Ne este destul de dificil sa iesim din zona noastrea de comfort, in special atunci cand zona asta este tatonata inca din copilarie, insa incercam si totusi sentimentul de aparteneta este tot indreptat catre regresie. Vazand asta, m-am gandit ca asta este natura noastra si ca ar trebui sa fim deschisi spre noi viziuni, ceea ce am si facut. Am experimentat si am apreciat apoi ce si cum.Acum insa ma intreb, de ce totusi imi este gandul la vechiul "tipar"?
M-am intrebat daca nu cumva este vorba doar de perceptia personala pe care o ai referitor la informatiile ce le-ai acumulat pana cum, pe care in mod normal le vezi subiectiv, bineinteles avand o baza obiectiva.
Nu cumva suntem noi prea sensibili si ne simtim libertatea amenintata in ceea ce privesc aceste invatauri? Si daca este asta, vrei sa lasi asta la acest nivel sau sa mergi mai adanc ca sa poti si intelege originea acestor "atacuri" ?
De ce ma intorc la vechiul tipar? Pentru ca dadea roade! Pentru ca imbinat cu noua viziune, m-a facut sa fac exact ceea ce trebuia- sa filtrez si sa las ca mesajul , adevarul sa mi se reveleze in functie de cum se muleaza cel mai bine pe ceea ce poate mintea mea accepta ca adevar neclintit, fara ingradire. M-am concentrat atat pe lucrurile interzise si pe cele fara o importanta majora si nu le-am lasat unde sunt, ridicand la rang superior singurul punct pivot in umblarea asta in lume- Iubirea!
Se pare ca am inteles putin eronat si ca punctul de focalizare a fost relativ puternic in functie de valorile mele, pe care le-a crezut oarecum zdrunciante si deci am urmat o atitudine defensiva, uitand ca nu comparatia trebuie urmata si ca in balanta trebuie asezata doar autenticitatea Lui, indiferent care este aceasta, din diferitele opinii globale, asocierea cu El si constientizarea Fiintei din interiorul nostru si iubirea.
Si inca in proces de intelegere, insa de data asta mai aproape de trairea efectiva prin El, excluzand explicatii subiective!
Mai am nevoie de organizare si timp....
