miercuri, 29 octombrie 2014

aprig calau



Si probabil ca nu isi pusese in minte sa o induca in eroare. Isi luase atunci cel mai frumos costum pe el pentru ca era o zi frumoasa...cine sa stie ca o sa o intalneasca tocmai pe ea atunci!?!
Arata ca un leu imblanzit si vorbea la fel de bland ca vocea tatei citind povesti inainte de culcare.
Voia sa opreasca timpul exact asa cum era atunci.
In timp a dat jos de pe el cate o haina. Azi una, maine alta. Si cine mai facea diferenta!?! Pana si pielea lui trebuia sarbatorita.
Si tare si-ar fi dorit sa nu se termine.
Stia ca nici pudoare ei nu poate primi vreun premiu pentru excelenta, caci demult se transformase din inger in demon pentru el. Si asta era pretul platit.
Amandoi au dorit, amandoi au avut.
Ea a dorit costumul, el a dorit inocenta. Apoi ea a dorit intregul, el a dorit pana si ramasitele.
Si da, a dus-o in casa aceea parasita unde a luat tot ce avea pe si in ea, plecand mai apoi cu camasa scoasa din pantaloni si cu mainile pline, fara sa ranjeasca in coltul gurii libidinos, ci tacut, tiptil si lacom...exact asa cum a venit...

Niciun comentariu: