duminică, 16 noiembrie 2008

Inevitabilele schimbari...si minunatele constatari....

Bah,eu nu ma simt bine in compania oamenilor!Este ciudat raportandu-ma la cum sunt stiuta..dar nici macar nu e vorba de asta.
Ok..nu e vorba ca nu imi plac oamenii,ci cred ca e vorba de caracter.
Luand arborele genealogic,am constatat ca am o afinitate fata de mama,insa ma contopesc cu tata.
Tata este oarecum salbatic..in sensul ca este mai singuratitc.Nu cred ca e vorba de confort propriu,cred ca doar e mai retras(uof,am inceput sa scriu de tata...as continua inca 20de pagini,caci le pot umple cu usurinta,dar ma opresc aici)
Revenind!
Da.Seman cu tata.Ciudat insa nu ma consider introvertita si totusi prefer singuratatea...as alege cu mare drag 2-3 prieteni apropiati decat o multitudine in fata carora sa nu te deschizi.
M-am tot gandit care e cauza si ce-i de facut...Am intors problema pe toate partile..asta-i bine..caci puteam sa ma transform intr-o mica lasa si sa nu imi pese,deci sa continui asa...
Concluzia?Nu's ei e vina ci eu!
Ori am un duh de judecata acut,ori am invatat sa cunosc prea repede si deci ma simt stanjenita..:)) si nici macar nu e vorba de ce's oamenii ci de ce iese din ei bun..:))
Am mai zis ca poate tine de capacitata de integrare,de interactiune,dar nu am nici un fel de complex pe tema asta...deci...ce-i?
Am luat in calcul ca poate EU nu's deschisa la nou(desi ma indoiesc)...ca EU consider ca nu am nevoie de cei dn jur....(acum rad cand ma vad cat de dependenta sunt de ziua de Sambata)
.....Nu m-am oprit inca la un raspuns clar la intrebarea mea,caci nu am avut acel feeling..:"bah,deasta's asa"(apropo...am invatat in mod miraculos pt a nu stiu cata oara ca e corect sa ma bazez pe intuitie si asta-i bine..)....deci...inca procesez...
Ma gandesc ca e inca in proces de transformare particula asta din mine...deci,astept!
Nici macar nu cred si nu stiu daca a fost vorba de prea mult "eu"aici,deaceea nu pun asta pe seama propriului eu...
Am avut insa un monolog...mai bine zis un dialog(cu voce tareee)cu mine si...tot cu mine(dar ganduri ridicate la fileu de El)
"De ce nu ma simt in largul meu?Am nevoie de ei,in plus uite cate lucruri noi invat,lucruri de care am nevoie...e un proces de crestere mai rapid,ce-i drept,decat as(AR) fi reusit singura"
"S-ar schimba ceva daca oamenii din jur ar face,ar modifica ceva la intreg sistem pt bunastarea mea?"SOC!!!
Cat de egoista is...Poi ce are de-a face asta?Din punctul meu de vedere,intreg Universul ar trebui sa vibreze cu si pentru mine...:))
Ei n-au nici timp,nici resurse...deci nu depind de ei sa imi fie bine(e un subiect mai amplu dar ma refer strict la starea mea de acum)
Ideea e ca tine de mine...Tot e in interiorul meu...Trebuie sa ma hranesc nu sa ma concentrez atat pe persoana mea sau a lor...
........................
Asta e bilantul ulimelor saptamani....
Ciudat cum in nici o saptamana iti schimba total modul de gandire....Acum cateva zile stateam pe scaun cuminte si ascultam ce vorbea Tutu si Beny....ieri stateam aproape pe acelasi scaun si ascultam NIMIC NU SE COMPARA CU O BISERICA LOCALA CAND O BISERICA LOCALA MERGE BINE...ascultam si nici ca imi pasa de altceva..ma bucuram doar ca am posibilitatea sa ascult aceste adevaruri...Inainte as fi judecat..incepand de la fizic,la accent,la atitudine,la cuvinte...acum insa observ...stateam acolo si ascultam..imi placea sa o fac si vroiam sa o fac...si nu o faceam pt ca e o perioada dificila din viata mea ci pt ca am nevoie permanent de asta..
Am plecat capul si zambeam la gandul ca nu trebuie sa Ii cer nimc..nici macar putere sa ma,respectiv ne,implicam mai mult in activitatea de Sambata...zambeam si multumeam pt ca stiam ca oricum o sa lucreze...
Ciudat cum experimentezi multe lucruri....Ma bucur de chiar si cele mai mici dintre ele...
Astept cu nerabdare sa continui....

Niciun comentariu: