....despre tine.....

A comunica:-a-ti deschide inima
-a deveni accesibil
-a-ti dezvalui gandurile....
Cand ei se intalnesc isi spun:"Iti imprumut libertatea mea.."pentru ca mai apoi sa isi spuna:"E rana mea,dar e si rana ta...Suntem bucatile aceluiasi intreg..."
..........
Aleg sa vorbesc despre tine,caci azi ca si in alte zile iti simt privirea blanda poate mai mult decat mi-as fi dorit...si doare...DA,simt nevoia ca privirea ta sa poposeasca asupra-mi,dar mai simt si nevoia ca vorba ta sa vina spre mine...
.........
Cred ca te-am cunoscut cand in viata de zi cu zi,doream neobisnuitul,in clipele extraordinare-banalul...cand in cotidian doream extazul,iar in momentele extraordinare-linistea....si poate ca vulnerabilitatea maxima din acea perioada,m-a facut sa vreau sa te pastrez...
Parca a trecut prea repede acel moment..acum nici nu il mai simt la aceeasi intensitate,dar incerc sa il readuc-o greseala abominabila....realizez ca doresc momentul acela perfect cand amandoi paream perfecti,in loc sa tanjesc dupa momentele pe care nu mi le-ai aratat niciodata....
Dupa timpul intalnirii a urmat timpul duratei...dupa vremea efemerului,a improvizatiei,a descoperirii,vine cea a repetitiei oarbe si cenusii.Astfel,intregul timp al intalnirii va trebui regasit in cel al duratei...
.........
Comunicarea...un spatiu al posibilitatilor intre irezistibila nevoie a intalnirii si inevitabila evidenta a despartirii....
O data ce am facut si acest pas,realizez:"Ce punct sensibil a atins in mine?Ce anume ma loveste atat de tare atunci cand nu gasesc la locul lor pasta de dinti,tubul de lipici,cratita ori cheile pe care le pusesem unde trebuie?"
Timpul trece iar eu....imi cedez dreptul la existenta in schimbul aprobarii tale,nagandu-ma pe mine ca sa iti spun tie da,in timp ce totul in mine striga cu furie nu...imi plang de mila?NU!Traiesc aici,traiesc langa tine...cersind comunicarea nonverbala....priviri,zambete si gesturi mai graitoare decat cuvintele neinventate inca..
Ce spun ele?Ce trezesc?Trupul tau,trupul meu,mai e inca rascolit de mainile mele,de mainile tale?Mai e zambetul tau acel reper ce marcheaza intelegerea,complicitatea noastra?
Un cuplu se cauta,se gaseste,se formeaza,se descopera,se exerseaza,se confrunta,uneori se contrazice,se rataceste pentru ca alteori sa-si descopere identitatea,poate chiar sa si-o depaseasca...si totusi...impreuna nu am trait asta,decat personal...ne-am bagat in cochilia noastra si ne-am hranit cu aparentele trairi,sentimente si dorinte...
Nu suntem doi....iubirea noastra platonica sau nu este dureroasa si suferinda....si totusi....simt ca iti iubesc blandetea privirii....
Impotriva singuratatii inevitabile si reale se pare ca societatea noastra nu a gasit alt remediu decat cuplul.Numai ca e un remediu nesatisfacator si-adesea atat de imperfect...Va trebui s-o luam de la capat,in toate...
Fericirea o gasim doar intr-un anume mod...tre sa fie o dragoste asemanatoare ca cea a blandetei unei mame...cand intrebarile ne invadeaza in ceea ce priveste implinirea,fericirea si dragostea..avem un singura raspuns-El ofera dragostea neconditionata...

Tatal...

Astazi pare a fi prima zi fara Tatal meu...E ciudat ca nu este aici...pentru ca El era mereu disponibil.Vorbele Lui nu erau din carti,realizarile Lui,erau de admirat chiar erau extraordinare...prezenta Lui era nemaipomenita...
Pentru ca mi-a fost alaturi,viata a curs lin.....viitorul era sigur...El m-a invatat ca raul trebuie pedepsit...ca neprihanirea are propria ei rasplata.El a modelat echilibrul nestatornic dintre ambitie si acceptarea de sine.
Stiam ca de cate ori am nevoie de El,va fi langa mine,precum caldura unui foc...poate de aceea acesta zi este putin cam rece.Focul pare stins.Vantul a inghitit o flacara splendida,lasand in urma doar taciuni aprinsi.Dar ciudat lucru cum acesti taciuni aurii,daca ii misti putin...flacara va incepe sa danseze....ea va alunga din aer exact acea raceala pentru a-mi aduce aminte ca El este inca prezent.....TATA....esti aici!

.....

Totu-i confuz,umed si negru
Suspinul din suflet se aude si-acum...
Se vede ceva stralucind in ansamblu...
Tremura,se-nvart,se rotesc si se scurg
Cad usor umbre lasand
In urma mai lasa doar dare albe
Si urlete goale pierdute in zare
In drumul lor lung umbrit,pe carare
Parcurg etape sfasietoare
Etapele-s goale,negre si reci
Cu zambete smulse si suflete seci
Sfarsitul lucirii,suflarea-i intreaga
Acum....piere de-o data...
De ce?
Pentru ca lacrimile se imbratiseaza!

Liniste,tacere,durere,suspin
Gandurile mele spre El se-nchin
Privind in mine recunosc
Alerg,ma lupt,m-aplec si tac
Si gandurile mele fara El zac
Dorinta din mine Il striga urland
Veninul din mine Il face mai sfant
Si tot ce sunt eu,Il canta venerand
Aude si vrea,nu se intoarce,nu pleaca
Iar eu raman,muta,goala,saraca
Nu pot sa uit...
Dar ma bantuie inca durerea sfasiind
Inima mea pentru El arzand
Si acum...
Nu-mi ramane decat sa tac si sa plang!

Beauty is but a vain and doubtful good.A shining gloss that vadeth suddenly,a flower that dies when first it'gins to bud.A brittle glass that's broken presently.A doubtful good,a gloss,a glass,a flower.Lost,vaded broken dead whitin an hour.And as goods lost are seld or never found.As vaded gloss no rubbing will refresh.As flower dead lie on the ground.As broken glass...so beauty blemished once,for ever lost.In spite of physic,painting,pain and cost...

......

In toate zicalele lumii exista o aceeasi zicala:ce nu vad ochii,inima nu simte.Ei bine,eu afirm ca nimic nu este mai fals.Cu cat suntem mai departe,sentimentele pe care incercam sa le inabusim si sa le dam uitarii,cu atat sunt mai aproape de inima.Daca suntem in exil,vrem sa pastram cea mai neinsemnata amintire despre radacinile noastre,daca suntem departe de persoana iubita,fiecare persoana intalnita ne trezeste amintirea ei...