vineri, 28 august 2009

inocenta...



Ca tot vorbeam ieri de inocenta...
ENJOY!

INOCENTA


Sunt nescrisa...inca sunt o carte nescrisa...
In fiecare zi sunt martora la dezastru...in fiecare zi vad cum ceva frumos se face cenusa,in fiecare zi vad cum oamenii deformeaza termenii si le dau noi insusiri...in fiecare zi ma intristez...
Inocenta este perfecta...in masura in care sti sa o pastrezi...

joi, 27 august 2009

traista umanitatii noastre

Exista doua persoane extrem de bune pe fata pamantului-eu,care iti scriu tie si tu,care ma citesti,indiferent care ai fi acela...
Tocmai asta este motivul pentru care ma adresez tie cu incredere...
Poti sa bagi mana adanc in traista umanitatii tale si sa scoti tot ce este acolo pentru o secunda...sa nu te ingrijoreze mai apoi greutatea...nu ai slabit cu mult daca ai scos tot,deci lasa cantarul acum...si gandeste-te la goliciunea ta...
Ce vezi?
Umple golul acela cu ceva ce nu mai poti scoate din traista,cu ceva,un model cusut pe aceasta...

miercuri, 26 august 2009

teste.alegeri.vindecare

As vrea sa fiu tratata de orice boala sufar nu prin testul Rorschach nici prin T.A.T ci prin testul pulsiunilor,testul Szondi...simt o afinitate fata de aces test deoarece consider ca toti suntem purtatori de "nebunie" dar intr-o doza moderata...depinde de persoana...
Mi-a trecut fugitiv prin minte insa...cata nevoie am totusi de acest test?
Nici macar 1%...
Nu vreau sa diminuez cu nimic aceasta testare,ba din contra sunt de acord cu ea si o plac chiar,insa nu consider ca vindecarea vine dinspre incolo...dar asta este o alta poveste...
M-am tot gandit azi la rolul meu...stiu clar ca eu am in mana carnetelul in care imi notez alegerile...l-am rasfoit pt moment si am descoperit mai apoi ca lista este plina cu alegeri de cea mai proasta calitate...rare au fost cazurile in care am ales sa scot viermele din pruna aia si sa nu o mestec cu tot cu biata vietate...
Am avut impresia cred ca este este o pastila care o data rumegata imi va da fericirea...PLACEBO...
Am ars carnetelul ala pe care il pastram cu drag in primul sertar si l-am inlocuit cu un altul primit cadou de ziua mea de la Stef...
Stiu ca sunt falimentara si mai stiu ca voi cadea de sute de mii de ori de aici incolo,insa nu in aceleasi alegeri mizericoase de pana acum...
Nu mi-am pierdut nici o secunda,nici in vremurile cele mai grele,speranta,daca o pot numi asa,ca boala de care sufar nu necesita nici un fel de tratament in urma nici unui test.

marți, 25 august 2009

eliberare


"Iubeste-ma asa curajoasa,increzatoare si insistenta,caci la final o sa observi ca iti sunt supusa..."
..................................
O totala neliniste..o teama ca de mormant...
E greu sa intampin realitatea si ma folosesc de proiectie pentru a-mi ascunde temerile...
Abea pot sa repir de teama....
...................................
Si teama a disparut....
M-am eliberat!
Unde esti?Nu te vad!
Mai existi?Si daca da....nu te-am cunoscut vreodata!!!

luni, 24 august 2009

MR.

Il tineam in brate pe grizonatul asta care mi-a produs atat discomfort in urma cu catva timp si abea respiram...
Niciodata nu mi-a fost mai dor de el ca acum...
A fost un joc de cuvinte si replici dure...replici care m-au facut sa imi doresc sa il tin in brate strans...sa ii ating barbia asa cum faceam candva...
Sunt dependenta pentru cateva clipe de el...
Se poarta ca un copil...ma invarte,ma strange in barte,ma sustine in copilarii...este in spatele meu cand dau replici ciudate si uneori mai adauga si el continuand pe un fundal umoristic...
Nu imi era teama de nimic..il prindeam cu picioarele in vazul tuturor,ii strangeam fata in palme,atingandu-i buzele in mijlocul oamenilor ce pandeau momentul asta...
Il iubeam in plina zi,in multime si nu-mi era jena de anii ce au trecut peste el si i-au alibit parul...
....................................................................
Ciudat....am avut toate astea,dar fara sa ma nauceasca...le-am avut,in visul de acum doua seri...

