ETAPELE EULUI

Am testat....
Nu e placut,dar totusi astea sunt etapele...
Nimic nu este mai trist ca starea aceea cand ai tot felul de intrebari la care nu gasesti raspuns (sau daca gasesti unul,nu te multumeste,deci-MAI CAUTA,ca deh,astia suntem noi)...
Am experimentat cred ca de sute de mii de ori starea asta,pot spune ca au fost si momente critice,momente de pura disperare...(e bine ca nu da mai mult decat poti duce,asa am invatat ce este echilibru) in care eram pierduta...pierduta de-a dreptul...Mai pierduta decat o oglinda sparta...
Ganduri....tristete..depresie....oboseala...povara....
Deloc o stare moralizatoare....La orizont nu se vedea un viitor stralucit...
Apoi....incet...lucrurile s-au schimbat...
Am inceput sa am raspunsuri caci priveam mai mult spre EL...
Desi era furtuna,vant,nesigurana,faceam progrese....Invatam,cunosteam,ma rugam si aveam sperante de reusita...
Luptam mai mult cu mine sa fac lucrurile bine,eram predispusa la depresii caci acum vroiam perfectiune...deja intelesesem care e faza cu El si vroiam tot(dar doar in domeniile alese de mine) intr-un timp scurt...
Ma bucuram cand reuseam insa...dar bucuria nu tine mult.Atunci ma intrebam?Ce parte din mine nu reactioneaza,ce parte din mine nu a inteles ce e de facut?Unde am gresit exercitiul,de rezultatul nu e corect?Hai in pana ma ca ecuatia nu e grea...tot ce trebuie e sa reiau exercitiul mai cu atentie...Tot nu gaseam raspuns...Urmau perioade crancene...
"La ce te ajuta lacrimile?Da,stiu arata ca doare.Stiu ca doare,dar nu-i asta drumul spre iesire,mai bine zis nu e drumul corect si usor in acelasi timp!"
Si acum doar plangeam....
M-am ridicat...m-am odihnit,o iau de la capat,o sa reusesc eu!
Si iar sunt jos...
Cum am ajuns acolo intr-o fractiune de secunda?Abea ce m-am ridicat...Mai stau putin,oricum e bine ca ma odihnesc si prind mai multa putere...
Apoi iar ma ridic si tot atat de repede sunt mai jos de josul existent in univers...
AM OBOSIT!!!!!
Mi-a aratat....
Inca eram tintuita de zalele alea argintii,reci si grele...lanturile nu erau gata sa cada!!!
Mi-a aratat timpul pierdut in care EU incercam sa fiu perfecta in relatia cu El...A ras si a plans vazandu-ma cum ma chinui...
S-a zbatut sa imi arate prin diferite metode ce-i gresit,dar....am continuat sa Il fac sa planga..
"Hai lasa ca nu e asa de simplu..nu tre sa faci Tu tot si eu doar sa Te las sa modelezi TOATE partile ce ma formeaza ca intreg,intreg ce L-ai facut Tu...tre sa pun si eu osul la munca...Si ma zbat,nu vezi???"
"Asculta...uite cat de simplu e...vezi...e deja tot platit..."
"Ok,bun,am inteles,dar EU vreau sa fac ceva...daca gresesc ma corectezi apoi..."
"Dar..."
"Stai ca imi spui apoi,acum am altceva de facut..tre sa le arat si imperfectilor astora cum se face..."
................................................................(dupa cateva zile)
"Of,imi sta pe cap...stiu ca esti acolo si ai de terminat discutia,dar astia chiar sunt nesimtiti si EU nu pot sa tac,tre sa le arat de ce sunt in stare.."
................................................................(dupa alte cateva zile)
LIMITA LIMITEI EXISTENTE IN UNIVERS...
"Imi pare rau.A trecut atat timp..ma mai accepti?Ti-am gresit.Te las sa lucrezi in TOATE domeniile vietii mele.Am vrut alora sa le arat ce am devenit,prin ce schimbari M-ai trecut,caci invatam,dar nu esenta,invatam ce invata orice om mediocru-sa faca fata lumii asteia si eram mandra de schimbare...Cate prostie...EU,am facut...EU,am spus....Am pierdut timp....Tu mi-ai zis ca nu e calea aia...nu am ascultat..Oboseam pt ca ma luptam singura...si cat greseam...perfecta nu pot sa fiu...tre sa invat sa accept asta,sa tind spre mai sus si sa Te las...Lupta e a Ta,scoate de acolo ce-i stricat,da?Reparatiile vreau sa fie terminate pana la sfarsit...Ti-am predat un bun,ingrijeste-te..."
LANTURILE AU CAZUT...CUM SA NU PRIVESTI SPRE CER?!?

LUCREAZA....TIMPUL TRECE SI LUCRAREA VREAU SA FIE GATA CU TOT CU RETUSURI,SLEFUIELI SI TOT CE TREBUIE....

MULTUMESC!