file rupte..alta pagina...

A inchis doar ochii fara sa stie ce face si a trait secundele si caldura ce o cuprinsese, fara sa stie sa reactioneze intr-un fel...era totul natural desi a fost mult prea scurt pentru o pustoaica obisnuita sa primeasca tot, nicidecum jumatati de masura. Insa era cam la fel ca tot ceea ce primise in ultima vreme din partea opusa si desi era construita "gurmanda" pustoaica, stia cum sa traiasca cu tot ceea ce era si secundele...de data asta pe acelea nu a reusit sa le constientizeze...

Este o seara linistita pentru ea....

De multe ori a simtit nevoia sa impartasesca ceea ce traieste fie el moment de exaltare fie o mahnire si isi imagina o figura fie ea si paterna in fata ochilor careia ii vorbea.Pentru ea inseamna ceva! Aproape totdeauna din partea celorlalti vedea o piedica fie justificata, fie creata de ea si nu le putea vorbi. Se gandea ca poate ei nu or sa intelega exact sensul, ca nu o sa le pese si o sa fie ceva superficial sau mai stiu eu ce. Scenarii.
Momenul prezent este diferit insa. Are cateva lucruri de spus.

Ar fi preferat sa poata sa le vorbesca cu o persoana reala, privindu-o in ochi si tinandu-o de mana, ar fi vrut sa poata sa se deschida mai mult in fata acesteia si ea la randul ei. Ar fi preferat sa dea unul altuia din trairile lor. Ar fi preferat sa fie ceva mai natural , ceva ce aluneca.

Ar fi preferat....ar fi....dar nu depinde doar de ea. Si daca nu exista aceea persoana, traieste in felul ei, lasand sa i se constientizeze prezenta, pentru ca mai apoi totul sa se creeze.

Vorbeste de o figura fie ea si paterna dar undeva existenta in umbra. Poate ca nu avea idee ce ofera chiar si de la distanta, o astfel de imagine la inceput, insa acum isi imagineaza acea persoana ca fiind una de la care poata sa cresca frumos, indiferent ca nu este o relatie in care comunica real sau/si des sau indiferent de caracterul ei care refuza ideea de model in viata, dar in acelasi timp ridica la rang superior ideea de evolutie. Acum ea este in faza cand se dezvolta si ii place sa creda ca are capacitatea sa alega langa ea oameni valorosi.

Si vorbeste de etape...etape ale vietii si valorizarea timpului.

Empiric, ca sa fac o analogie fortata, stie, simte si vede conexiunea cu imaginea parentala, material insa nu, iar ideea de intreg o are. Ce urmeaza?

Pasiune, caldura, zbucium, minute in care transpira gandind la celalat....toate astea le traieste simtind conexiunea. Le simte si nu le neaga, dar nici nu judeca daca ceilalti poate nu le simt.

Si....secretul valorii consta in asta. Asta este unul din principalele criterii pentru care imaginea parentala este valoroasa pentru ea. Ar fi ipocrita sa nu afirme ca asta ar intregii abandonarea ei in relatia "lor".

............................
Se simte in siguranta acum si-si spune:"De si-ar constientiza puterea...de si-ar constientiza puterea doar... Vreau sa cunosca mult mai multe insa pentru moment, ma opresc aici. Ii dau stafeta acum si ce desluseste o sa inteleg eu din ce va urma! Invat si ma hranesc din ceea ce este si privesc spre ziua aia in care o sa fim mult mai transparenti in comparatie cu ce este acum.
Imi este incredibil de drag si-mi is atat de dragi si pasii astia micuti si aproape invizibili pe care ii facem! "

PS: Pustoaica a rupt si aceasta fila....

inceputurile ma omoara

Ce nu ma incanta si nu m-a incantat niciodata este ideea de a lua-o de la capat.

Inceputurile ma omoara.

Nu pentru ca nu am facut-o de nenumarate ori, ba dimpotiva, ci pentru ca simt ca este pierdere de timp sa iti tot arunci toate sperantele in ceva ce o sa se termine candva. Si revin la ideea de baza- o inima detasat este tot ceea ce avem nevoie.

Continua reinventare si reintegrare este obositoare intr-un anumit punct din viata cand vrei stabilitate si incerci sa-i dai nastere, insa parca mai tot din jur striga cu furie NU...si cand te vezi singur printre atatea voci, ori iti spui ca nu era momentul oportun sau persoana potrivita, ori, daca esti mai istet, realizezi ca simpla idee de stabilitate in ceva trecator a fost puerila.

Si ce sa regreti apoi? Nu mai ai ce!

Ramai cu un gust amar ca ceea ce s-a vrut a fi creat, s-a transformat in cenusa dintr-un simplu motiv- nepotrivita alegere!

Dar...rabdare, cum zicea si prietenul nostru Nuta, si lumea s-a creat in mai multe zile, noi de ce nu ne-am forma in mai multi ani, trecand prin mai multe experiente...!?!

istoria renasterii

Renasc!

Sunt pe o strada indepartata de Bucurestiul aglomerat si masina goneste.

Muzica se aude cu putere in boxe, dar pentru o clipa s-a facut liniste. Trag aer in piept si aud cum o fac simtind cum sangele pulseaza in mine.

Acum se aude numai sunetul tigarilor fumandu-se. Trosnesc.

Ne oprim dar o luam din loc din nou.

Vad in departare prin intuneric, pe trotuar ,o lumina si masina se apropie incet de locul cu pricina. Trei barbati imbracati in negru cu gluga pe cap incalzindu se la foc. Ce imagine ravasitoare. Mi-era dor sa mai vad in apropierea Bucurestiului asfel de imagini vechi ce ma descompun si ma aduc in stadiul de rustic, bagabondaj, copilarie. Si simt doar cum inima se ridica in gat si intorc capul usor , urmarind cu privirea imaginea in timp ce masina se indeparta tot mai mult.

Imaginea se schimba brusc. Nu mai este intuneric.

Lumini orbitoare care fug de o parte si de alta a masinii si a ochilor mei ce ma fac sa-mi doresc sa strig sa se opreasca. Si masina goneste si parapetii se strang in jurul nostru si tunelul este lung si emotiile sunt coplesitoare si ma gasesc cu un zambet tamp pe fata de placere. O placere nenaturala poate.

Astept cu sufletul la gura sa se opreasca iar cand intunericul apare din nou, vreau sa o iau de la capat, dar imi atrage atentia o alta imagine. Ma opresc o privesc si alerg spre ea. Este imaginea unei cismele si este senzatia de implinirea si racoreala pe care o am apoi dupa ce ma urc cu picioarele sa ajung sa beau apa, dupa o zi intreaga de alergat si jucat cu copii din spatele blocului.

Vad piatra cubica a Hanului lui Manuc si vad portile mari, negre, de lemn si vechi cum se deschid si acum sunt intr o alta existenta. Colind fetita fiind, fara nici un ban in buzunar (ce emotie teribila si placuta aveam), cautand ghinde pe jos si trec grabita pe langa fiecare caine pe care il intalnesc , caci desi sunt curajoasa stiu eu ca ei musca.

Ajung pe o strada in constructii si simt centrul vechi. Simt mirosul de caldiri vechi si umede. Simt cum imi intra pe nari si mi le destupa. Vad beciul vechi, din caramida, rosiatic unde se tineau sticlele de vin prafuite si de unde obisnuiam sa cumpar sifon si intru. Ma asez pe o lada si doar respir aerul care imi invadeaza simturile. Mi e dor dintr o data de mirosul gurilor de metrou de la Unirii...

Ies ametita ,imbatata de amintiri si mirosuri si vad ceva stralucitor undeva in josul strazii si ma apropii. Sunt cercuri mici si aurii.

O silueta mica , si cocosata iese in evidenat cu cat ma apropii. Este o maicuta cersind in miez de noapte pe care cu greu o descoperi in coltul strazii daca nu ar luci cu atata putere monezile din punga aruncata pe jos si crucea de la gatul ei. Imaginea ma nauceste. Ma invart in cercuri si toate imaginile imi trec prin fata ochilor. Realizez ca nimic nu este schimbat, doar ca intensitatea cu care m-am aruncat in tot ceea ce am incetat sa mai simt demult ma umple si sperie in acelasi timp.

Si o iau la fuga cautand drumul spre casa. Este prea mult pentru mine acum. Sunt departe de toate acestea... acestea pe care le traiam inainte atat de des.

Ajung acasa si vreau sa mi savurez tigarea ascultand o muzica buna. Si ma asez si inchid ochii si tigarea arde si muzica este doar un intermediar intre mine si starea de totala pierdere pe care o am acum.

Si respir si simt si renasc si traiesc!

cad stalpi dar se ridica ziduri

Mi-e dor de Dumnezeul meu!
Si totusi nu Il percepeam doar ca un scut protector sau mai degrab' ca un Observator, indus, desenat de ceilalti intr-o maniera limitata!?!
Nu cer decat sa Il vad in splendoare Lui, fara idei usor sau apasat creionate , de societate, pe o foaie alba gaurita deja ,de varful ce I-a conturat puternic fata.
Am pus mana pe carbune si am incercat sa-I dau viata acolo cu mintea mea umila.
Si nu iesea decat un batran intelept cu barba alba cu o expresivitate schimbatoare. Oscila!
Mereu incercam sa-I desenez ochii blanzi, dar ajungeam sa vad in ei si tiranitate. Gura o vizualizam zambitoare , insa desenata reiesea ca o gura mica, stransa cu riduri ce emana furie. Fruntea Ii era senina, insa uitandu-ma mai bine, o gaseam incretita. Si mai tot din ce este si era avea doua laturi.
M-am intrebat de ce mi-e atat de greu sa-L vad o frunza, un atom, o energie, un vant sau DOAR iubire (ceea ce si este). De ce mi-e greu si nu reusesc sa folosesc jocul la care apeleaza multi poeti, al personificarii.
Semnal de alarma!
Atunci am inteles ca societatea, de-a lungul vremii, nu a facut altceva decat sa-l mascheze inducand ideea de moral, disciplina, supunere, jug, limitari; care te duc cu gandul la neimplinire, o intreaga agonie, tensiune a unei intregi alergari, conditionare si care de cele mai multe ori sunt refuzate.
Au incercat sa tina din frau natura umana interzicand-o, in loc sa o expuna sa vorbeasca despre , de ce nu, rationamentul : cauza-efect. Si mai motivator...sa le arate oamenilor ca Dumnezeu, Fiinta este IN ei. Ca nu suntem separati de El. El nu este in cer si noi intr-una din planete sau galaxii, El este in noi, iar intreaga noastra viata, mica parte din El care este in noi nu cauta, acolo adanc (cine are ochi de vazut sa vada asta-sau sa simta) ,altceva decat sa alipeasca cu Intregul. Cu locul unde apartine!
Singura separare asa cum a fost cu Fiul, este "carcasa" , trupul de care suntem atat de alipiti, incat nu vedem ca suntem in interior atat de valorosi, iar valoarea aceasta nu trebuie canalizata decat pe un drum cat mai rapid la reintalnirea cu El , avand scopul acesta si actionand pe baza lui, fiind constienti ca singura valoare de care trebuie sa ne ancoram pentru a ajunge la tinta este ceea ce a pus in noi si ce se numeste El- DRAGOSTEA!
......
Ma vad insa in fata unei situatii unde busola catre drumul spre casa, nu mai indica iar inaintarea este tot mai greoaie si ajung sa ma intreb:- unde este acasa? Unde mi-am definit deja in mintea mea ca voi ajunge? Inapoi la locul unde eram? Daca acolo este acasa...intreb: de ce am plecat de acolo?
Si deci...unde acasa?
Nicaieri anume, ci doar unde sa simt apartenenta!
......
Cred ca cea mai dificila perioada a unui om este cand toate principiile (consolidate din realitatile celorlalti de cele mai multe ori) , fundamentele si valorile (pe care odata le numea valori) s-au desconstruit, iar acum cer cu disperare alipirea intr-o alta maniera, DAR care sa aibe acelasi punct pivot- Iubitul Creator!
PS: Mi-e dor de Tine, Dumnezeul meu!

CUM SĂ CITIM MAI BINE ŞI MAI RAPID

Atentie studenti!!! :)

(După Derek Rowntree, Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980)

În ciuda faptului că cititul este o experienţă comună, puţine persoane citesc atât de bine cât ar putea. Cei mai mulţi citesc prea lent, nu se pot concentra, uită.
I. CUM PUTEM CITI MAI BINE
Ideea esenţială în acest domeniu este îmbunătăţirea înţelegerii celor citite. Aplicând metoda RICAR (vezi notele cu titlul Cum să studiem o carte) vom dobândi obişnuinţa unei lecturi active şi cu scop precis.
Trei sunt elementele care trebuie urmărite în lectura atentă a unui text:
A. Ideile principale
B. Detaliile importante
C. Evaluarea textului
A. Ideile principale
Ele se pot găsi la nivelul cărţii, al capitolului, al subcapitolului sau al paragrafului.
Ideea principală a unui text descriptiv este transmisă de ansamblul textului respectiv.
În textele discursive ideea principală este conţinută într-o frază-cheie, aflată:
1. La începutul textului, în abordările deductive - în care mai întâi se formulează o idee, iar apoi este argumentată.
2. La sfârşitul textului, în abordările inductive - în care se porneşte de la fapte şi argumente, pentru a se ajunge în final la concluzii.
B. Detaliile importante
Acestea pot fi dovezi, exemple sau argumente în favoarea ideii principale. Observarea detaliilor poate fi uşurată de urmărirea câtorva tipuri de indicii:
1. Indicii de structură a textului:
a. diferite tipuri de caractere tipografice (subliniate, cursive, aldine);
b. numerotări;
c. aranjarea textului în pagină.
2. Indicii morfo-sintactice
Acestea sunt cuvinte şi expresii cheie, cum ar fi: „pe de altă parte“, „totuşi“, „cu toate acestea“, „de exemplu“, „de aceea“ etc.
3. Diagrame şi tabele
Deşi unii cititori neexperimentaţi au tendinţa neglijării lor, aceste indicii pot fi de mare valoare:
a. ne ajută în înţelegerea ideilor principale şi a detaliilor importante;
b. pot face să nu mai fie necesară lectura textului;
c. pot cuprinde idei şi amănunte importante nemenţionate în text.
C. Evaluarea textului
O bună înţelegere a unui text presupune:
a. interacţiunea cu textul;
b. o atitudine sceptică, critică faţă de acesta;
c. aprecierea textului din perspectiva implicaţiilor practice pe care le poate avea pentru noi.
Următoarele întrebări s-ar putea dovedi extrem de utile în evaluarea textului citit:
1. Sunt corecte datele faptice prezentate în el?
2. Face el distincţie între date faptice şi opinii?
3. Rezultă concluziile lui din datele faptice?
4. S-ar putea extrage şi alte concluzii din faptele prezentate?
5. Concordă concluziile lui cu ale tale şi cu ale altora?
II. CUM PUTEM CITI MAI RAPID
A. Elementele citirii
1. FIXĂRILE - opriri ale ochilor în timpul parcurgerii textului (atunci are loc de fapt citirea).
Reducerea numărului de fixări poate duce la mărirea vitezei de citire.
2. CÂMPUL VIZUAL - numărul de cuvinte pe care le poate cuprinde şi citi ochiul dintr-o dată în momentul fixării.
Mărirea prin exerciţii şi efort intens a câmpului vizual poate duce la mărirea vitezei de citire.
3. REVENIRILE - mişcări înapoi ale ochilor în timpul citirii, datorate lipsei de concentrare.
Prin concentrare şi reducerea la maximum a revenirilor se poate mări viteza de citire.
4. SUBVOCALIZAREA - pronunţarea în gând sau în şoaptă a cuvintelor citite.
Viteza pronunţării cuvintelor fiind mai mică decât viteza de mişcare a ochilor, pentru mărirea vitezei de citire este necesară eliminarea subvocalizării.
B. Sugestii pentru îmbunătăţirea vitezei de citire
1. Verificaţi dacă nu aveţi cumva nevoie de ochelari.
2. Încetaţi să mai pronunţaţi cuvintele în gând.
3. Faceţi eforturi conştiente de a citi mai rapid.
4. Citiţi pe unităţi de gândire.
5. Îmbogăţiţi-vă în mod continuu vocabularul:
a. citind în mod diversificat;
b. învăţând rădăcinile greceşti şi latineşti ale cuvintelor;
c. notând cuvintele noi pe care nu le înţelegeţi;
d. folosind dicţionarul pentru a identifica sensul cuvintelor noi;
e. utilizând în scris şi în vorbire cuvintele nou învăţate.
C. Exersarea citirii rapide
1. Exerciţii de citire rapidă seara înainte de culcare (15-20 de minute):
a. citirea unor articole de lungime constantă;
b. cronometrarea vitezei de lectură şi notarea progresului;
c. controlul înţelegerii.
2. Citirea mai rapidă a tuturor textelor.

new view

Am gasit aceste invataturi si am zis ca este interesant ca si altii sa le citeasca!
Enjoy!

Atunci cand esti nemultumit de situatia in care te gasesti, inseamna ca exista o diferenta intre starea ta dorita si starea ta prezenta.
Trecerea de la starea prezenta la cea dorita implica folosirea unor resurse pe care le detii sau le poti obtine. Printre cele mai valoroase resurse pe care le poti folosi sunt intrebarile pe care ti le adresezi.
Specialistii in Programare Neuro Lingvistica se bazeaza pe trei elemente fundamentale in definirea succesului: abilitatea de a stabili corect ceea ce iti doresti, flexibilitatea in evitarea obstacolelor pe drumul parcurs si capacitatea de a detecta atingerea starii dorite.
A obisnui creierul cu acest mod de abordare, inseamna a pune intrebarile corecte la momentul oportun. Acesta este un lucru esential pentru o buna programare a obiectivelor. Anecdotic vorbind, creierul este mai prost decat stomacul: daca mananci hrana alterata, stomacul o respinge imediat;in schimb, daca ii dai creierului o informatie incompleta ori eronata, o va procesa si va da un raspuns pe baza informatiei respective, oricat de nociva ar fi ea. De aceea, sunt foarte importante mesajele catre creier care vin sub forma intrebarilor bine puse. Iata cele trei intrebari cheie care iti pun mintea in miscare:
Mai intai pune-ti intrebarea Ce vreau de fapt?
Atentie, multi oameni stiu foarte bine ceea ce de fapt nu vor, adica ce vor sa evite. Important este sa definesti in mintea ta ceea ce vrei sa obtii. A doua intrebare, dupa ce ai raspuns la prima, este:
Cum voi sti ca am obtinut ceea ce vreau?
Aici elementele importante sunt cele senzoriale. Cu cat reusesti mai bine sa vezi cu ochii mintii ceea ce vrei, cu atat esti mai pregatit sa obtii. Defineste in termeni senzoriali rezultatul dorit. Daca este vorba de o masina, ce vei auzi, simti si vedea cand vei avea masina ta? De exemplu,vei simti confortul interior, vei auzi sunetul motorului, sau vei vedea culoarea preferata si designul masinii...
A treia intrebare:
Ce ma opreste sa obtin ceea ce vreau?
Cu aceasta intrebare provoci mintea ta sa devina foarte creativa si sa gaseasca optiuni noi pentru atingerea rezultatului dorit, evitand barierele reale sau mentale. De multe ori cand definim obstacolele,acestea isi pierd puterea si consistenta.
Acestea sunt cele trei interbari! Folosite in mod consecvent, pot aduce rezultate excelente. Stiu ca multi oameni se bucura de beneficiile lor.
Pentru inceput, alege un obiectiv usor de atins si antreneaza-ti creierul.Pune mai intai prima intrebare si lasa-ti timpul necesar pentru a gasi raspunsul. In momentul cand simti ca ai gasit raspunsul potrivit, adauga a doua intrebare. Repeta de cate ori este nevoie pentru a fi sigur ca ai definit bine obiectivul. Apoi pune a treia intrebare. Vei fi surprins cum se spulbera barierele mentale si cum generezi noi optiuni. Este important sa incepi acum cu un obiectiv usor de atins. Aristotel
spunea: Suntem ceea ce facem in mod repetat, de aceea maiestria nu este un act ci o deprindere.

First love

Is quiet..and also i have a quick thought...
I needed this to make again the calculation, looking forward , somehow to recive feedback that i grew and the experience wasn t in vain.
And i see things that i didn t knew till now and i have feelings which wants to refuse a part of what i see now around me or inside of me and i am greatfull (which is not only a regular feeling).
I am me, without new phases, but living the new perspective of life and the realtionship i have excited almost breathless.
On 28 Oct, it was the celebration of one year since i met Jose Carlos. To describe how i saw him then it dosen t make any difference, it was then, but to experience him now...is a total and deep adeventure.
I am in love with a grandiose person!
God help us to gave Him back, together like a couple, the happines and love He put inside of us!
I am here ready to loiality and commandments, starting a new life near him who changed my perspective and near whom i found devotament, respect and love!

John Clare
First Love

"I ne'er was struck before that hour
With love so sudden and so sweet.
Her face it bloomed like a sweet flower
And stole my heart away complete.

My face turned pale, a deadly pale.
My legs refused to walk away,
And when she looked what could I ail
My life and all seemed turned to clay.

And then my blood rushed to my face
And took my eyesight quite away.
The trees and bushes round the place
Seemed midnight at noonday.

I could not see a single thing,
Words from my eyes did start.
They spoke as chords do from the string,
And blood burnt round my heart.

Are flowers the winter's choice
Is love's bed always snow
She seemed to hear my silent voice
Not love appeals to know.

I never saw so sweet a face
As that I stood before.
My heart has left its dwelling place
And can return no more"

inima multumitoare

Oricine stie sa se roage! Tu insa fa din inima ta , o inima care stie sa se roage neincetat!

M-am intrebat cum percepe fiecare ideea de Dumnezeu,rugaciunea sau/si venerarea.

Ideile sunt impartite, D-zeu este tradus in fiecare limba si pocainta reprezinta pentru multi distrugerea ego ului care ar trebui (evident,idee refuzata de multi sau cel putin de aceia care inteleg termenul pocainta), se zice, ridicat la rang superior, caci cica, acesta poate transforma. Sunt intru totul de acord cu ideea de autosugestie si de crestere pe toate planurile, inclusiv spirituala, insa!!! mintea, conexiunile si capacitarea ei care conduce mai departe la schimbare si actiunile specifice, nu ar fi nimic fara Intreg.

Ce suntem? De cate ori nu m-am gandit la asta sau nu am abordat subiectul...si concluzia de fiecare data a fost aceeasi..nimic fara Intreg.

Aici nu ne simtim impliniti pentru ca tot ce se petrece este sub ceea ce noi putem sa facem.Ideea de plictiseala, monotonie, inovatie, schimbare..toate au innascut din ceea ce se afla in camerutele noastre interioare- ideea de imens. Imensul pe care abea il deslusim, ocupati fiind cu ideea de integrare,succes si nu numai.

Osho spunea la un moment dat ca numai cel care mediteaza stie ce este viata...incercam sa daram mental ideea asta, caci imi spuneam ca El e viata..si credeam ca este suficient sa stiu asta si atat,insa acum m am gasit rusinata in fata acestei idei aproband-o, caci fara a intelege originea ta (a mia parte din El), nu intelegi nici viata.

Pleci de aici si nu se intampla nimic grandios cu tine, decat esti chemat in Intregul din care maret faci parte. Si daca stii ca esti parte a planului gradios si Cineva a avut incredere ca poti sa faci o schimbare si ti a dat o slujba de indeplinit...de ce dai cu piciorul ca un catar orbit de natura umana care nu face altceva decat sa te arunce in abis, haos, depresie si neimplinire!?!

Zici ca nu poti mai mult, poate iti spui ca ai pierdut si asa atat timp incercand, lipsa feedback-urilor te a demoralizat...si ce? Doar existand in aceasta forma (omul-creatie suprema) esti special si dator. Si ma gandesc, vezi tu asta?

Rezonezi cu intreaga creatie, considerand-o ruda!?!

Ti-ai umplut inima de multumire? Ti-ai educat inima sa fie intr-o continua conexiune cu cel care a creat?

Rugaciunea nu este un proces in care te asezi pe genunchi si te rogi pentru diferite lucruri si mai versi o lacrima din cand in cand pentru ca esti incorsetat, poate ca nu inseamna nici sa plangi de fiecare data multumind pentru Jertfa si tanjind dupa sfintenie si plangandu-te ca nu ai atins-o...rugaciunea inseamna MULTUMIRE pentru TOT. Rugaciunea inseamna o inima care nu cunoaste altceva decat bucuria de a fi! Cum ai fost, pe tine te gaseste vinovat de raspuns ,fie el umil sau increzator. Cum continui sa fii ,stiind ca o inima plina poate face schimbarea, este tot meritul tau, indiferent de rezultat.

Si daca ai asta in maini...ma intreb...cine iti poate sta in cale? Ideea de rau? De ce vrei sa te concentrezi pe ea in prima instanta, dar sa zicem ca esti pesmist, si deci revenim...nu si ideea de rau a fost combatuta? Nu avem noi puterea si infaptuirea deja? Ce cu adevarat ne tine sa batem apa in piua este confortul, ego ul si natura umana.

Si ma gandesc daca se merita ignoranta cand in final nu ramane decat un gust amar dupa ce am muscat si din experienta aia temporara!?!

fericire

Fericirea este o decizie pe care eu trebuie sa o iau!

Nu este doar o expresie motivatoare, ci este o realitate!

Sunt doar cateva lucruri care ne conduc intreaga existenta...durerea vs. placere, faima vs rusine etc. Acestea ne cantaresc fericirea si nu au un cantar care sa mai dea asa din generozitate, ba dimpotriva, si acest cantar fura. Si ma intreb daca asta este tot aici? Daca emotiile, urmate de vocile din capul tau ar trebui urmate orbeste !?!

Mi-am spus ca daca vreau sa inteleg fericirea, trebuie sa dau un sens suferintei, insa imediat a batut la usa gandul cum ca , suferinta nu este pretul platit pentru fericire.

Paralela am facut-o cu gandul la starea de fericire deplina- Jertfa.

Stiu ca El nu ne-a chemat la suferinta si nici la salvare. Salvarea am primit-o atunci, demult o data cu sangele siruind pe Gologota. De atunci avem si iertarea si salvarea si de ce nu si fericirea. Punct!
Avem in noi puterea vindecatoare de toate trairile care ne incetinesc alergarea cu incredere si zambet.

Stim doar ideea pe care Platon se bazeaza cum ca daca ti organizezi viata pe o valoare, toate valorile vin mai apoi spre tine, pentru ca toate comunca intre ele. Asadar, tu pe ce valoare vrei sa ti cladesti viata!?! Vrei pe fericire? Ramani cu asta in tot ceea ce te umple si intelege ca fericirea nu o ai doar daca iti atingi un anumit scop (cata risipa ar fi) , ci si pe parcurs. Gandeste te cat de trist si obositor ar fi sa iti stabilesti obiectivul, sa vezi inaintea ta numai rezultatul, iar etapele inspre acolo sa para o povara.

Eu consider ca fericirea este numai momentul prezent! Nu ai nevoie sa se miste muntii si nici sa pocnesti din degete si sa ai lumea la picioare ca sa te simti fericit. Ai nevoie sa cauti drumul spre semnificatie si nu spre succes.

Nu da cu piciorul nici unei ocazii pe care o ai si inconjoara oportunitatea cu fericire. Nu exista alt moment planificat sau intamplator care sa ti dea fericirea , ci doar momentul prezent!

Noi suntem doar contextul in care totul se intampla. Nu este vorba de schimbare , ci doar de rapiditatea lucrurilor care se petrec inlauntru. Nu exista "alt moment" ci intodeauna exista "acum", doar modul de aparitie este diferit. Observa tot ce se intampla in jurul tau fara sa i dai vreo semnificatie, observa doar gandurile pe care le ai fara sa le urmaresti, iar daca esti dezamagit, observa ca toti sunt intr-o lupta continua, la fel ca si tine, asa vei putea face diferenta si poti avea peace of mind!

Ce este real pana la urma? Doar Cosmosul si relatia ta cu el care te conduce spre tinta. Celelate sunt iluzii si piedici care te impiedica sa-ti vezi scopul, sa creezi ceva vesnic si sa traiesti in iubire, ruda cu fericirea. Concentrandu-te pe ce vrei si nu pe ceea ce nu vrei, asa intelegi ca fericirea inseamna a fii si a fii cu ceea ce ai (imagineaza-ti frumosul)! Si deci raman acestea 5, dupa iubire:- patience, timing, kindness, honesty, inner peace!!!

Curaj, simte ca poti!

Totul pentru cer sau ba!

Ce fac Doamne cu viata mea mizerabila?

Cand Tata o sa fiu scarbita de ce sunt fara Duhul Tau Sfant si cand o sa uit ca a fi grozav in fata oamenilor nu-i tot una cu a ma contopi cu Tine?

Ce Iti dedic eu si cat mai am de gand sa spun ca o sa am timp si pentru a incepe o adevarata viata in Mana Ta?

Cat mai vreau sa prelungesc existenta asta ordinara in care ma scald tarandu-ma de pe-o zi pe alta imbata de iluzie ca simpla Ta prezenta in inima mea ,o sa pocneasca din degete si o sa ma gaseasca o persoana noua intr-o buna zi?

Ce Iti ofer?

Nici macar timpul meu! Esti acolo, dar fumul ala Te-a acoperit de tot si nu vad decat o mana intinsa pe care o privesc din cand in cand , atunci cand caut si caut in tot ce sunt si nu gasesc nimic si vreau reactualizare! Si vad mana si o prind si ma simt pentru a nu stiu cata oara plina, sanatoasa, sprintena, fidela si plina de speranta! Si simt pentru a nu stiu cata oara prietenul din Tine si inchid ochii in siguranta si ma bucur si sug fiecare secunda, plecata pe genunchi si cu ochii in valuri de lacrimi de numa´ Tu Tata le poti simtii, nu doar vedea! Si ma bucur sa Te am!

Dar ce fac Tata pentru Tine? Nu am invatat eu oare ca timpul este cel mai pretios dar!?! Harul Tau nu-i vesnic si daca stiu asta de ce nu dau iama in tara pentru a face ceva pentru a-Ti arata ca Jertfa Ta nu a fost in zadar, ca ea transforma si conduce!?!

Pentru ca sunt slaba Tata si pentru ca din nimicul meu vreau sa adun mai mult nimic in loc sa-l inlocuiesc cu adevarul si sensul Tau!

Iarta-ma Tata ca de fiecare data ma chircesc, dar Iti multumesc ca de fiecare data cand o fac simt dulcea eliberare de pacat si stiu Tata ca dorinta de Tine care creste tot mereu, este dorinta pe care Tu o pui in mine si vocea pe care o aud tot mereu, care imi zice:"Nu-i suficient pentru El doar atat!" este vocea care ma ghideaza si nu cea care-mi ingreuneaza inaintarea!