Sweetest reality

It's time to close our doors to temporary things.
Why?
Cause heaven and earth never meet, only appears as a ghost, when you look at the horizon, but they never touch.
Heaven can only survive near the Sun, stars, moon, clouds ....

That is the sweetest reality.

Umbre si forme

"Intunericul albi pana-n strafunduri.

Pe el il uitase si amintirea, se impaienjenea de cate ori incerca s-o recheme. Numai degetul parea ca pastreaza atingerea pielii lui.

In adancul ei plutea peisajul de seara.

Oglinda si nalucile din ea se miscau una-ntra-alta ca intr-un film. Persoanele n-aveau legatura cu decorul. Purtau in ele o transparenta fugara, intr-un peisaj care era doar o intunecare incetosata de seara. Ambele, topite si amestecate, schitau o lume parelnica de umbre.

Imaginea lui opaca intrerupea peisajul, dar inconjurata cum era de umbre fugare, imprumuta o transparenra ireala.

Am avut iluzia ca se perinda campia prin trasaturile fetei, dar din toata aceasta curgere neintrerupta, nu putea retine nici un contur deslusit.

Aparu trecatoare, fara sa straluceasca in chipul lui, o luminita departata si rece. Cu palpairea ei aprinsa in pupila, ochiul plutitor pe valurile inserarii luci o clipa, ca un licurici fermecator si bizar."

BEM

Fascination for the moon

Hello.
I’m 37. Since I was a child, I always felt strong emotions when I looked at the moon above.
I was strongly amazed by its form, it’s light.
The moon has always been there for me

Hello again. Since a couple days ago, I’m 37.
And I’m alone.
So many wrong choices I took but guess what? I never feared to be a loser, I took every single chance, I fought every single threat, I never said NO. My life brought me here where I am today.
I always looked above. Specially when ugly people told me “U will never make it”.
I find such a misterious energy fuel to dare me, under the word “impossible"

I lost so many battles. I made so many mistakes. But I’m here, still fighting, still making mistakes… still willing to learn from them.

And the moon was every single night the reflection of my tears.
They say it’s made of cheese. I like to say it’s made of hope.

I said YES. Every single time. Personal policy.
YES is a very strong word. YES is the way life gives u the opportunity to show that u grow, and that u finally got the chance to probe you can be better….

I felt fear. I so damn much love fear. That fear you feel when standing in front of an audience or in front of a TV camera on a live interview.
FEAR MAKES ME LIVE
I learned that RESPECT not only means to have all the bones in our body safe.
I learned that RESPECT is the beginning and ending on human relationships.

I only surround by people who is not MEDIOCRE. Mediocrity is contagious.

…. And the moon was there for me… every single night of my life…. Watching me grow from the distance…

Also she was there for me that night when I met the love of my life.I asked the moon: Should I? Of course she didn’t answer. She knows I am a YES person.

I met God. In so many ways. In the eyes of my street dogs. In the values I live by.

In the deadly love I feel for you….
So many hours having strong discussions about God during teenage and college...

And I came to the conclussion: God is LOVE, God is YES, God is RESPECT

But show me. Show me that way i dont know.
…And let me show u those ways u hadn’t went through yet….

I give people only one chance to proof their loyalty.
And I give only one chance because I’m convinced that everybody lies.

I WILL retire at 45. Young enough to take charge of the family while you keep developing your professional life.

I like to live comfortabily. I know you hate big things. But It’s my own way to probe myself I can still do better.

…. And dogs…. I’ve witnessed how divine creatures they are…

My definition of LOVE: warmth and hope

Hello. I’m 37.And I’m not getting any younger.

And the moon wants me to do better. She knows i hadn’t reached my potential yet....

I won’t EVER accept that my destiny is not in my hands.

But I really want and need to believe I am part of something greater than me.
You call it GOD; I call it JESUS.
You call it LOVE; I call it IRINA GABRIELA NITA.

Mi goal is to DIE in the arms of the woman I love. And to leave behind the most beautiful family in the whole world.

I feel alone. I feel hopeless. I feel a bleeding heart. But I’m betting EVERYTHING for a brighter future that I know will arise some day.
That future for me, has a name, and has funny frog eyes. And makes love to me like no one ever did or will do.

…. I want you to be my moon ….

God Bless you, my Woman.

PS: And this is what i call simplicity and love!

ironia dialogului

-Dupa ce abordezi in felul tau, apoi o iei la goana. Imbratisezi penibilul si cand realizezi, esti dur atat cu tine cat si cu ceilalti. Ti-e teama sa nu fi respins, sa nu pierzi..

Ma grabesc sa te intreb -Si daca pierzi ce? Si daca esti respins ce?

Nu ti-am lasat niciodata impresia ca si eu te voi respinge asa cum multi altii au facut-o, dar totusi fugi.

Let me give u a tip, ok? Learn how to behave!

- Dar nu vreau sa ma port frumos cu tine, nu meriti si chiar daca meriti, asta's eu, nu-mi pasa de nimeni.

-Uofff, voiam sa pariez ca pentru a nu stiu cata oara vei aborda aceasta fateta a ta pentru a iesi din penibil, crezi tu. Totul este quid pro quo maestre. Daca din partea mea primesti ceea ce nu te-ai fi asteptat sa mai gasesti, de ce nu tatonezi generozitatea si tu!?!

-.....

- Esti nesigur,nu iti esti suficient tie insuti si cauti sa te implinesti prin ceilalti. Cauti acceptarea, venerarea.

Si cate pierzi...nu esti sincer nici cu tine, nici cu ei, ei nu ofera, sunt dibaci, tu nu oferi si esti precaut...cata superficialitate si relatii de suprafata...doar ca timpul sa curga...

Ai doar momente cand esti sincer si cu tine si cu ei...cateva secunde glorioase ai...si te rusinezi si de ele, impachetandu-le cu cele mai urate ambalaje existente prin dulap, ca sa nu starnesti curiozitate. Esti un pui sarman si zgribulit si te ascunzi ca un catelus in spatele fotoliului de plus din sufrageria veche si prafuita a bunicii, ce-si pune labele pe ochi si nu vrea sa mai priveasca ce este in jur.

Viata nu este asa cum ai citit si cum ai perceput-o tu in carti...informatiile pe care le-ai acumulat sunt importante- cine are informatia are si puterea, imi zicea un cunoscut cu ceva timp in urma- dar ele nu-ti creioneaza viitorul, ele te ajuta doar sa faci predictii, poate mai rapid decat altii, dar in viata nu umbli cu un indrumator in buzunar, iar la fiecare actiune il scoti si incerci sa te dumiresti de aici cum vei actiona.

:)))) pari un pustan debusolat, descult, cu parul ravasit, in ploaie, in mijlocul strazii, scarpinandu-se in cap, citindui-se pe fata nesiguranta...ce imagine adorabila!

Invata si accepta- trebuie sa treci prin toate, de la umilinta la glorie, de la esec la succes, de la respingere la acceptare pentru ca mai apoi sa poti sa traiesti complet.

Tatoneaza orice pamant fie el si fertil...asa nu risti sa fi devenit un geniu neinteles, iubit numai de cativa si aceia o fac neconditionat si nu pentru grozavia de care vrei sa dai dovada , ci pentru ca te inteleg fara sa si rostesti macar...

- Stii ca nu's asa cu toata lumea, numai ca nu vreau sa-mi pierd timpul cu...

- Sssttt...daca erai nitel mai degajat, mai nesimtit, mai empatic si impacat cu tine, lasa-i la o parte egocentrismul asta tesut si mi-ai fi raspuns:- "Ego-ul tau a ajuns la cer acum, nu?"

In schimb tu nu-mi arati decat imensa ta nevoie de dragoste...

Dorinta de ziua mea

Doamne fa din mine un instrument al iubirii Tale...
Acolo unde este ura, ajuta-ma s-aduc iubire
Acolo unde e greseala, ajuta-ma s-aduc iertare
Acolo unde e-ndoiala, ajuta-ma s-aduc credinta
Acolo unde-i disperare, ajuta-ma s-aduc speranta

Acolo unde e-ntuneric, ajuta-ma s-aduc lumina...
Ajuta-ma sa caut mereu sa iubesc, nu sa fiu iubit
Sa-nteleg, nu sa fiu inteles
Sa iert, nu sa fiu iertat
Caci doar daca vom darui vom primi inapoi
Si doar daca vom ierta vom fi iertati si noi
Si doar daca vom iubi vom fi iubiti si noi...

http://www.youtube.com/watch?v=yTlQ9ARLiTU

punctul pivot

"Unii te vad numai pe tine, altii numai pe mine.

Ne suprapunem atat de perfect!

Oasele noastre s-au unit, stam spate-n spate...

Degetele iti ating sfintele buze...brusc se-ntorc si-mi strivesc pana la sange gura...

Vom muri deodata sau unul va purta inca o vreme cadavrul celuilalt lipit de el?

Numai noi cunoastem dorul de a ne privi in ochi si-a intelege astfel totul...

Daca unul s-ar jertfi pentru o privire, ar vedea numai spatele, din care s-a smuls, insangerat al celuilalt!"

O cursa sportiva interminabila...

Adam nu s-a nascut misogin....
Totul este atat de interesant, incat imi atrage atentia si fura privirea, in timp ce mental il deconstruiesc: 40 si ceva de ani, genul atipic al profesorului dedicat, ci mai degraba relaxat.
Un sportiv care este la curent cu mai tot de prin lumea asta pentru ca asa a vazut el ca este cerut, asa cum un reprezentat de vanzari la inceput de drum, incepe sa poarte camasi asa cum a vazut el la cei din advertising...
Da, corect! Asta si este...un limitat impanat de cuvinte care variaza. Un barbat cu o oarece experienta in spate care va suci mintile unei fetiscane ce va crede despre el ca este fermecator, haios, sensibil, mandru, profund, tandru si care fara sa stie isi va paria o parte din viata intr-o relatie aproape neexistenta, dar stupida...
Din cauza unei oarecare neatentii se intampla sa te orbeasca ceva, iar dupa ce respectivul iti demonstreaza din prea mare siguranta (o greseala abominabila- atitudinea limitatului) ca "nu tot ce straluceste e aur", ajungi sa te intrebi: oare unde mi-a fost ratiunea? Sau ce am crezut de fapt?
Si parca-ti pare rau cand ti s-a atras atentia inca de la inceput ca o fire boema nu sta bine langa cineva care nu pune mare pret pe asta (tare nepotrivit cand incerci sa alaturi doua lumi diferite...)
In pofida sonoritatii cuvintelor, individul nu trezeste nimic...ma face sa casc!
Valoarea este relativa....

Esti complet, desi tot in jur striga contrariul

Te napadesc trairile si astepti balonul de salvare,cazand in gol, caci parasuta demult nu ti-a mai oferit garantii. S-a dus si salvarea, iti zici, si pe buna dreptate. Totul s-a zdruncinat de cand El a ales sa isi puna mana pe fraiele vietii tale, in urma cu 5 luni si nu doar de atunci, dar nu te plangi...cauti doar salvarea.
Cioran spunea ca Dumnezeu este disperarea cea mai mare cand toate celelalte s-au dus...asa sa fie? Cum ai putea crede asta cand revelatia ai trait-o si asta nimeni nu iti poate lua si nici tu nu o poti contesta, nici macar atunci cand esti sleit de puteri. Da...ti s-au schimbat parerile, principiile s-au slefuit, insa ceea ce simti pentru El, este real si prezent, doar ca ambalajul e nou si nu pentru o cauza ingrata, nici pentru strategii de marketing, ci pentru a te plia mai bine pe ceea ce este El in tine.
S-a schimbat ceva in regimul asta..nu iti mai doresti sa te mai tavalesti in noroi atunci cand te-ai murdarit doar putin...acum cauti drumurile asfaltate.
Sunt zile in care te uiti si vezi ca totul in jur s-a schimbat si iti doresti sa pastrezi tot asa cum era o data, dar asta nu mai depinde de tine...si deci...zboara puiule, zboara catre cer pentru a bucura inimi, nu pentru a plange un trecut frumos, dar efemer...
Daca nu este real si singurul Domn...ma intreb de ce de fiecare data cand esti in prezenta Lui, ti se inunda inima cu El si iti doresti sa-L respiri tot mai mult!?! De ce simti sa spui- ASTA E DRUMUL CEL BUN!?!
S-a daramat ceva, s-a rupt echilibrul? Nici vorba!

Echilibrul il ai numai prin dragostea fata de El si cum sa dispara acesta? Cum sa dispara o parte din tine?
Cat de inestetic ai fi doar cu o mana si cu o coasta lipsa...

pasiune si pierzare

Sa te judec pentru pasiunea pe care nu o simti? Asta nu pot sa o fac! Dar sa o exprim pe a mea, imi este foarte simplu si la indemana si in plus este si dificil sa o pastrez pentru mine,chiar si asa cu riscul ca o iau prin tufisuri si ma julesc si nu gasesc lumina si cand in final ies din tufisuri de ce dau? De urs! Ce tampenie, zau...asteptam altceva la sfarsitul drumului...sau macar as fi vrut sa pot apuca cararea...nici drumul prafuit nu l-am gasit, orbita fiind. Dar te imprietenesti si cu ursu in final...
Agitatie pe aici acum....cand se face liniste e totul atat de pasnic si stabilit...e totul calculat, analizat, filtrat si aprobat, fie de mine, de altii sau de societate...ca o banda ce ruleaza...stii cum ii...te trezesti, iti bei cafeaua, iei micul dejun, pleci la servici, te enervezi in trafic, te mai bucura ceea ce faci la munca, mai socializezi, ajungi acasa, mananci, faci dragoste cu partenerul de viata- depinde unde se dezlantuie pasiunea si te bagi la somn...in alt caz- te trezesti faci aceleasi lucruri numai ca pleci la un alt servici, unde gasesti aceeasi bucurie, te intorci acasa, iti petreci OBLIGATORIU ceva momente cu ai tai, caci fara sa nu-i sti bine, nu ai pace si apoi te relaxezi la un film si te bagi la somn....te trezesti si o iei de la capat...
Nu tin o pledoarie dramatica cu tonuri care mai de care mai grave, despre o viata monotona- ba dimpotriva zic numai ca in unele momente....click...lipseste pasiunea...chestia aia neplanificata, chestia aia care nu ar trebui sa fie, dar pe care o vrei, chestia aia care o respiri si pe care ai trait-o candva si care te-a dat peste cap mai apoi...
Poate inspaimantator gandul asta de aventura, emana nestatornicie, dar nu are nici o legatura cu asta- este vorba de a trai cu pasiune, si de s-ar putea fiecare moment, si atat- nimic dramatic. Zbucium si calorii epuizate fara sa faci un efort fizic, doar mental creionand tot felul de momente.
Si ar fi fost oare bine sa zici- ce tampenie, mai bine nu se mai intampla? Nu! Asta e grosolanie de-a dreptul. Refuzi practic ceea ce te incarca pe mai departe pentru banda aia care tot ruleaza zilnic si d'asta pastrezi si cateva elemente de atunci si acum...elemente ireale.
Si mi-am zis ca atitudinea asta boema ma duce la pierzare, dar nu...am zis sa o fructific pentru ceea ce da ea, ca e cam singura chestie pe care o traiesc 100%...asa cu tot devotamentul si cu toata setea pe care o poate avea un om inlauntru...
Eu stiu ce sa mai zic acum...natura umana are doua fatete- wild si innocence...si intre astea este un echilibru, cel putin exteriorizat.
O zapaceala...

trecerea timpului

Am vrut astazi din nou sa-mi arat dibacia, numai ca de data asta m-am confruntat cu adevarul...

Am ales timpul ca si element de gandire si am ajuns la concluzia ca timpul, desi in teremenii Lui il inteleg foarte bine, il astept cu nerabdare de fiecare data in diferite contexte.

Si cand imi doresc sa vad un nou chip in multime sau unul drag mie, si atunci cand astept ca o rana sa se cicatrizeze si atunci cand astept ca o zi speciala din viata mea sa apara pentru a ma putea plia din nou pe ceva familiar si placut care imi aduce confort.

Timpul il pastrez in brate de fiecare data cand imi doresc ceva cu ardoare si tot timpul il detest atunci cand imi pare o inifinitate asteptarea. Dar stiu insa ca timpul este mester mare si il cuprind cu ambele maini, incercand sa ma bucur de el , atat la trecut, prezent si viitor.

Si ce stiu si cred cu tarie e ca trecerea timpul, atat in detrimentul inaintarii in varsta cat si al experientelor traite aduce valoare si asta este un motiv in plus ca timpul asa cum este el, nu ma face decat sa ma indragostesc de tot ce aduce el in viata mea- de la persoane, la experiente pana la caderi si impliniri.

Ador vechimea timpului. Ii ador parul grizonat, tremurul mainii, teama de neputinta, prafuirea puterii pana si slabirea tuturor analizatorilor. Ador timpul la trecut, prezent si viitor!