Tacere....

Si totusi..de ce de la o invatatura sa vreau sa miros a trandafiri?

Azi am vrut sa miros a trandafiri.Asa ca m-am dat cu parfum de trandafiri.Nu mi-a fost greu sa aleg din multitudinea de sticlute,pe cea roz,fara o forma prea deosebita,ci remarcabil de simpla.
Imi place sa miros a trandafiri!

Cel putin am realizat asta cand eram sub dus,aseara si cand ma gandeam,in timp ce imi spalam fata cu sapunul meu preferat,unic si de neinlocuit-Dove,ca vreau sa simt mirosul trandafirilor.(ciudat si azi am vorbit de Blaga si de trandafiri la scoala...hmm...ceva se leaga).

Ma gandeam ca's frumosi si puri,dar in acelasi timp spinosi si diversficati(dar hai sa nu vorbim de paleta lor si nici de compozitie si nici macar de aspect)Doar ma asociam cu ei.Si cat de izbitoare e asemanarea:aspect placut,fire spinoasa,ca deh...asa suntem noi oamenii.

Imi spuneam ca ar fi o modalitate placuta sa incepi saptamana mirosind a trandafiri(cum am mai spus pt mine conteaza cum incep saptamana,caci asa o continui si poate e o stupiditate de superstitie,dar la mine se adevereste-banuiesc ca ma gandesc eu prea mult la asta,caci totul e in capul meu)

Totul a inceput(dorinta mea de a intra in contact cu mirosul trandafirilor)cand,in dus fiind,mi-am agatat parul de bratara de la mana.Ce crezi?M-a durut,iar prima reactie a fost sa ma revolt verbal,caci starea mea era neplacuta,usor irascibila.

M-am abtinut insa(rectific"m-a facut sa ma abtin insa...")

Mi-am desprins usor parul bine incurcat si infipt in bratara,iar in timpul acesta spuneam:"Si ce daca mi-am prins parul?Il pot desprinde usor,cu rabdare."

M-am simtit bine!Nu stiu daca pluteam...

Atunci mi-am zis:VREAU SA MIROS A TRANDAFIRI!

Observ doar(si ma repet astfel)cat invat din lucrurile banale si ce stare iti da rezultatul!!!

Ma disciplineaza si culmea ma face sa invat din propriile reactii.Intai ale mele,care in mod firesc sunt gresite si apoi ale...mele,transformate de El...

Am raspunsul la intrebarea din titlu...

Pacea,plutirea,zambetul si bucuria sunt asociate cu frumusetea..frumusetea o reprezina trandafirii..am vrut sa miros a trandafiri,dintr-un motiv simplu:starea ce mi-a provocat-o acea invatatura m-a facut sa vreau sa evadez si sa ma arunc in altceva nou si pur si imbatator ca miros si persistent si..nu stiu...

:)

CONTINUI SA VREAU SA MIROS A TRANDAFIRI!!!

Dalles,Duminica,Adi,Inchinare,Zambet,Invataturi..

Nu pot sa trec peste experienta de azi,ca si cum ar fi fost ceva obisnuit....

Caci totusi a fost a nu stiu cata oara cand am stat in prezenta lui adi si am simtit un real mesaj...

Mi-a ramas undeva adanc implantat cuvintele lui :"Stiu sigur ca D-zeu azi ti-a ascultat rugaciunea,caci a fost un moment sincer si profund.Stiu ca Il iubesti si mai stiu ca doar prin El o sa poti sa traiesti dupa Voia Lui....Deci nu fi un crestin patetic,trist,plin de vaicareli...D-zeu nu vrea asta.Vrea bucurie,inchinare,lauda,curaj si credinta..."(am incercat sa reproduc o mica parte din cuvintele lui)....

Am zambit cand am auzit asta!Multam...o noua zi in care am crescut...

De ceva zile experimentez relatia cu El,pe care o condimenteaza cum stie El mai bine...si desi poate pare ciudat,simt cum Duhul ma mustra cand gandesc gresit,respectiv,la lucrurile de aici si nu la El...Si poate pare ciudat,caci e in firea lucrurilor sa gandesti si tampenii...ideea e sa nu persisti in acea gandire distructiva...

Acu cateva minute am simtit un alt zid ce pune o piedica in relatia noastra.Un zid ce ma face sa ma caznesc sa-l sar,desi el ar putea sa dispara cat ai clipi.Ma refer la ideea aceea cum ca trupul nostru e templu si noi,respectiv,eu,il intinez cu mici placeri... A contat mult...

Am gasit un exemplu ciudat azi...un pas,o etapa sa intelegi mai bine ca tu tre sa valorezi in ochii Lui si deci asta nu are legatura cu ochii oamenilor...in plus este si unul din multele motive care impiedica inchinarea TOTALA...

E posibil sa nu ai o voce minunata(si daca tot vorbim de ziua de azi,de dalles si de adi gliga)sa nu ai vocea lui adi...esti intr-un grup si canti.Vecinul canta,tu canti,tot grupul canta,insa tu canti mai incet.Nu vrei sa deranjezi auzul celorlati si deci nu vrei sa canti tare si pe deasupra si putin pe langa...so....ma gandesc ca in loc ca timpul tau de inchinare sa fie spre lauda Lui,fara alte impedimente,tu esti mai preocupat de vocea ta decat de mesajul melodiei sau de partasia aia unica cu El....

Asta mi-a dat de gandit...sunt atat de multe piedici in calea partasiei,dedicarii TOTALE Lui...daca le-am descoperi chiar si pe cele banale si daca am constientiza aparitia lor la momentul respectiv,ar fi mai simplu...

Oricum stiind ca mi-a descoperit si o astfel de banalitate,am zambit...Nici macar nu conteaza cum canti.Important este pentru cine,de ce canti si atitudinea pe care o ai cand canti,nicicum vocea....

MULTAM!

DEPENDENTA DE EL SI NU DE TINE

Cat de bine ma pot asocia cu broscuta din imagine...si asta nu pentru ca imi plac broscutele...

Observ,acum(caci atunci era asa greu)cat de simplu imi era sa ma bag in casuta mea,respectv,cameruta mea interioara,cand nu imi convenea ceva sau cand simteam vreo primejdie,caci....eram EU cea care poate nu facea fata la nou sau eram EU cea care vroiam confortul meu personal...

Refuzam orice altceva...inclusiv ideea ca El poate sa ma transforme din testoasa in fluture,de exemplu...de zburat,imi place sa o fac,deci,era spre binele meu...

Mai nou,descoperisem ca imi gaseam si inca imi gasesc echilibru (sau poate e mult spus echilibru)in lucruri frumoase ca-timpul petrecut cu familia,timpul petrecut invatand,mai nou am descoperit o reala pasiune pentru folclor,atat muzica cat si dansul..nimic gresit in sine,din contra ma linisteam stiind ca principiile mele sunt solide,ca am trecut de perioada cand eram interesata de lucruri ce nu imi sudau coloana vertebrala,ca ii bine sa ai astfel de preocupari si frumos si cultural si moralizator si tot ce vrei...DAR,caci exista unul....nu faceam altceva decat sa intru in carapacea mea si sa ma hranesc doar cu ce imi facea mie bine,MIE ca persoana ce traieste,se afla,exista in aceasta lume...

Nu era decat confort propriu,egoism,mandrie,entuziasm fata de propria mea persoana....cat de aiurea huh?Dar gata,alta etapa,bine ca acum o stiu pe asta...FARA EL NU FACI NIMIC BUN,iar daca se intampla sa faci,radacina acelui lucru aparent bun este un lucru rau.Gen,faci bine unui om doar sa iti arati maretia,astfel,apare mandria,atitudinea e gresita,deci esti gresit!Hai ca e simplu...

NEXT......Sunt deschisa la orice...investeste in mine....ascult,cu placere....MULTAM!

cOME.oNE.dUDE

Am trecut de etapa in care ramaneam uimita de cum "devil"isi face loc in fiecare particula ce ma intregeste...acum STIU-asta-i demersul...urasc,insa perioada asta..
E bine ca nu ma mai ating lucrurile astea,caci stiu ca ele nu fac altceva decat sa urmeze cursul lor...Sunt doar niste pioni pe care ii pot controla(stiu,nu eu,ci El,insa gandul asta ca sunt controlabili imi da mai multa incredere si avant)
Inainte eram grav afectata de ce traiesc,de exemplu,revenirea in viata mea a altor capitole incheiate,care imi faceau rau...poi de ce sa revina in ceea ce e cladit pana acum,personaje ca ex-boyfriend sau ca vechii mei prieteni din perioada de rockereala..?de ce sa vreau sa mai simt cum e Mj sau sa mai imi racoresc gatul cu alcool...?de ce sa caut anturaj ce nu imi aduce nimic benefic?de ce sa stau cu oameni de la care nu am de invatat?(nu'i vb de egocentrism sau desconsiderare,dar...nu mai pot,nu mai vreau mai,sunt satula)....
Banuiesc ca este evident ca starea mea nu e tocmai buna...imi tot pun intrebari si ma cert pt tampeniile pe care le fac CU BUNA STIINTA... Sunt de-a dreptul nervoasa pe mine...Deunazi vorbeam cu Laura unele adevaruri cruciale...adevaruri ce m-au facut sa ma fac mica,mica-caci am invatat sa imi tocesc genunchii(ceea ce nu acceptam nicicum) si azi,ce fac? bat apa in piua...
Am ajuns sa cred ca nici nu mai e vorba sa imi mai aflu starea sau sa respir nervos cand constat cu tristete,ca sunt cu mult departe de locul ala luminos,cu verdeata,cu fructe si cu baloane...cred ca e vorba doar sa NU faci...ce folos cand dupa ce ai facut acel "ceva"te faci cenusa?Ai si momente cand te simti ipocrit din cauza asta...Mai bine NU faci,caci prin El se poate si astfel nu mai traiesti cu nici un fel de constiinta incarcata...
:)):))O sa razi,caci si eu o fac...:)):)) doar ce m-am apucat sa scriu asta si deja o cred,o simt...
GATA!!!!
Cred ca de asta aveam nevoie..ii asa bine sa crezi cu tarie in ceva,care se raporteaza la nevoile tale si iti raspunde...
Deci...revin la programul din primele saptamani de scoala...PRIN EL POT!!!
:)):))vai cat imi place starea asta..:))
Hey,"devil" ce crezi?E 1-0....hai,sa nu fiu rea..ai castigat si tu un os pt stradania de a iesi in evidenta,caci singurul tau neuron si ala obosit a fost solicitat...
Eu imi trec in agenda acum doar ca AM UN PROGRAM DE URMAT!!!
DUDE GET A REAL LIFE!!!!

AMIAZA DE DUMINICA

De cand ma stiu,fac bilantul saptamanilor,poate pentru ca tin cont de cum incep saptamana,nu stiu ce sa zic sau stiu...dar las tot asa...;)
Pe parcursul saptamanii asteia am experimentat ceva ce mi-a produs exaltari,tocmai de aceea,am omis sa scriu despre ziua de Duminica.Dar acum revin la ziua de Duminica.Duminica mi-a placut!
Dupa-amiaza mi-am petrecut-o la Muzeul Satului....
E destul de greu,dar in acelasi timp usor sa descriu cum a fost Duminica.Daca aleg calea simpla,ma rezum la:BUCURIA VECHILOR ORIGINI,insa elaborat lucrurile stau destul de complicat.Am de descris exteriorul,tot ceea ce tine de vizual si interiorul,ceea ce tine pur si strict de sentimentele nutrite in mine,transfigurarile la care luam parte fara voia mea sau fara sa stiu...cine va sti?!?
Nu am Sa descriu nimic insa!MESAJ SEC!!!
Impartasesc doar bucuria mea,restul lucrurilor il las pentru tema de acasa.
Important e ca am zambit,mi-am simtit inima mangaiata si am cantat impreuna cu ei(daca mergeti acolo o sa aflati cine sunt acesti"ei"),caci si eu sunt ca ei,ca fiecare dintre ei,dintre voi...
Si totusi peste ani,ramai cu amintirile astea greoaie,dar care le cari cu placere.
......................................................
Nu e nimic interesant in sine la dupa-amiaza asta de Duminica,din contra,e o banalitate,caci era atat de plin,incat te calcai pe picioare(sa nu mai vorbesc de coada la care am stat sa iau colac)dar starea aia din amiaza de Duminica,nu e banala,e unica!!!
EXPERIMENTEAZA!!!

