Mai toata viata noastra se invarte in jurul disimularii... Observ asta,traiesc cu asta,dau mana cu aceasta,imbratisez si mangai asta,ba chiar o imbrac si o hranesc,incerc sa o transform dupa bunu-mi plac...
Rare sunt momentele cand mi-e rusine cu aceasta si o las sa mearga in spatele meu...mai tot timpul o pieptan,ii fac codite si ii dau cu ruj de diferite nuante...deci o tin langa mine...
Fac o asociere...
Tata si noi...cu o exceptie,El niciodata nu ne lasa in spate Lui...
Tot timpul ne tine de mana..asta in contextul in care disimularea,respectiv noi,suntem o adevarata rusine!!!
Ne va fi vreodata cu adevarat rusine de ce,cine suntem fara Tata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu