duminică, 29 noiembrie 2009

si a mai trecut o alta zi....

Simt ca am nevoie de o pauza...
Vreau sa ma dezbrac de durere si sa o agat in cuier...
O sa mi cumpar un fular alb...el avea unul....ma voi imbraca numai cu acela...asa durerea va fi mai linistitoare....
In fiecare dimineata ma trezesc cu aceeasi gust amar si cu acelasi gat uscat...cred ca il stig intreaga noapte...ma aude oare?
Ieri i-am facut o vizita...stand de vorba am mai aflat unele lucruri despre el...e placut sa il cunosc....si ii multumesc ca imi da ocazia asta...
O sa ii spun in fiecare zi ce inseamna pentru mine...vreau sa stie ca nu m-a dezamagit si ca tot ceea ce a facut si reprezinta el,pentru mine este o alta cale de cunoastere,o alta cale de crestere....
Multumesc ca esti aici sa ma tii de mana si sa ma cizelezi....inca o faci....si stii asta...ai fost martor la schimbarile prin care am trecut si le-ai observat dar nu ti-ai cerut niciodata meritele...pentru asta existi aici in inima mea!!!!

vineri, 27 noiembrie 2009

revedere

"-Buna...bine te-am gasit....
-Stss...liniste...ma tulburi...impachetez vise acum....
-Buna Gaby...ma bucur sa te gasesc...trebuie sa repet asta ca sa te uiti la mine?
-Acum chiar pierd din minte visele...poti sa taci o secunda?
-Nu astept...nu am timp de asteptat....da mi doar o secunda,doar priveste-ma...
-Oricine ai fi nu meriti privirea mea...nu acum....altcineva e prioritar...
-O sa razi dar stiu asta...doar uita te la mine....
-Of,dar esti chiar insistent....o privire si poti sa o stergi apoi.."
Si si-a intors privirea tinandu-si inima in palma si respiratia la sub brat sa nu o piarda....
............................................
Era el! Nu i-a recunoscut vocea pentru ca acum in mintea ei toate vocile sunt ca ale lui...nu i-a recunoscut mirosul pentru ca acum tot miroase a el...
Inca are simturile amortite....si doar il priveste....

fly with the pain like a butterfly...

Stateam in masina la trecerea de pietoni...priveam masinile cum treceau in toate directiile...la un momentat dat s-au transformat doar in niste pete de culoare lungi ce se interesectau...mai apoi au devenit un sevalet plin de culori..mazgaleli de data asta nu in alb si in negru ci intr-o paleta de culori...si din toate ma asteptam sa vad acel ceva rosu...nimic...
"Cel putin nu acum..." mi-am zis....
"Nu ar fi prima oara cand o caut cu privirea prin bulevard si nu o vad...dar o sa apara ea...
Am stiu caci am mai trecut pe aici si nu am facut un capat de tara din asta...in fond stiu unde sa ajung si sa o gasesc..."
.......................................
Nu mai vreau sa mi pregatesc mintea pentru acele momente in care ma gandesc doar la noi...vreau sa zbor cu durerea ca un fluture...si atat...sa ma asez pe fiecare floare ,sa-mi trag sufletul,sa ma inalt si sa iau cu mine durerea pe cealalata floare....si asa sa-mi continui viata....
Voi ajunge si la floarea lui candva....

joi, 26 noiembrie 2009

the day i said good bye...i will wait for you...

Astazi a fost ziua in care mi-am luat ramas bun...
Nu am simtit asta...
Imi doresc sa fi stiut ca am fost acolo si ca i am strans mana....
Ce imagine ravasitoare....dar era Mihai...era tot el....
Inca ma hranesc cu mirosul ce il port pe palma...mirosul lui...inca imi tin pumnul strans si cu fiecare minut ce trece imi iua doza de aer din el...ii simt pielea pe esofag si in nari...inghit si saliva imi zagrie gatul....mirosul lui mi a ajuns in creier...si traiesc....
Astazi l-am cunoscut in toate felurile posibile...prin fata lui,l-am vazut tata,prin profesori,l am vazut director,l-am vazut la masa cu prietenii lui,l-am vazut aplecat spre lucruri caritabile,l-am vazut sot,l-am vazut mentor,l-am vazut ingamfat,l-am vazut atotstiutor,l-am vazut razand,gesticuland si etalandu-si cunostintele,l-am vazut responsabil,l-am vazut protector...l-am vazut un om simplu dar special...
Era vie trairea...asa de vie...incat mi-a taiat simturile..absolut toate...
Si pentru un moment l-am vazut din nou cu mainile la spate,pasind greoi cu capul inclinat...i -am auzit din nou vocea groasa si privirea incredibil de copilareasca...si am zambit....
M-am asezat la capul lui si nu am apucat sa ii spun nimic...nici imi pare rau,nici sunt aici,nici o sa-mi lipsesti,nici nu am apucat sa ii promit ca de trecut ma voi ingriji,nici macar sa il linistesc batandu l usor pe umar zambind strengareste in coltul gurii increzatoare,ca trecutul lui mai putin frumos il va resimti si altcineva la momentul potrivit.....nimic...dar am stiut ca el stie...el vede dincolo de o lacrima sau de cuvinte...el vede sufletul...
Era mic....era asa mic fata de cat de mare il stiam eu...era mic si asta pentru ca avea un suflet mare,imens...o data iesit sufletul din el...trupul lui a devenit mic...si ii statea asa bine mic...in schimb avea aceleasi maini groase si fine...
Si din nou il simt aici....si din nou ma hranesc cu mirosul din palma...si din nou respir...
Multumesc pentru aer Chiraleu Mihai Eftimie!

miercuri, 25 noiembrie 2009

365 de motive

E un destin pentru fiecare dintre noi...
Daca asta inseamna dragoste-ca celalalt sa te faca sa te gandesti la viata vesnica,sa te gandesti la lucruri cu adevarat importante in viata,pentru viata..atunci...Mihai a castigat primul loc in inima mea!!!
Imi pulseaza sangele in mine...vreau doar sa respir din nou...vreau doar sa mi dau de pe fata tarana care ma sufoca..imi intra in gura si imi ingreuneaza vederea...
Eu pot sa lupt si am sa-ti dovedesc!
Fac pasi,continui sa ii fac cu durerea in spinare...si o car curajoasa...
Tot pentru final!!!
Cum pot sa abandonez cand te vad si te aud oriunde??
Voi gasi in fiecare zi un motiv pentru care sa-ti multumesc...voi gasi 365 de motive pentru care am hotarat sa ramai aici in inima mea!!!

inca aici!!!

Mi e frica sa mai stau singura...mi e frica ca nu cumva sa ma mai gandesc la el si sa imi sec sufletul de lacrimi...nu mai pot sa plang...e ceva de care ma feresc acum cel mai tare...ma vad fugind de asta,daramand cosuri de gunoi,lazi de fructe,scaune..ma vad fugind disperata,uitandu ma inapoi doar de frica sa nu vad lacrimi....mi e frica sa nu cedez si sa imi asez mana pe aceea lama pe care obisnuiam sa pun mana acum 6ani...mi e frica sa nu schilodesc sufletul altcuiva asa cum este al meu acum...dar Domnae ca de capabila pot sa fiu...!!!
Aseara nu l am mai visat...sau cel putin nu imi mai aduc aminte...l-am avut oricum pe partea stanga a pieptului meu...am inchis doar ochii si m am afundat in perna fara sa mai fiu capabila sa mi constentizez simturile...si am adormit...
Dimineata m am trezit cu aceeasi durere apasatoare dar am continuat....
O sa ma plimb cantandu-i...o sa mi asez in fata partitura si o sa incep usor cu mainile tremurandu mi sa ii conturez niste note muzicale...o sa i pictez sufletul si o sa l asez pe cea mai inalta cladire...
Vino din nou in vis Mihai...

sunt doar amintirile mele!!!

Ma intreb de ce a fost nevoie sa intalneasca atatia oameni fara valoare? De ce a trebuit sa fie atat de cunoscut de atatia oameni anosti....???
Trebuia sa fie mai selectiv...trebuia sa se ascunda de fata astora...de fata acestor insensibili...
Doamne cat imi doresc sa il protejez de acestia...imi doresc sa nu ii fi cunoscut vreodata ca acum ei sa nu cunoasaca sentimentul satisfactiei...La ce bun? Nu toti ajungem acolo pana la urma???
Inca nu traiesc realitatea...inca nu simt ca este adevarat prezentul...pentru mine,in imaginea mea era vesinc acest Mihai...
Nici nu am pretentia sa fiu inteleasa in ceea ce il priveste..prea putini sunt aceia care vad dincolo,prea putin sunt aceia empatici..prea putin sunt aceia intelepti si nu plafonati...
Incerc sa mi l imaginez...nu am nici o amintire vie in minte din atatia ani in care l am vazut aproape zilnic...nimic...decat penultima noastra revedere...pe scarile liceului...blugi,plover gri,geaca neagra....si aceeasi fata...acelasi Mihai...nicidecum slabit...aceeasi voce...aceleasi maini....
Nu e real.... vreau sa nu mai stiu nimic....e peste puterile mele...!!
E Kira!!! Acelasi Kira care nu putea deschide usa masinii in plina iarna pentru ca inghetase...acelasi Kira care urla cand ne vedea fumand..acelasi Kira plimbandu se pe aceeasi holuri acelasi Kira care venea in clase dupa uniforme acelasi Kira care s a lasat de fumat acelasi Kira care pleca acasa la 16 sau la 17 ..acelasi Kira pe care il sunam sa-l anunt ca si a lasat lumina aprinsa in birou.. acelasi Kira care statea pe geam si se uita in curte...acelasi Kira care facea ordine...ACELASI!!! EXACT ACELASI!!!!
Imi curg atatea amintiri in minte acum...au revenit toate...si cat ma bucur sa le am....sunt ale mele...ale nimanui altcuiva..ale mele....!!!!
PS:Stiu ca m-ai iertat..mi ai aratat-o in visul de aseara!!!

marți, 24 noiembrie 2009

DESCHIDE OCHII NEMURITORULE!!!

Il vad acolo cu ochii inchisi...
M am tot gandit ce culoare are moartea...nu vad nici una cand il vad pe el acolo....
M am intrebat ce a gandit,visat si simtit cat timp a dormit ca un bebelus? M am tot gandit daca L- a vazut pe El...
Se zice ca in momente ca astea toata viata ti se deruleaza in minte sau ca mergi sa iti alegi locul...se mai zice ca stai acolo intr un colt si privesti...
In momentele astea nu stiu ce sa mai cred...
In momentele astea ii ating mainile...in momentele astea stau ingenunchiata in fata lui sarutandu i mainile...
Nu pot sa i vad privirea...nu stiu daca se uita la mine...nu pot sa stiu daca ma priveste si in ce mod o face...caci nu ii mai vad privirea!!!!
Il simt doar...
"Stii,aseara ai venit...ai iesit doar din casa cu teama ca nu cumva sa fii prins...pareai acel adolescent dorintor de o ultima intalnire desi parintii ti au interzis sa ma mai vezi...nu plangeai,nu...ai iesit zambind...ai riscat tot si ai iesit...am coborat scarile si ma priveai doar...m ai strans in brate si m ai intrebat: "Asa-i mai bine?"
A fost cea mai stransa imbratisare primita vreodata...abea mai puteam respira...
Purtai acelasi sacou din totdeauna...il simteam rigid ca mi zgarie fata...dar nu imi dadeai drumul...
Poate ca asta o sa fie de acum modul nostru de a ne intalni..in vis pe ascuns...doar o imbratisare si apoi fugi spre usa aceea care inca sta intredeschisa...spre usa aceea in care prin crapatura nu vad decat intuneric...
Nu cauti lumina,nu...cauti doar linistea...
Esti acelasi Mihai care isi permite sa viseze...
......................
Nu pot sa adun in nici o cuie nici o amintire cu noi..nu gasesc capac..mama ma-sii,unde s capacele alea???!!!
Am tot felul de cutii,pastrate special pentru mine...sunt de toate marimile si de toate culorile...ciudat totusi...nu stiu ce culoare sa aleg pentru noi...as improviza un capac daca as stii ce culoare sa aleg...mi-as pune mainile deasupra si capul...as imbratisa cutia si as respira in ea sa ii dau caldura iarna asta...ca amintirile sa ramana calde...atat de calde incat sa pot readuce imediat primavara acolo...sa aduc ploaia mai apoi ca vara sa le racoresaca...sa imi simti lacrimile udandu-ti ochii ce abea poti sa ii tii deschisi in timp ce incerci sa te uiti in sus,sa ma privesti cum incerc sa iti ofer confort...si doar sa zambesti....
Invata ma ce sa fac...fii din nou acelasi Mihai care imi ridica barbia cand buza imi tremura si vroiam sa plang,fii din nou acelasi Mihai care imi mangaia parul cand erai multumit de mine,fii din nou acelasi Mihai care ma alunga cand vroia sa respire....respinge ma brutal si stii ce?NU voi pleca oricum...
Unde esti nemuritorule???Unde esti tu acela care pareai neinvins???Hai...fii breaz...pe ma sa deschide ochii si invata ma ce sa schimb din ce a fost,deschide ochii si ajuta ma sa aleg culoarea... da-mi din nou putere...!!!

luni, 23 noiembrie 2009

return

Weird how devil can overthrow even for a moment what u build...that thing so solid you build near Him...
Funny how devil dress the evil in love!
Beyond all of it funny how God choose pain to return home...and oh boy how much it worth...
I can do everything through Christ who strengthens me!!!
That is all about!!!
Look at His wounds and you will understand!!!

duminică, 22 noiembrie 2009

rugaciune cu aceeasi dragoste pentru acelasi CM din totdeauna...

Nu am crezut niciodata ca pot sa raman total paralizata la o veste...nu am crezut ca nu voi stii cum sa reactionez...nu am crezut niciodata ca nu imi voi gasi cuvintele si ca lacrimile mele se vor putea pierde...nu am crezut nici ca voi fi inundata de durere si disperare...
Era,a fost pentru un moment o parte din mine si inca este...timp de 5 ani a insemnat un motiv pentru care ma trezeam dimineata si ma pregateam pentru a-l intalni...
Am avut momente cand am stiut ca el e cel de la care am invatat ce stiu acum...am avut momente cand am fost convinsa ca nimic nu o sa mi poata lua asta...si asa a fost si asa este...
Tot ce inseamna viitor incert il reaminteste si pe el...ma lovesc de atat de multe lucruri pe care le-am invatat de la el...si realizez ca m a ajutat sa cresc mai devreme decat poate as fi facut o singura...
Inca visez si sper ca Tata o sa stie sa ii poarte de grija...
Inca nu realizez care este realitatea si poate ca este mai bine...asa poate pot schimba viitorul,viitorul lui....
Sunt legata de maini si de picioare,realizez asta dar Doamne cat de curajoasa pot fi pentru el!!!
Simt ca pot schimba lumea si destinul lui..si imi doresc asta cu toata fiinta mea...
Ma abandonez in ganduri marete si planuri pe care stiu sigur ca pot sa le duc la capat pentru el!!!!
Nu merita nimic din ceea ce poate fi urat..nu trebuie sa cunoasca cum e sa traiesti urat printre oameni urati...trebuie sa zambeasca cu inima...pentru asta a fost facut acest caracter slab si puternic in acelasi timp!!!
Inchid ochii si ma rog pentru el..inchid ochii si il vad aici la fel ca altadata...cu pieptul inainte,cu mainile la spate,cu barbia ridicata plimbandu-se si privind in jur avand aerul acela de superioritate sub care se ascundea acea ucigatoare naivitate...
Este aici si atat timp cat este,cat inca il simt,stiu ca o sa fie bine!!!
Am cunoscut o data cu el si durerea,acea durere care ma schilodeste putin cate putin,dar am intalnit,am facut cunostinta si cu curajul....
De data asta prefer curajul...vreau sa il simt..vreau sa o fac pentru el!!!!
Imi inalt rugaciunea sper cer pentru acest suflet pe care l-am venerat pentru o perioada,pentru acest suflet de care imi pasa acum mai mult decat orice!

miercuri, 18 noiembrie 2009

"time for rest now baby...just sleep..."

It s just...i don t feel entire....i don t feel fulfill...i m just that Gabs in tiny pieces...tiny but happy...
My dreams grows till the sky...but my moves dosen t surpasses even the slowest animal walk-turtle or snail...
What i ve lost on the way?My keys?My strainght?My trust?My motivation?My reason?
Dosen t matter..belive me..now...nothing has value...
The treasure exist in: "rest and let it go..."
I wont fight for anything...i will get in time,only it is meant to be mine!
...............................
How badley i need that soft touch..that touch that seems like the mother touch...gentle...warm...full of love and care...that touch that give u confident!!!
I don t ask myslef anymore if i ve descovered the greatest truth or did i find something that may exceed the human mind...how i m just me...me on the angel wings..
I lie down my pretty head...and i forget about sarcasm,cynicism,hate,lust,untrust,fear,plans,memories...i want to fall into the sweetest dream...
I just recived again peace...

marți, 17 noiembrie 2009

back to life

That might be weird but i feel like i was borng again...
It has to feel pain in life i guess to descover that you are going through changes...it has to do one big and important step to let go yourself and be that new person who u are so not used to be...
I ve meet so many diferent new emotion in the least 2weeks that might scared me a bit,but i made the BIG discover!!!! Fear vanished away couse i ve had him holding my hand tight...
I m so not me!!! What i feel now it s so strange...but i enjoy every moment...
I don t really know how it migh be the next day but today i want to feel no more despaire...
I ve made some mistakes...i felt i wont find anymore forgivness but he prove me AGAIN that i m just confused and so not used to get,provide love...fool me!!!
I learn every day from him...good thing though...it s with one step before me...just like i wanted...
He will show me every day a reason to love me and make me smile..he will find 365 new reasons to make me happy...make me the most rich woman of the entaire world...how can i reject that?How?
All i notice now is the fact that i m not that Gabs anymore...i never thounght that i will feel that way...i m not good to express myself or told the world how i feel and how it s look like,what face has love,but he really see all about me in my eyes...
Lucky me,i have the most intuitive guy near me..oh,and i mention that is an ugly guy without a tooth? ;)
Ok...enough with that...things will change now...that is just some kind a promise to myself that i wont slap him 3th time at his face!!!

marți, 10 noiembrie 2009

unspeakable words

Knowing him better make me realize that i train for winning...i want to be the best...the champion...
He knows already that its two types of people in the word-thouse who lead and thouse who follow...so...it s up to us now....
I m stronger then yesterday...and he know it,i feel it....we must preaper the field...that s our job now...
I do have dreams and i do have wishes..i do want things and i do will follow thouse who are appropriate for me...
I just want to let him know that fear...i don t know what that mean...Oh,in fact there is this word in the dictionary???

luni, 9 noiembrie 2009

INSURANCE TO TRUST

You can not live a life in lie hoping that you can trust when in fact all you do is to try to control people but also for you,to protect yourself ... it's so unfair ...
I started a project called insurance to trust ... I do not know where I sit the foundation of it... want to be on something solid .. on a rock ... although I prefer the sea, I want to be something solid created ... i just want that in time to still be there....
Strange though,this project was not one i present in front of an entire audience, i will have emotions ...Why? I will present in front of someone important ... and I want to be perfect ... I want to be good ...
Perhaps is the most important project which I am concerned me, emotionally, mentally, soul .... I feel it is an investment .. an investment in my own person ... Yes, I trust and i have full confidence in God, but I still feel like i chortle with confidence when it comes to people ...