miercuri, 12 august 2009

oase tocate


"Cine umbla cu inteleptii se face intelept,dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o duce rau"

Aparent nu-i decat un proverb,ceva digerat de mai toata lumea...si pe buna dreptate ca asa este..insa...capata cu totul si cu totul alte dimensiuni atunci cand citesti sau ti se arata un astfel de proverb in momentul in care ai cu adevarat nevoie de el...
Un raspuns la temerile tale si la ceea ce te macina...si totul te macina asa tare incat iti auzi oasele cum se sfarama in masina de tocat,dar nu incerci sa opresti asta..nici macar nu tipi...lasi durerea sa te copleseasca...
E altceva cand apesi butonul de panica si hotarasti ca oasele tale sa ramana la locul lor!
E altceva si se simte!!!
Nu totdeauna alegem durerea,ruptura adevarata,ci alegem supravietuirea...

luni, 10 august 2009

disimularea o rusine?

Mai toata viata noastra se invarte in jurul disimularii...
Observ asta,traiesc cu asta,dau mana cu aceasta,imbratisez si mangai asta,ba chiar o imbrac si o hranesc,incerc sa o transform dupa bunu-mi plac...
Rare sunt momentele cand mi-e rusine cu aceasta si o las sa mearga in spatele meu...mai tot timpul o pieptan,ii fac codite si ii dau cu ruj de diferite nuante...deci o tin langa mine...
Fac o asociere...
Tata si noi...cu o exceptie,El niciodata nu ne lasa in spate Lui...
Tot timpul ne tine de mana..asta in contextul in care disimularea,respectiv noi,suntem o adevarata rusine!!!
Ne va fi vreodata cu adevarat rusine de ce,cine suntem fara Tata?

imagini "parentale"

Insemnantatea prezentei trecutului...
Imensitatea si profunzimea trecutului fiecaruia dintre noi sunt neincetat prezente in viata noastra...
Imaginile "parentale" intiparite in noi,purtate,intretinute sau respinse de fiecare dintre noi sunt surse de conflicte,de nenumarate neintelegeri...
Realitatea cea mai izbitoare a faptului ca aceste imagini afecteaza o vedem in viata de cuplu...
Strengarita in copilarie avea parte de cearta tatalui daca intarzia acasa...in relatie,persoana de langa ea,nu se supara niciodata daca intarzie...atunci,strengarita considera ca el are ceva de ascuns...si isi zice ca ar trebui ca el sa reactioneze cumva...si atunci il provoaca...exagereza pana duce totul la o explozie...
A inceput deci o relatie cu o persoana foarte diferita de tatal ei,dar face insa tot posibilul ca acesta sa ii semne...
....................................................................
Echipeaza-te mai strasnic pentru a reusi sa iti cari bagajul trecutului in spinare,constientizandu-l totodata!!!

vineri, 7 august 2009

mesaj cu talc


"Nu ne intalnim decat izbindu-ne unul de altul si fiecare,tinandu-si cu mainile maruntaiele sfasiate,il invinuieste pe celalalt,care isi aduna si el maruntaiele..."

De ce te caut? De ce,cand nu existi?Esti abandonat...Esti acea renuntare in favoarea unui alt inceput...Un drum posibil...dificil,dar posibil...

"Sa-l innebunesti pe celalalt sta in puterea oricui.Miza este exterminarea,moartea psihica a celuilalt,in asa fel incat sa nu poata scapa de iubire.Sa nu mai poata trai prin propriile lui puteri,nici gandi,nici simti,nici dori sa-si aminteasca de el insusi si de ceea ce ii apartine de drept"

miercuri, 5 august 2009

arma si tinta


Durerea cauta companie..
Mi s-a spus ca tintesc bine...si le dau dreptate..m-am antrenat pe veverite cu arma cu aer comprimat...
Doar ce m-ai vazut si ti-ai tras chilotii pe tine fugind sa iti scapi viata...
In timp ce tu fugi,eu imi sorb ceaiul la adapost si stii de ce?
Pentru ca eu doar tin arma,El tinteste...
Auzi asta si te bucuri oarecum,caci nu imi primesc eu meritele,ci El dar stii ce?
Fericirea ascunde cel mai bine depresia clinica...caci oricine tine arma este a Lui...indiferent de ce crezi tu,de ce vrei tu,de ce speri tu...

marți, 4 august 2009

o mica parte...


P.M.) - Ce vă simţiţi mai mult: psiholog sau poliţist?TUDOREL BUTOI (T.B.) - Întrebarea asta nu mi-a pus-o nimeni, niciodată. Din fericire pentru cariera mea şi pentru tot ceea ce am făcut până acum, mă simt mai mult poliţist. Din fericire. P.M. - De ce?T.B. - Pentru că dacă m-aş fi simţit mai mult psiholog, aş fi ieşit un psiholog de catifea, care ar fi încurcat lumea, aşa cum sunt destui încurcă lume prin fel de fel de zone ale vieţii. Dar eu m-am simţit poliţist, mi-am înţeles dezideratele profesiei, am înţeles ce trebuie să fac, am fost un bun executant, un bun coleg şi, pentru a duce la bun sfârşit toate acestea, am apelat la cunoştinţele de psihologie.

P.M. - Adeseori vedem la televizor filme poliţiste, în care cazurile sunt rezolvate de psihologi, de psihologi criminalişti. Fac ce fac şi rezolvă cazul. Ce trebuie să facă, aşadar, un psiholog criminalist?T.B. - În primul rând trebuie să facă detecţia comportamentelor simulate, deci să utilizeze tehnica de detectare a minciunii. În al doilea rând trebuie să interpreteze câmpul faptei în variante care ţin de dinamica derulării unor comportamente umane acolo. Ceea ce criminaliştii italieni numesc scena crimei. Noi, criminaliştii români îi spunem câmpul faptei. Ce s-a întâmplat acolo, să vezi lucrurile în derulare. Să-şi dea seama de profilul de personalitate al făptuitorului, şi de aici intrăm direct în profiler, cine este, amprenta lui psihocomportamentală. Să interpreteze acţiunile respective şi, mai ales, să preîntâmpine următorul pas al criminalului. Acum, ştiind despre ce este vorba, îşi face un cerc de bănuiţi, plasa începe să se strângă. Totul de aşa manieră încât următorul pas să fie contracarat. P.M. - Ce nu tebuie să facă un psiholog criminalist?T.B. - Ce nu trebuie să facă…. Să nu-şi piardă cumpătul, adică să-şi păstreze opiniile în zona opiniillor de specialitate cu credibilitate rezonabilă. Indicii orientativi să aibă predicţii de mare suport ştiinţific, dar să nu absolutizeze. Să nu creadă că este Demiurg, pentru că fără ajutorul lui Dumnezeu nu poate să facă nimic. Pe măsură ce se îndepărtează aşa, şi devine un specialist stratosferic, pierde contactele cu ofiţerii din judiciar, cu criminalistica clasică, cu modestia necesară, cu eforturile care se impun, cu ştiinţa de carte şi modernizarea acseteia, va deveni un prostovan care îşi va rupe gâtul repede. Trebuie aşadar să-şi retuşeze permanent caracterul, să-şi controleze temperamentul şi să depună efort sprijinindu-se pe munca colectivă. Este vorba de echipă. Un bun psiholog criminalist trebuie să fie un bun coleg, un bun prieten. Dacă va putea să facă toate astea, îl aşteaptă o răsplată extraordinară. De altminteri, marii specialişti clachează prin caracter. Devin repede atotştiutori, abandonează principiile cartiene ale îndoielii. A te îndoi de ceva înseamnă că îţi rămâne să mai munceşti un pic.
PS:INVESTESTE IN TINE!

veghere

" Dorinta mea a murit...
A fost distrusa de un element de contraceptie...e tot ce stiu! "
Rezulta:etapa pe care o traiam acum ceva timp in urma...
Au existat niste circumstante prioritare pe picioare care au ajutat la aceasta?Sa fie asta oare? Se presupune ca cei in uniforma tre' sa ii inchida pe cei rai...pierd din vedere insa ca TOTI suntem rai....
Tocmai de aceea am renuntat sa dau vina pe aceste circumstante...
Acum..dorinta prinde radacini pentru a nu stiu cata oara...
Veghere?!?
Dap...asta este raspunsul...!Asa gasesc purificarea...asa ma curat...exact cum imi spunea mama cand ma intoarceam de la joaca cu cativa ani in urma -"Hai,spalarea pe maini,pe ochi si pe picioare..."