Focusing in the right direction- unconditional love no science and myths

Last time I saw the childish approach of psychology, in terms of divinity. I saw the awkwardness to compare the spiritual with evolution so with the time without making the difference that the spirituality exists with or without the humanity, so not necessarily in temporal space. It is there whether you believe in it or not. And it does not grow on the basis of "in what you believe comes to life", but because there is God and He is revealed both in nature and creation so in human soul which is eternal, immortal.
Besides, it would have been better to just be psychology ages, but what does that have to do with death? Couse beside ages will come a death too. Psychological explanation is related just to God that you use on earth, but after death? Who do you have? Real Dad, promise you things after death, the real Father will support you not just here but also beyond. And how naive is to believe in something, to invent something just for a period of time. I think that people based on their needs did not choose to believe and give birth to something temporary, must have felt to trust in something that lasts, something great and superior.
You know what I think cannot be constantly? Revelation of the Holy Spirit. When it happens, nothing, no explanation in science or history can not contest it.
How much error and how much infantility. Inventing a God, is not cowardice, and feeling of inutility? Is not easier that someone can be responsible for us? No, we do not want independence and freedom, couse we don t have confidence that we can lead our lives, and we know will fail. And if on the contrary, you think you can rule your life. I ask ,in my humble wisdom, why you have not already created one that pleases you and fulfill you with ur own power?
After all, what has to do an inferiority complex or the desperate need to cling to something that give you protection and safety, when God is about faith. Even if you feel nothing or you feel too much,is not about emotions only, is about faith. He is one that governs you, not the loneliness and void.
From where cames this need, to something greater? From what is hidden deep within us, and what can be brought to light. Freud spoke of unconscious, conscious and preconscious. I see in this two parts - nature of us human and God. What you let to take you, to hold in a higher percentage? It's just like the balance. What weighs more? Unconditional love sprang from the God within us or the needs and necessity of human nature!?!

The truth wresteling with the myth

In my opinion the idea of the myth is not quite according to my belifs. Even so, psychology gives a new perspective when it comes to creation and spirituality so when it comes to presence of God.
I started to invest more in reading new approaches and well finally i reached my own conclusion that i will try to reveal here in the upcomings entries.
Dealing with the issue of birth and becoming beliefs, Mircea Eliade outlines the scale of practical activities and imaginative mythology of prehistoric man. Religious phenomena, morphology and history, are creations of the human spirit and they are closely related to the discovery of the sacred as a constituent of primitive consciousness.
Deciphering the meaning and content of myth is an operation leads to understanding the essence of religion and how man was involved in the generation of historically religious phenomenon.
The myth, Mircea Eliade justly observed, is not a pathological eruption of instincts, but a cultural reality, a creation of the sprite, which, in the perspectiv view of archaic societies, is not "fiction, an invention" but a true history, a sacred one. The mythical thinking is a way of relating to consciousness, a man opened the gate to the world, obviously transhuman divine.
Knowledge is born in the search and discovery. It is a primary trend, fundamental human being inscribed in nature since its creation by the Supreme Creator. Man, a creation of God's image and likeness, is the last time and supreme act of divine creation. God will make the man by his word and reason, making him the confidence of the earth and life and body. This is the end of creation. At first man lives in the Garden of Eden, living paradisiacal, carefree, unrest. And yet he is not free. Doing it over immediately, but God forbids his approach and taste of the tree of knowledge. But man can not resist this temptation. Any ban is provided which generates temptation. Is the curiousity that everyone finds in everything forbbiden. From that moment the man begins to "see, know the world ", he sees different the life,himslef and even God himself. From this point of human life is broken. Knowledge trend will change man, but his relationship with the creator. A new relationship is established between Father and son.
One approach sais that the act of knowledge is not only violating a taboo. He is also a boldness, a over reaction of the human condition. It is a first act of self-affirmation, the independence as non-subordination. Violations taboo will be punished. God will banish people from the Garden of Eden, they will begin a life full of earthly worries, battles, quests, suffering, failures and successes, joys, to end with death.
In addressing the psychological phase of the myth of Edenic match with the idea of childhoodness. Temptation knowledge and taboo violation coincide with adolescence characterized by awakening curiosity, the desire for affirmation and release by compulsion under paternal authority. It's time Oedipal stage. Entry earthly worries in life, guardians and responsibilities marks the stage with her adult life and early history. Psychologists believe that the biblical myth of the Genesis of the Incarnation to time its entry into earthly life is a symbolic history of the human ages.
The history of humanity begins with violating a ban. This temptation is based on knowledge. Next step is to change the world, reality. To build a world comply with spiritual aspirations and basic human needs. It is when man will replace the Demiurge, trying to confront, to match and even exceed it.
By knowing and mastering the world of reality, it will turn into a human landscape, thus ending up losing the natural look you have when its creation by God. Thus, man will be enriched by knowledge. Any discovery but paradoxically, generates anxiety, doubt, uncertainty, anxiety. Life starts to become uncertain. By expanding the knowledge of the world, man will discover he is alone and vulnerable, and in these moments create the myth of divine. This myth give compensatory role with protecting the individual.
What leads me to deny this myth is the idea that this makes God a tyrant who created the puppets and who was angry and frustrated seeing his own creation wanting to take His place. There is also considering free will, but God gives birth mechanic in the mythodology. In addition, the idea of ages seems offensive. Psychology has failed to discover the great truth, namely that thousands of years ago the Bible was written, like another psychology who teaches evolution ages, in another words. Another contradiction is that the need for something divine, superior has existed since the beginning, therefore I doubt that people are aware of themselves and of their vulerability and they have created an imaginary God to protect them. Forced analogy was made between parent and child relationship. Even in family, the father is real and palpable. I wonder what made people to invent God hard to touch and palpable, when they could relate to something tangible, couse they practically need an immediate answer to a real presence.
Finally, I pick up not the senior idea of evolution or science, but the idea of divinity that man has within him since the beginning, knowing more or less, that he's part of something greatest.

urmand sa definitivez cercul

Ne este destul de dificil sa iesim din zona noastrea de comfort, in special atunci cand zona asta este tatonata inca din copilarie, insa incercam si totusi sentimentul de aparteneta este tot indreptat catre regresie. Vazand asta, m-am gandit ca asta este natura noastra si ca ar trebui sa fim deschisi spre noi viziuni, ceea ce am si facut. Am experimentat si am apreciat apoi ce si cum.

Acum insa ma intreb, de ce totusi imi este gandul la vechiul "tipar"?

M-am intrebat daca nu cumva este vorba doar de perceptia personala pe care o ai referitor la informatiile ce le-ai acumulat pana cum, pe care in mod normal le vezi subiectiv, bineinteles avand o baza obiectiva.

Nu cumva suntem noi prea sensibili si ne simtim libertatea amenintata in ceea ce privesc aceste invatauri? Si daca este asta, vrei sa lasi asta la acest nivel sau sa mergi mai adanc ca sa poti si intelege originea acestor "atacuri" ?

De ce ma intorc la vechiul tipar? Pentru ca dadea roade! Pentru ca imbinat cu noua viziune, m-a facut sa fac exact ceea ce trebuia- sa filtrez si sa las ca mesajul , adevarul sa mi se reveleze in functie de cum se muleaza cel mai bine pe ceea ce poate mintea mea accepta ca adevar neclintit, fara ingradire. M-am concentrat atat pe lucrurile interzise si pe cele fara o importanta majora si nu le-am lasat unde sunt, ridicand la rang superior singurul punct pivot in umblarea asta in lume- Iubirea!

Se pare ca am inteles putin eronat si ca punctul de focalizare a fost relativ puternic in functie de valorile mele, pe care le-a crezut oarecum zdrunciante si deci am urmat o atitudine defensiva, uitand ca nu comparatia trebuie urmata si ca in balanta trebuie asezata doar autenticitatea Lui, indiferent care este aceasta, din diferitele opinii globale, asocierea cu El si constientizarea Fiintei din interiorul nostru si iubirea.

Si inca in proces de intelegere, insa de data asta mai aproape de trairea efectiva prin El, excluzand explicatii subiective!

Mai am nevoie de organizare si timp....

Extinderea constiintei part 1

Cum stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata?

Interesant exercitiu pentru anul 2011. Si asta pentru ca stiu- multi viseaza la ceva maret!

Cum stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata?
Intrebare care, cu siguranta se gaseste in mintea multora si la care, daca nu se gaseste un raspuns, genereaza o starea de nefericire si insatisfactie nu doar pe plan profesional, ci si in plan personal. De aceea este bine a nu se trece peste aceste intrebari. Dar, in rezolvarea unei astfel de teme, trebuie sa iti clarifici foarte bine doua lucruri: cine esti tu? si de ce anume esti pasionat? Iata cateva cai de la care poti sa incepi.
Identifica care iti sunt valorile, interesele, capacitatile naturale si abilitatile de care dispui.
Scrie pe o hartie toate raspunsurile la urmatoarele intrebari; toate acestea te ajuta sa cunosti mai multe despre tine si de care sa fii constient ca ele exista, iar tu le poti folosi.
- Ce este cu adevarat important pentru mine?
- Ce merita cu adevarat sa fac in viata?
- Ce lucruri din lumea astea imi doresc sa le pot schimba sau sa le imbunatatesc?
- Ce anume vreau sa isi aduca aminte lumea despre mine?
- De ce sunt cu adevarat fascinat?
- Ce ma pasioneaza?
- Ce sunt capabil sa fac foarte bine?
Foloseste exercitii creative, cum ar fi brainstorming-ul, vizualizarea si/sau harta mentala.
Poti sa incerci sa faci urmatorul exercitiu:
Scrie pe o bucata de hartie urmatoarea intreabare: "Ce as vrea cu adevarat de la viata daca as fi absolut sigur ca as obtine?" Deci, aceasta este viata ta in modul in care tu vrei sa fie, asa ca ai libertate totala, resurse financiare nelimitate si toate calitatile si abilitatile pe care le-ai dorit din totdeauna.
Bun. Acum scrie timp de 10 minute absolut tot ce iti trece prin minte legat de aceasta intrebare. Lasa stiloul sa scrie. Nu judeca acum ceea ce gandesti. Scrie, chiar daca asta inseamna sa repeti ceea ce ai mai scris. Nu are importanta.
Dupa ce ai terminat acest exercitiu, intreaba-te: "Ce anume din ceea ce ai scris, ai putea sa explorezi la maximum?" Si poti sa continui asa, antrenandu-ti mintea pentru a gasi solutii si idei noi legate de un subiect sau altul.
Indentifica care sunt preferintele tale personale.
Este vorba de personalitatea ta, de stilul tau sau de modul in care percepi lucrurile si modul in care actionezi. Tu te cunosti cel mai bine, acesta este un lucru pe care nu ar trebui sa il uiti. Numeni nu te cunoaste mai bine, decat te cunosti tu insuti.
Cerceteaza si/sau experimenteaza tipurile de servicii sau companii in care tu sa te potrivesti cel mai bine (tinand cont de valorile, interesele, talentele, abilitatile si personalitatea ta). Un fel de omul potrivit la locul potrivit!
Cum faci asta? Iata cateva sugestii:
- Stai de vorba cu oameni care chiar fac aceste lucruri de care tu esti interesat (sau lucruri asemanatoare) - poti invata mult mai multe stand de vorba cu ceilalti si te ajuta sa scutesti timp.
- Voluntariat.
- Cauta slujbe temporare sau part-time in domeniul in care te intereseaza.
- Citeste reviste si ziare care au legatura cu careierele si job-urile.
- Cauta si foloseste internetul.
- Inscrie-te la un colegiu, o facultate sau o scoala superioara in domeniu. Exista acum multe astfel de posibilitati.
Daca te hotarasti ca nu vreai sa treci singur/a prin acest proces de auto-cunoastere, poti cere ajutor. Acest ajutor iti poate fi oferit de un consilier in cariera sau de un coach. Totul depinde de tine si de cat de mult iti doresti cu adevarat sa faci ceva cu viata ta! Interesant este faptul ca poti sa faci aproape orice din momentul in care ti-ai pus in cap sa faci ceva!
Deci succes si la treaba!

learn

Comunicati exact ceea ce ganditi!
Programarea Neuro-Lingvistica
Idei de Afaceri, Octombrie 1995

"Orice lucru trebuie explicat in cel mai simplu mod posibil, dar nu mai simplu decat atat". A. Einstein

"Aceasta celebra afirmatie mi-a venit in minte in timp ce ma pregateam sa scriu acest articol si nu-mi este greu sa inteleg motivul.
Daca e intotdeauna dificil sa rezumi spatiul unei pagini, cu atat mai mult fara suportul exemplului direct, concepte si tehnici care ar cere cu totul alte aprofundari, cu argumentul de astazi atingem temeraritatea: vom vorbi deci despre Metamodelul Lingvistic, un instrument comunicativ care a revolutionat tehnica psihoterapeutica a ultimilor ani si care are aplicatii infinite in fiecare domeniu al vietii cotidiene.
Asteptand inceputul serilor de seminarii prevazute va trebui deci sa fac apel la intuitia voastra si la capacitatea de a gasi singuri exemple, dezvoltari si aplicati din putinele si sinteticele note pe care spatiul mi le permite.
Am vazut deja ca mintea noastra, in baza stimulilor senzoriali receptati din mediul inconjurator, are in interiorul ei o harta a realitatii care contine toate credintele noastre personale despre lume. Dar aceasta harta nu este realitate, ea doar are o structura asemanatoare care ne ajuta sa ne explicam ce se intampla.
Formarea hartii noastre e supusa la trei procese distincte, fapt care o face unica si diferita de cea a altor fiinte umane:
SELECTIA - deoarece, dintre toate datele pe care le avem la dispozitie in mediul inconjurator, putem selectiona doar o mica parte
DISTORSIUNEA - deoarece datele pot fi gresite sau alterate de prejudecatile noastre
GENERALIZAREA - cand trasportam in situatii asemenatoare ceea ce am invatat intr-o situatie particulara.
Aceleasi mecanisme intra in joc cand comunicam verbal cu noi insine sau cu altii, sau cand incercam sa dam o descriere verbala a modelului nostru in lume.
Este fundamental deci sa avem la dispozitie un instrument lingvistic care sa ne permita, dincolo de procedurile de selectie, distorsiune si generalizare, sa recuperam experienta senzoriala care sta la baza unei afirmatii specifice.
Sa nu uitam ca aceste studii s-au nascut in domeniul psihoterapiei, unde este fundamental sa se inteleaga ceea ce se ascunde in spatele a ceea ce spune pacientul.
Cand acesta foloseste fraze ca: "Sunt intotdeauna deprimat", "Toti sunt impotriva mea", "Nevasta mea ma infurie" este evident ca utilizeaza etichete care nu descriu deloc tipul de experienta la care se refera.
In ani '60 un grup de lingvisti condusi de N. Chomsky au elaborat un model formal al limbajului care se numeste "Gramatica Trasfunctionala". Din opera lor, iata ceea ce ne intereseaza pe noi:
- limbajul operaza constant la doua niveluri: are o structura superficiala, care e formularea frazelor si o structura profunda care e experienta efectiva senzoriala ce sta in spatele limbajului.
- exista reguli despre care fiecare vorbitor stie ca permit sa se stabileasca daca o fraza este bine formata, din punct de vedere gramatical, sintactic, semantic.
- se incalca modelul sau fraza nu este bine formata, cand de una singura nu este posibil sa ajunga la structura profunda.
Explicatiile date de Korzybski si de Chomski erau atat de complicate incat erau aproape inutile, pana cand J. Grinder si R. Bandler (fondatorii PNL) au elaborat Metamodelul Lingvistic.
Insa, chiar si acesta e un instrument complex, care ocupa doua volume din “The structure of magic” (1975, Palo Alto, California), si care cere un studiu serios. Noi dam aici o versiune a Metamodelului, care, chiar simplificat, ne permite sa obtinem rezultate care vor fi deasupra asteptarilor.
O axioma a comunicarii spune: “Mai intai incearca sa intelegi si pe urma fa-te inteles”.
Pentru a intelege ceva ce nu ne este clar, cel mai bine este sa pui intrebari.
Dar nu intotdeauna este usor sa pui intrebarea potrivita, mai ales cand nu stii exact ce cauti.
Metamodelul a definit cateva categorii de cuvinte care ne semnaleaza ca interlocutorul nostru nu ne comunica precis gandurile sale.
Aceste categorii sunt: cuvinte universale, obligatii, verbe, nume, comparative.
Sa le vedem pe rand, invatand sa le recunoastem si sa punem intrebarile corespunzatoare.
CUVINTE UNIVERSALE
Cand le intalnim este clar ca se face o generalizare. Ele se identifica in cuvinte ca: “toti, nimeni, intotdeauna, niciodata”, chiar daca acestea sunt, uneori, doar subintelese.
Universalele sunt optime cand descriu adevaruri evidente (“toti indivizii au nevoie de oxigen”), dar de obicei sunt doar suportul lenei mentale si limiteaza mult posibilitatile pe care le avem la dispozitie.
“Tinerii de astazi nu au chef de munca” (se subintelege: toti, niciodata).
“Pentru a incepe o activitate este nevoie de mult capital” (se subintelege- intotdeauna).
“Toti scotienii sunt avari”
si s-ar putea continua la infinit.
Pentru a intrerupe acest proces, este suficient sa se puna cateva intrebari simple: “Chiar toti?”, “intr-adevar intotdeauna?”, “Chiar nimeni?”, cu toate variantele posibile, astfel incat sa se defineasca cazul specific in care acea afirmatie este adeverata (admitand-o ca atare).
OBLIGATII
Obligatiile, se exprima cu cuvintele: “trebuie, nu trebuie, nu se poate, necesita, este nevoie, incluzand toate expresiile echivalente.
De fiecare data cand auzim aceste cuvinte, avem in fata o obligatie sau limitare care poate sa fie adevarata sau nu.
De obicei se reactioneaza cu “De ce?” care serveste numai la a produce justificari, rationalizari, exemple de cazuri precedente sau regulamente.
in schimb, intrebarile pot fi:
“Ce s-ar intampla daca as face-o? Sau daca n-as face-o?”
“Cine sau ce ma determina sau ma impiedica?”
“Cine o zice?”
Iar, de obicei, raspunsurile deschid o serie de posibilitati la care nu v-ati gandit.
VERBE
In aceasta categorie, ca si in urmatoarea, obiectivul e acela de a verifica semnificatia pe care interlocutorul o atribuie cuvintelor, iar aceasta poate fi obtinuta simplu, in cazul verbelor, cu un cuvant: “Cum?”.
“Dumneavoastra trebuie sa aveti incredere in mine” (nu se intelege daca i se poate accepta un sfat sau daca i se pot lasa portmoneul si cheile casei).
Intrebare: “Cum anume? Ce ar trebui sa fac pentru a avea incredere?”
“Anul acesta vom bate concurenta!” (poate sa insemne ca vrem sa marim cheltuielile cu publicitatea sau ca intentionam sa dam foc fabricilor concurente).
Intrebare: “Cum anume o vom bate? Ce actiuni vor fi efectiv intreprinse?”.
Un caz particular este verbul “A incerca sa...” care inseamna sa ai deja un alibi in caz de faliment (“am incercat tot posibilul, dar nu a funtionat”).
Inca o data, sa se verifice cum intentioneaza concret sa actioneze cel care vorbeste.
NUME
Si aici este suficient sa se intrebe: “Ce anume?”.
Va amintiti cand am citat oameni politici care vorbesc de “prosperitate”, “dezvoltare”, “libertate”, etc?
Intrebarea este: ”Ce intelegeti exact prin prosperitate?” si, daca nu va lipseste curajul sau rautatea: “Cu ce mijloace intentionati sa o realizati? Si cand?”.
Atentie la substantivele nespecifice care incetoseaza imediat conversatia: fraze ca “ei nu ma inteleg”, “statul nu ne ajuta” nu au nici o semnificatie daca nu definesc cine sunt “ei” sau cine este “statul”.
COMPARATIVE
In aceasta categorie includem toate adjectivele la gradul comparativ ca: “mai bun”, “mai rau”, “prea mult”, “prea putin” etc.
“Este mai bine sa faci asa”.
“Este lucrul cel mai rau care mi se putea intampla”.
“Acest obiect e prea scump”.
“Inveti prea putin”.
Si aici reactionam din obisnuinta cu un “de ce?” sau negand, sau furnizand justificari. In schimb, intrebarea cheie este: “Fata de ce anume?”. Din nou, raspunsurile va vor ajuta sa evaluati mai bine situatia si sa gasiti solutii creative.
ATENTIE!
In ciuda aparentei inofensivitati, va veti da seama, din cazuri concrete, ca aceste intrebari se infig ca spadele.
Daca cel care va vorbeste este de rea-credinta, se va simti descoperit, daca este de buna-credinta, se va afla in fata propriei confuzii; in ambele cazuri, asteptati-va la reactii agresive si ostile.
In special la inceput, limitati-va sa puneti intrebari numai cand vi se pare intr-adevar necesar sa identificati mai bine problema sau gandul interlocutorului, sau sa elaborati solutii creative; evitati in orice caz sa le puneti pe un ton agresiv (doar daca nu vreti sa atacati deliberat interlocutorul).
Sa ne amintim ca este nevoie intotdeauna sa se comunice avand in minte un obiectiv specific.
Un bun mod de a invata aceste lucruri si de a apela la ele automat este sa asculti interviuri la televiziune (chiar inregistrandu-le) si sa imaginezi intrebarile cele mai potrivite.
Ajunsi aici, in timpul unui seminar s-ar putea trece la exemplificari si aplicatii practice a ceea ce s-a spus.
Ma limitez sa furnizez citeva exemple, increzator inca o data in inteligenta si intuitia cititorilor:
Bogdan, 7 ani, vine de la scoala:
- Mama, astazi colegii si-au batut joc de mine toata ziua!
- Intr-adevar toata ziua?
- Ei, nu. In timpul recreatiei.
- Chiar toti copiii care erau acolo?
- Nu, Iulian cu gasca.
- Si sunt multi?
- Sunt Iulian, Mihai si George.
- Si cum si-au batut joc de tine?
- Au spus ca sunt urechiat!
- Iar ceilalti?
- Ei bine, m-au aparat.
Cat de mult se schimba situatia fata de afirmatia initiala?
O intimplare in timpul unei vanzari:
- Seminarul dvs. este prea scump!
Aici, de obicei, se raspunde ca nu este adevarat si se incearca sa se explice de ce.
Dar solutia corecta este urmatoarea:
- Prea scump fata de ce?
- Fata de celelalte seminarii la care am participat.
- La care seminarii ati participat?
- La x,y,z.
- Bine. In ce sens erau la fel cu al meu?
- Stiti, de fapt nu erau la fel.
- Interesant. Ce s-ar intampla daca ati descoperi ca seminarul meu merita timpul si banii cuveniti?
- Atunci l-as gasi pe gustul meu.
- Ce as putea face pentru a va ajuta sa ganditi asa imediat?
- Iata ce: daca in seminariul dvs. s-ar vorbi despre W, J, K, as fi satisfacut.
- Perfect. Vedeti, in pliantul de prezentare nu se poate scrie totul, dar noi abordam chiar ceea ce va intereseaza.
Evident, contractul a fost semnat.
Un ultim lucru: folosirea extrem de productiva a modelului pe care vi l-am propus, cand acesta a fost invatat corect, este aplicatia la dialogul nostru interior. Sa ne obisnuim a gandi, cu maxima atentie pentru generalitatile noastre, la limitele pe care NOI de obicei ni le punem si vom descoperi ca adesea nu au nici un sens real si pot fi foarte simplu depasite. Lumea contine mult mai multe posibilitati decat mica noastra harta mentala poate sa ne faca sa credem, si aceste intrebari pot sa va ajute sa le descoperiti.
Inchei, legat de aceasta, cu un citat dintr-un anonim persan, care intotdeauna m-a fascinat: “Sunt o suta de drumuri care duc spre paradis: nouzeci si noua sunt pentru persoanele inteligente, iar unul pentru ceilalti”.
Pe curand! "

file rupte..alta pagina...

A inchis doar ochii fara sa stie ce face si a trait secundele si caldura ce o cuprinsese, fara sa stie sa reactioneze intr-un fel...era totul natural desi a fost mult prea scurt pentru o pustoaica obisnuita sa primeasca tot, nicidecum jumatati de masura. Insa era cam la fel ca tot ceea ce primise in ultima vreme din partea opusa si desi era construita "gurmanda" pustoaica, stia cum sa traiasca cu tot ceea ce era si secundele...de data asta pe acelea nu a reusit sa le constientizeze...

Este o seara linistita pentru ea....

De multe ori a simtit nevoia sa impartasesca ceea ce traieste fie el moment de exaltare fie o mahnire si isi imagina o figura fie ea si paterna in fata ochilor careia ii vorbea.Pentru ea inseamna ceva! Aproape totdeauna din partea celorlalti vedea o piedica fie justificata, fie creata de ea si nu le putea vorbi. Se gandea ca poate ei nu or sa intelega exact sensul, ca nu o sa le pese si o sa fie ceva superficial sau mai stiu eu ce. Scenarii.
Momenul prezent este diferit insa. Are cateva lucruri de spus.

Ar fi preferat sa poata sa le vorbesca cu o persoana reala, privindu-o in ochi si tinandu-o de mana, ar fi vrut sa poata sa se deschida mai mult in fata acesteia si ea la randul ei. Ar fi preferat sa dea unul altuia din trairile lor. Ar fi preferat sa fie ceva mai natural , ceva ce aluneca.

Ar fi preferat....ar fi....dar nu depinde doar de ea. Si daca nu exista aceea persoana, traieste in felul ei, lasand sa i se constientizeze prezenta, pentru ca mai apoi totul sa se creeze.

Vorbeste de o figura fie ea si paterna dar undeva existenta in umbra. Poate ca nu avea idee ce ofera chiar si de la distanta, o astfel de imagine la inceput, insa acum isi imagineaza acea persoana ca fiind una de la care poata sa cresca frumos, indiferent ca nu este o relatie in care comunica real sau/si des sau indiferent de caracterul ei care refuza ideea de model in viata, dar in acelasi timp ridica la rang superior ideea de evolutie. Acum ea este in faza cand se dezvolta si ii place sa creda ca are capacitatea sa alega langa ea oameni valorosi.

Si vorbeste de etape...etape ale vietii si valorizarea timpului.

Empiric, ca sa fac o analogie fortata, stie, simte si vede conexiunea cu imaginea parentala, material insa nu, iar ideea de intreg o are. Ce urmeaza?

Pasiune, caldura, zbucium, minute in care transpira gandind la celalat....toate astea le traieste simtind conexiunea. Le simte si nu le neaga, dar nici nu judeca daca ceilalti poate nu le simt.

Si....secretul valorii consta in asta. Asta este unul din principalele criterii pentru care imaginea parentala este valoroasa pentru ea. Ar fi ipocrita sa nu afirme ca asta ar intregii abandonarea ei in relatia "lor".

............................
Se simte in siguranta acum si-si spune:"De si-ar constientiza puterea...de si-ar constientiza puterea doar... Vreau sa cunosca mult mai multe insa pentru moment, ma opresc aici. Ii dau stafeta acum si ce desluseste o sa inteleg eu din ce va urma! Invat si ma hranesc din ceea ce este si privesc spre ziua aia in care o sa fim mult mai transparenti in comparatie cu ce este acum.
Imi este incredibil de drag si-mi is atat de dragi si pasii astia micuti si aproape invizibili pe care ii facem! "

PS: Pustoaica a rupt si aceasta fila....

inceputurile ma omoara

Ce nu ma incanta si nu m-a incantat niciodata este ideea de a lua-o de la capat.

Inceputurile ma omoara.

Nu pentru ca nu am facut-o de nenumarate ori, ba dimpotiva, ci pentru ca simt ca este pierdere de timp sa iti tot arunci toate sperantele in ceva ce o sa se termine candva. Si revin la ideea de baza- o inima detasat este tot ceea ce avem nevoie.

Continua reinventare si reintegrare este obositoare intr-un anumit punct din viata cand vrei stabilitate si incerci sa-i dai nastere, insa parca mai tot din jur striga cu furie NU...si cand te vezi singur printre atatea voci, ori iti spui ca nu era momentul oportun sau persoana potrivita, ori, daca esti mai istet, realizezi ca simpla idee de stabilitate in ceva trecator a fost puerila.

Si ce sa regreti apoi? Nu mai ai ce!

Ramai cu un gust amar ca ceea ce s-a vrut a fi creat, s-a transformat in cenusa dintr-un simplu motiv- nepotrivita alegere!

Dar...rabdare, cum zicea si prietenul nostru Nuta, si lumea s-a creat in mai multe zile, noi de ce nu ne-am forma in mai multi ani, trecand prin mai multe experiente...!?!

istoria renasterii

Renasc!

Sunt pe o strada indepartata de Bucurestiul aglomerat si masina goneste.

Muzica se aude cu putere in boxe, dar pentru o clipa s-a facut liniste. Trag aer in piept si aud cum o fac simtind cum sangele pulseaza in mine.

Acum se aude numai sunetul tigarilor fumandu-se. Trosnesc.

Ne oprim dar o luam din loc din nou.

Vad in departare prin intuneric, pe trotuar ,o lumina si masina se apropie incet de locul cu pricina. Trei barbati imbracati in negru cu gluga pe cap incalzindu se la foc. Ce imagine ravasitoare. Mi-era dor sa mai vad in apropierea Bucurestiului asfel de imagini vechi ce ma descompun si ma aduc in stadiul de rustic, bagabondaj, copilarie. Si simt doar cum inima se ridica in gat si intorc capul usor , urmarind cu privirea imaginea in timp ce masina se indeparta tot mai mult.

Imaginea se schimba brusc. Nu mai este intuneric.

Lumini orbitoare care fug de o parte si de alta a masinii si a ochilor mei ce ma fac sa-mi doresc sa strig sa se opreasca. Si masina goneste si parapetii se strang in jurul nostru si tunelul este lung si emotiile sunt coplesitoare si ma gasesc cu un zambet tamp pe fata de placere. O placere nenaturala poate.

Astept cu sufletul la gura sa se opreasca iar cand intunericul apare din nou, vreau sa o iau de la capat, dar imi atrage atentia o alta imagine. Ma opresc o privesc si alerg spre ea. Este imaginea unei cismele si este senzatia de implinirea si racoreala pe care o am apoi dupa ce ma urc cu picioarele sa ajung sa beau apa, dupa o zi intreaga de alergat si jucat cu copii din spatele blocului.

Vad piatra cubica a Hanului lui Manuc si vad portile mari, negre, de lemn si vechi cum se deschid si acum sunt intr o alta existenta. Colind fetita fiind, fara nici un ban in buzunar (ce emotie teribila si placuta aveam), cautand ghinde pe jos si trec grabita pe langa fiecare caine pe care il intalnesc , caci desi sunt curajoasa stiu eu ca ei musca.

Ajung pe o strada in constructii si simt centrul vechi. Simt mirosul de caldiri vechi si umede. Simt cum imi intra pe nari si mi le destupa. Vad beciul vechi, din caramida, rosiatic unde se tineau sticlele de vin prafuite si de unde obisnuiam sa cumpar sifon si intru. Ma asez pe o lada si doar respir aerul care imi invadeaza simturile. Mi e dor dintr o data de mirosul gurilor de metrou de la Unirii...

Ies ametita ,imbatata de amintiri si mirosuri si vad ceva stralucitor undeva in josul strazii si ma apropii. Sunt cercuri mici si aurii.

O silueta mica , si cocosata iese in evidenat cu cat ma apropii. Este o maicuta cersind in miez de noapte pe care cu greu o descoperi in coltul strazii daca nu ar luci cu atata putere monezile din punga aruncata pe jos si crucea de la gatul ei. Imaginea ma nauceste. Ma invart in cercuri si toate imaginile imi trec prin fata ochilor. Realizez ca nimic nu este schimbat, doar ca intensitatea cu care m-am aruncat in tot ceea ce am incetat sa mai simt demult ma umple si sperie in acelasi timp.

Si o iau la fuga cautand drumul spre casa. Este prea mult pentru mine acum. Sunt departe de toate acestea... acestea pe care le traiam inainte atat de des.

Ajung acasa si vreau sa mi savurez tigarea ascultand o muzica buna. Si ma asez si inchid ochii si tigarea arde si muzica este doar un intermediar intre mine si starea de totala pierdere pe care o am acum.

Si respir si simt si renasc si traiesc!

cad stalpi dar se ridica ziduri

Mi-e dor de Dumnezeul meu!
Si totusi nu Il percepeam doar ca un scut protector sau mai degrab' ca un Observator, indus, desenat de ceilalti intr-o maniera limitata!?!
Nu cer decat sa Il vad in splendoare Lui, fara idei usor sau apasat creionate , de societate, pe o foaie alba gaurita deja ,de varful ce I-a conturat puternic fata.
Am pus mana pe carbune si am incercat sa-I dau viata acolo cu mintea mea umila.
Si nu iesea decat un batran intelept cu barba alba cu o expresivitate schimbatoare. Oscila!
Mereu incercam sa-I desenez ochii blanzi, dar ajungeam sa vad in ei si tiranitate. Gura o vizualizam zambitoare , insa desenata reiesea ca o gura mica, stransa cu riduri ce emana furie. Fruntea Ii era senina, insa uitandu-ma mai bine, o gaseam incretita. Si mai tot din ce este si era avea doua laturi.
M-am intrebat de ce mi-e atat de greu sa-L vad o frunza, un atom, o energie, un vant sau DOAR iubire (ceea ce si este). De ce mi-e greu si nu reusesc sa folosesc jocul la care apeleaza multi poeti, al personificarii.
Semnal de alarma!
Atunci am inteles ca societatea, de-a lungul vremii, nu a facut altceva decat sa-l mascheze inducand ideea de moral, disciplina, supunere, jug, limitari; care te duc cu gandul la neimplinire, o intreaga agonie, tensiune a unei intregi alergari, conditionare si care de cele mai multe ori sunt refuzate.
Au incercat sa tina din frau natura umana interzicand-o, in loc sa o expuna sa vorbeasca despre , de ce nu, rationamentul : cauza-efect. Si mai motivator...sa le arate oamenilor ca Dumnezeu, Fiinta este IN ei. Ca nu suntem separati de El. El nu este in cer si noi intr-una din planete sau galaxii, El este in noi, iar intreaga noastra viata, mica parte din El care este in noi nu cauta, acolo adanc (cine are ochi de vazut sa vada asta-sau sa simta) ,altceva decat sa alipeasca cu Intregul. Cu locul unde apartine!
Singura separare asa cum a fost cu Fiul, este "carcasa" , trupul de care suntem atat de alipiti, incat nu vedem ca suntem in interior atat de valorosi, iar valoarea aceasta nu trebuie canalizata decat pe un drum cat mai rapid la reintalnirea cu El , avand scopul acesta si actionand pe baza lui, fiind constienti ca singura valoare de care trebuie sa ne ancoram pentru a ajunge la tinta este ceea ce a pus in noi si ce se numeste El- DRAGOSTEA!
......
Ma vad insa in fata unei situatii unde busola catre drumul spre casa, nu mai indica iar inaintarea este tot mai greoaie si ajung sa ma intreb:- unde este acasa? Unde mi-am definit deja in mintea mea ca voi ajunge? Inapoi la locul unde eram? Daca acolo este acasa...intreb: de ce am plecat de acolo?
Si deci...unde acasa?
Nicaieri anume, ci doar unde sa simt apartenenta!
......
Cred ca cea mai dificila perioada a unui om este cand toate principiile (consolidate din realitatile celorlalti de cele mai multe ori) , fundamentele si valorile (pe care odata le numea valori) s-au desconstruit, iar acum cer cu disperare alipirea intr-o alta maniera, DAR care sa aibe acelasi punct pivot- Iubitul Creator!
PS: Mi-e dor de Tine, Dumnezeul meu!