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

we are body and soul

I recently made major changes...
I turned him on picture of a statue, from poetry to the novel, from dramas to even religious hymns, from praise, to blasphemy...the possibilities range expression and interpretation was done to the light or dark..
I turned him in hundreds of ways to meet him, as to endorse it, as to accept or refuse it and I didn t found something so obvious to me want to reject him...and I thought to keep it...that my best power...only I can do what I want with it...can i let him in my life or let him live where he live,as lived until he knew me...
For now I want to keep ...
So...the man is body and soul ... and so are me and him and they, all of us... and i wonder...? why i found no one who is so compatible with my body and soul than him ..?

vineri, 6 noiembrie 2009

my gold fish and my wishes

Our human nature tends to more.....in order to reach the peak...to reach clinmax we needs purification.
How to combinate naturally with God and with spiritual .. how?
Happens many times to arise possibilities in life that do not know how to understand .. it is really something to learn or just a temptation ..? Funny how we are touched exactly an places where we feel goals ... like you need love? it comes in one form or another .. you are able to put in balance and to refuse or to accept what you get? you are able to see if something that can lead to destruction or something that you can lift heights .. everything consists of a single choice ...
Often dragged ourselves feelings,often do not see the light of God and for find something we need and try to catch it with two hands and not to let it go...
And the question is..are we ready for God to let what we accomplish us?
I want to know now so much a reply ... JC was telling me something the other days now to set priorities in life ... my brother tells me that sometimes I contradict myself ... someone else tells me to feel what i live when my mother taught me still to weigh small and ultimately choose the correct variant . ..
I can not say anything but ... I just do what is right ...
One to make a wish ... I'll search for gold fish and i will ask him to fulfill a wish after i relase him in those water that he belongs...
I will require wisdom ...

miercuri, 4 noiembrie 2009

JCF 2

When I watched him the first time I had no reaction and that's because I always know that there is somewhere for me...
I did not wait and neither he was not left waiting .. came when considered by appropriate and certainly know better than other time that would not be found....
Did nothing special to me...conquer me behaveing like a baby who say sorry for looking at my eyes ...he know that now is already too late to wipe the memory of that in mind ... and I understand so well ...
Then manages to surprise me every time otherwise in a much more pleasant ... and what is more important is that one is natural and honest ... is so intuitive and so active... planning wants more ... is that little and ugly boy who appears in every childhood dream of mine .... and in that dream we running barefoot keeping us out of hand on the hill full of grass...
It reached me? Not know ... I only know that now i wear heels i m no longer that little girl barefoot and he is no longer that little boy, without a tooth that trembled with emotion taking my hand.. now he wear shirt and go with his chest before...

marți, 3 noiembrie 2009

JCF

That this is the miracle of love: belive,hope in impossible and sometimes to meet him ...
Everyday life, lived together is done and many practical details that overlap and repeat .....
Not to make the other pay too dearly for the love you give meaning find and cultivate affinities ... means to share a territory of space and time ... Living together means you wake up next to that person...:"what gestures, which mimics what words to speak? Oh ... how important are the first words on awakening .. as an impetus to the day begins .. "
To live with someone means to welcome him home ...welcoming means abandonment, opening, an invitation to life ... what words, what attitude to encounter ?
..........................................
Looks, smiles and gestures uninvented still more telling than words ... nonverbal communication must be important, essential, always renewed in a couple ...
Our eyes are the preferred means of communication ... what they say or not say can also be the source of interpretations more or less wrong ... Body language says a lot: flushing, sweating, tremors ... breathing and heart that beats strong at certain times, while the other talks or speak ... Consolation...consolations means you pass on your body through your whole body unspoken sorrow, deterrent hidden fears moral culpabilizate pleasures, desires glimpse and killed in the bud ...
Smiles ... your smile is there sunshine that turns the universe? That milestone marking the understanding, our complicity ...? To get to express emotions by means of vibrations, the rhythms of our speech, our gestures ... to put our energy into motion to give the intensity of this ... to find in daily taste of love-that feeling of warmth , of total relaxation, energy intensity, mild acuity, the density of the moment, together with all tenderness that feels ... however give us the feeling that there are deep, powerful and different, that we are unique...