Mi e frica sa mai stau singura...mi e frica ca nu cumva sa ma mai gandesc la el si sa imi sec sufletul de lacrimi...nu mai pot sa plang...e ceva de care ma feresc acum cel mai tare...ma vad fugind de asta,daramand cosuri de gunoi,lazi de fructe,scaune..ma vad fugind disperata,uitandu ma inapoi doar de frica sa nu vad lacrimi....mi e frica sa nu cedez si sa imi asez mana pe aceea lama pe care obisnuiam sa pun mana acum 6ani...mi e frica sa nu schilodesc sufletul altcuiva asa cum este al meu acum...dar Domnae ca de capabila pot sa fiu...!!!Aseara nu l am mai visat...sau cel putin nu imi mai aduc aminte...l-am avut oricum pe partea stanga a pieptului meu...am inchis doar ochii si m am afundat in perna fara sa mai fiu capabila sa mi constentizez simturile...si am adormit...
Dimineata m am trezit cu aceeasi durere apasatoare dar am continuat....
O sa ma plimb cantandu-i...o sa mi asez in fata partitura si o sa incep usor cu mainile tremurandu mi sa ii conturez niste note muzicale...o sa i pictez sufletul si o sa l asez pe cea mai inalta cladire...
Vino din nou in vis Mihai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu