luni, 12 iulie 2010

Lectie de gramatica

Eu scriu, voi cititi, ea judeca, el invata, ei inteleg si sunt multumitori si El ajuta la toate astea!

Imi place, inca imi place teribil sa folosesc pronumele personal si sa imi atribui ”n” lucruri. Mi-am format sau nu singura egoismul, este asta egoism, imi repugna sacrificiul sau il selectez ori pur si simplu asta este natura umana in care ne dorim sa fim valorizati? Ce mai conteaza? In termenii Lui exista numai unitate. Eu sunt, dar sunt in tine, tu traiesti, dar o faci prin Mine, ei invata vazand la tine si Eu asez, asez mereu in tine!
Deunazi am facut cunostinta cu vorbirea laconica si mi-a placut.O cunosteam de ceva vreme buna, dar momentul in care m-a tras de maneca a fost zilele trecute. M-a atras din mai multe puncte de vedere, dar cel mai pregnant a fost sa Il gasesc pe Tata acolo. Simplu! Tata scrie telegrame, Tata nu face romane. El a spus si s-a facut. El a batut si acum asteapta. Cat de rabdator!
Cat timp iti trebuie sa realizezi ca El nu mai este doar El , cel care trimite telegrame , El nu este doar sfatuitorul tau si nici nu este prietenul caruia sa Ii scri si sa Ii ceri ajutorul!?! El este ceea ce esti si in ceea ce esti tu si cui ii trimiti telegrame cand singura conexiune trebuie sa fie catre inima ta? Vasleste printre muschii inimii, printre sangele care pompeaza si da-I aer, da-I un loc. Scoate-L la suprafata si nu te mai ostenii sa faci ca cerneala sa aibe un aspect estetic pe telegrama. Uita gramatica si pronumele, uita ca Lui trebuie sa Ii trimiti scrisori si doar pleaca capul , atinge-ti inima si scoate-L la lumina!

Niciun comentariu: