,suspina,rupe de pe tine,rupe din tine,dar nu uita de visele tale inca din copilarie...

Ramai in minte cu imaginea in care victoria este castigata pentru tine...!

Copile drag,iti urez numai de bine..."

prea.tare.frate.ma.jur.

Am emotii..inca de pe acum desi e abia Luni...am emotii pentru aventura din week...abea astept sa ma urc in trennnn....de cand tot ziceam ca mi-e dor sa mai merg cu trenul...
Vreau sa profit de ocazia asta si sa SIMT calatoria...macar asta daca in genere sunt asa superficiala...
M-am tot gandit la oportunitatile pe care ti le ofera viata...ma gandesc la cum e sa schimbi ceva in viata ta,tu,printr-o simpla alegere...
Abea astept sa imi descopar viitorul aranjat de El.