ETAPELE EULUI

Am testat....
Nu e placut,dar totusi astea sunt etapele...
Nimic nu este mai trist ca starea aceea cand ai tot felul de intrebari la care nu gasesti raspuns (sau daca gasesti unul,nu te multumeste,deci-MAI CAUTA,ca deh,astia suntem noi)...
Am experimentat cred ca de sute de mii de ori starea asta,pot spune ca au fost si momente critice,momente de pura disperare...(e bine ca nu da mai mult decat poti duce,asa am invatat ce este echilibru) in care eram pierduta...pierduta de-a dreptul...Mai pierduta decat o oglinda sparta...
Ganduri....tristete..depresie....oboseala...povara....
Deloc o stare moralizatoare....La orizont nu se vedea un viitor stralucit...
Apoi....incet...lucrurile s-au schimbat...
Am inceput sa am raspunsuri caci priveam mai mult spre EL...
Desi era furtuna,vant,nesigurana,faceam progrese....Invatam,cunosteam,ma rugam si aveam sperante de reusita...
Luptam mai mult cu mine sa fac lucrurile bine,eram predispusa la depresii caci acum vroiam perfectiune...deja intelesesem care e faza cu El si vroiam tot(dar doar in domeniile alese de mine) intr-un timp scurt...
Ma bucuram cand reuseam insa...dar bucuria nu tine mult.Atunci ma intrebam?Ce parte din mine nu reactioneaza,ce parte din mine nu a inteles ce e de facut?Unde am gresit exercitiul,de rezultatul nu e corect?Hai in pana ma ca ecuatia nu e grea...tot ce trebuie e sa reiau exercitiul mai cu atentie...Tot nu gaseam raspuns...Urmau perioade crancene...
"La ce te ajuta lacrimile?Da,stiu arata ca doare.Stiu ca doare,dar nu-i asta drumul spre iesire,mai bine zis nu e drumul corect si usor in acelasi timp!"
Si acum doar plangeam....
M-am ridicat...m-am odihnit,o iau de la capat,o sa reusesc eu!
Si iar sunt jos...
Cum am ajuns acolo intr-o fractiune de secunda?Abea ce m-am ridicat...Mai stau putin,oricum e bine ca ma odihnesc si prind mai multa putere...
Apoi iar ma ridic si tot atat de repede sunt mai jos de josul existent in univers...
AM OBOSIT!!!!!
Mi-a aratat....
Inca eram tintuita de zalele alea argintii,reci si grele...lanturile nu erau gata sa cada!!!
Mi-a aratat timpul pierdut in care EU incercam sa fiu perfecta in relatia cu El...A ras si a plans vazandu-ma cum ma chinui...
S-a zbatut sa imi arate prin diferite metode ce-i gresit,dar....am continuat sa Il fac sa planga..
"Hai lasa ca nu e asa de simplu..nu tre sa faci Tu tot si eu doar sa Te las sa modelezi TOATE partile ce ma formeaza ca intreg,intreg ce L-ai facut Tu...tre sa pun si eu osul la munca...Si ma zbat,nu vezi???"
"Asculta...uite cat de simplu e...vezi...e deja tot platit..."
"Ok,bun,am inteles,dar EU vreau sa fac ceva...daca gresesc ma corectezi apoi..."
"Dar..."
"Stai ca imi spui apoi,acum am altceva de facut..tre sa le arat si imperfectilor astora cum se face..."
................................................................(dupa cateva zile)
"Of,imi sta pe cap...stiu ca esti acolo si ai de terminat discutia,dar astia chiar sunt nesimtiti si EU nu pot sa tac,tre sa le arat de ce sunt in stare.."
................................................................(dupa alte cateva zile)
LIMITA LIMITEI EXISTENTE IN UNIVERS...
"Imi pare rau.A trecut atat timp..ma mai accepti?Ti-am gresit.Te las sa lucrezi in TOATE domeniile vietii mele.Am vrut alora sa le arat ce am devenit,prin ce schimbari M-ai trecut,caci invatam,dar nu esenta,invatam ce invata orice om mediocru-sa faca fata lumii asteia si eram mandra de schimbare...Cate prostie...EU,am facut...EU,am spus....Am pierdut timp....Tu mi-ai zis ca nu e calea aia...nu am ascultat..Oboseam pt ca ma luptam singura...si cat greseam...perfecta nu pot sa fiu...tre sa invat sa accept asta,sa tind spre mai sus si sa Te las...Lupta e a Ta,scoate de acolo ce-i stricat,da?Reparatiile vreau sa fie terminate pana la sfarsit...Ti-am predat un bun,ingrijeste-te..."
LANTURILE AU CAZUT...CUM SA NU PRIVESTI SPRE CER?!?

LUCREAZA....TIMPUL TRECE SI LUCRAREA VREAU SA FIE GATA CU TOT CU RETUSURI,SLEFUIELI SI TOT CE TREBUIE....

MULTUMESC!

INTREBAREA ZILEI...ESTI PREGATIT BRE?

Nici nu o sa iti imaginezi vreodata cum lucreaza in viata ta...si cat de bine imi pare....ramai surprins cand vezi...

Si totusi cate ganduri nu ne napadesc mintea?Cate intrebari nu ne punem sa gasim raspunsuri,cand ar trebui sa nu mai cautam atat..
Azi am invatat ceva frumos si folositor...AICI NU E VORBA DE MINE!!!CHIAR DELOC!!!Ce valorez eu?Ce castig daca imi asum gloria,schimbarea,inteligenta?Nu ma agit eu degeaba?Nu raman eu doar un mare nimic?
Sunt doar eu...mica,naiva,imperfecta,mandra,orgolioasa,salbatica,linistita(dar in acelasi timp agitata),doritoare de nou,de liniste,de dreptate...
Dar totusi?Ce ziceai ca sunt eu?A,un mare nimic?DA!Iti dau dreptate...caci nu am nimic de demonstrat lumii asteia,caci valoarea mea nu este de fapt a mea,ci a Lui,caci ce sunt eu,El creaza...Eu sunt doar eu,numele-NITA IRINA GABRIELA si fizicul,trupul asta imperfect,impovarat,obosit...Deci sunt eu ceva?NU!Caci ce este doar trupul?NIMIC!
Si cat ma bucur ca am inteles asta,caci timpul trece iar eu nu vreau sa demonstrez lumii asteia nimic(cat alergam dupa asta fara sa imi dau seama)....iar timpul e in favoarea mea acum....caci acum stiu...
MULTAM ...

VREAU IN CIOCANE...

Bai..mi-e foarte dor de ciocane....Ma uitam peste poze zilele astea si m-a apucat nostalgia...:)):))

Ciudat insa..nu mi-e dor de mare si de nisip si nici de sticlele goale de pe plaja si nici de marea sarata(cliseu)si nici de meduze si nici de soare si nici de vantul ala care iti baga nisip in gura,ochi si urechi(naspa senzatie)si nici de conversatiile cu Mihai la telefon,fiindu-mi dor de casa si nici de lotiunile autobronzante sau ce mai sunt ele..mi-e dor de ciocane...(si de casa groazei,dar mai putin)

Revenind la ciocane...

Imi propusesem ca anul viitor,sa urc pe "muntele Venus" cu chef de jucat turnulete...Iti imaginezi ce senzatie?