FRUMUSETEA VA MANTUI LUMEA...

Scurta trecere in revista a ceea ce inseamna comunicarea...

2012-01-30T05:40:00.000-08:00

NEVOI FUNDAMENTALE ÎN COMUNICARE

Există 6 nevoi relaţionale fundamentale (în acelaşi timp ele reprezintă şi obiectivele oricărui proces de comunicare):

1. nevoia de a spune ;
2. nevoia de a fi inteles ;
3. nevoia de a fi recunoscut ;
4. nevoia de a fi valorizat ;
5. nevoia de a influenta ;
6. nevoia de intimitate ;

1. Nevoia de a Spune
Este nevoia de a transmite informaţii celor din jurul nostru. Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să explicăm, etc. Dacă simţim nevoia să spunem ceva semnificativ pentru noi şi nu o facem, transmiterea informaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-un mod mascat (Ex: prin stări de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar somatizări în cazul unui mesaj negativ refulat).
Dar cum şi ce spunem?
Comunicarea se realizează:
10% prin cuvinte. Mesajul verbal trebuie sa fie: clar, simplu, uşor de urmărit, să utilizeze un vocabular adecvat persoanei cu care vorbim.
30% prin tonul vocii (variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor, rapiditatea vorbirii, calitatea vocii)
30% se realizează prin expresia privirii si a feţei (un zâmbet, o încruntare, contactul vizual direct sau evitarea acestuia, durata contactului vizual, etc)
30 % se realizează prin expresia întregului corp - gesturi (mişcări ale mâinilor care susţin mesajul), poziţia corpului, orientarea acestuia fata de interlocutor, proximitatea, contactul corporal;
Deci mintea şi corpul reprezintă un sistem complex prin care comunicăm - ele trebuie să se susţină una pe alta.
Din totalul sentimentelor transmise de o persoana:
7 % se transmit prin intermediul cuvintelor
38 % se transmit prin tonul vocii
55 % prin expresia fetei si postura.

Componentele Comunicării non-verbale:
Mimica-privirea: deschisă sau evitantă, fixă sau mobilă; zâmbetul sau grimasele; mişcarea sprâncenelor, etc.
Contactul vizual este foarte important în comunicare: s-a demonstrat că nu putem menţine contactul vizual cu o persoană necunoscută mai mult de 0.7 s (media este de 0.4 s). De asemenea s-a demonstrat că într-o conversaţie aproximativ 50-60% din timp comunicarea este susţinuta de contact vizuale intre cei 2 (sau mai mulţi) parteneri.
Gestica - mişcarea mâinilor, bătutul din picior, privitul repetat la ceas, aranjarea ritmică a părului etc. Gesturile pot fi: obişnuite (ex: ridicarea degetelor de către elevi când vor să răspundă, ridicarea mâinii când vrei să opreşti un taxi, gestul de "la revedere", etc); gesturi simbolice (ex: gesturile folosite în interiorul unor grupuri şi a căror semnificaţie este cunoscută numai de acestea).
Postură -poziţia corpului: poziţie relaxată, deschisă, ocupând tot spaţiul în care stăm- încredere în propria persoană; utilizarea numai a unui colt de scaun, mâinile strânse la piept şi cu picioarele încrucişate - închidere, teamă, neîncredere în propria persoană;
Atitudinea - relaxată, gravă, serioasă, închisă, respingătoare, deschisă, ezitantă etc
Vestimentaţia - culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toţi atâţia indicatori ai sistemelor personale de valori: stil extravagant, clasic sau sport.

Bariere în comunicare în timpul transmiterii informaţiilor
Abordarea din partea emiţătorului
Reacţii posibile ale receptorului
1. Dirijează, dă ordine
"Faci cum spun eu că aşa e bine"
Rezistenţa, combatere
2. Ameninţare
"Dacă te mai aud că te mai plângi vreodată ........"
Resentimente, furie, sentimente negative
3. Predică, face morală
"Ce crezi că la muncă totul e frumos?";
”Învaţă să ai răbdare"
Închidere, sentimente negative, contra-moralism (combatere).
4. Consiliază, oferă soluţii
"Fă aşa cum spun eu ca aşa e cel mai bine"
Intensificarea dependentei, rezistenţă.
5. Judecă, critică, condamnă
"Nu faci nimic bine"; "Tu eşti de vina ca...."
Scăderea stimei de sine, combatere
6. Elogiază, secondează
"Te-ai descurcat minunat, esti cel maI bun, ca
întotdeauna...."
Reacţie de apărare - fie ca mesajul este ca o supra- valorizare (deci data viitoare emiţătorul aşteaptă mai mult), fie că tentativa de manipulare.
7. Încearcă să convingă
"Aici ai gresit, uite, daca.... "
Sentimente de inferioritate, inadecvare.
8. Ridiculizează, ia în ras ascultătorul
"Atâta efort pentru un lucru atât de uşor", "Te-ai gândit mult pana ai făcut lucrul asta?"
Scăderea stimei de sine, combatere.
9. Analizează, diagnostichează
"Problema ta este ca.........", "eşti obosit - vina e......’
Frustrare, frică de a nu fi înţeles
10. Asigură, consolează
"Nu iţi face griji, mâine nici nu iţi vei mai aminti
Sentimentul ca nu a fost înteles, ostilitate
11. Interoghează
"De ce...? Ce...? Cum. ...?"
Răspunsuri false, omisiuni, reacţii de
apărare.
12. Schimbarea subiectului, sarcasm, închidere.
"Hai sa discutam de lucruri mai plăcute/mai interesante";
Sentimentul ca argumentele lui nu au fost înţelese, au fost considerate irelevante, puerile, inexistente. frustrare, retragere.

2. NEVOIA DE A FI ASCULTAT, AUZIT, INTELES
Într-o relaţie suntem întotdeauna 3: eu, tu si relaţia dintre noi.
În momentul în care spun ceva, important este ca mesajul să ajungă la celalalt în acelaşi fel în care l-am transmis, adică să fiu receptat şti înţeles.
Teste efectuate cu privire la ascultare au demonstrat ca o persoană obişnuită îşi poate aminti numai 50 % din ceea ce a ascultat (dacă este chestionată imediat) şi numai 25% după 2 luni.
Fenomene pot perturba comunicarea:
blocajul
bruiajul
filtrarea informaţiei
distorsiunea informaţiei.
a. Blocajul - întreruperea completă a procesului comunicaţional din cauze fizice, materiale sau cauze psihologice (persoană inabordabilă).
Efecte psihologice:
Într-o relaţie directa (faţă în faţă) - stare de jenă şi reacţia de fuga;
Relaţie la distanţă - stări de anxietate, agresivitate, teamă, etc
Limita extrema a blocajului comunicare-+ autismul (imposibilitatea morbidă de a comunica) - este de ordin patologic.
b. Bruiajul- perturbarea parţiala şi tranzitorie din cauze fizice, materiale (sursă de zgomot) sau cauze psihologice. La receptor informaţia transmisă ajunge parţial sau chiar modificat. În aceste cazuri apare nevoia de interpretare şi implicit modificarea semnificaţiei iniţiale a mesajului.
Înţelegerea unui mesaj presupune potrivirea informaţiei primite în tiparele mentale existente (în harta mentală a interlocutorului).
Ce doreşti să îmi comunici
Mesajul iniţial
Ce îmi spui de fapt
Ce înţeleg eu
Ce reţin eu
Ce accept eu
Ce am înţeles eu ca doreai sa îmi comunici
Mesajul final

Harta Mentală
Ce este?
Este o structură congnitivă prin intermediul căreia persoana realizează sortarea informaţiilor, conectarea acestora cu alte informaţii din categorii similare, etc.
Când folosim hărţile mentale ?
În orice proces de comunicare în care suntem implicaţi.
Exista un tipar al hărţilor mentale ?
Tiparele mentale sunt diferite de la persoana la persoana şi de asemenea sunt diferite pentru aceeaşi persoană în diferite momente (ele se schimbă, se adaptează în funcţie de necesităţile mentale actuale).
Ce legătură are harta mentala cu comunicarea?
Comunicarea eficientă presupune împărtăşirea aceluiaşi sens al mesajului, deci potrivirea celor doua hărţi mentale (ale emiţătorului şi receptorului) astfel încât să rezulte acelaşi sens.

c. Filtrarea Informaţiei- transmiterea voluntară şi recepţionarea unei părţi a informaţiei. Receptorul/ emiţătorul apar ca filtre de informaţii. Este întotdeauna voluntară (ţine de intenaţionalitatea subiectului). Factori: psiho-individuali; de natură psiho-socială; de natură psiho-organizaţională (tendinţa şefilor de a nu transmite subordonaţilor toată informaţia).
Efecte negative: degradarea comunicării, nu se transmite exact ce trebuie; amplificarea/ diminuarea semnificaţiei unor informaţii: succesele, nereuşitele; influenţează randamentul muncii.
d. Distorsiunea Informaţiei - degradarea involuntara a informaţiei în cursul transmiterii de la receptor - emiţător, când informaţia are de parcurs mai multe verigi intermediare. Trec mai toate informaţiile însa denaturate.

 Empatia
Empatia este una din condiţiile necesare şi suficiente care facilitează comunicarea. Empatia presupune acceptarea necondiţionată a ideilor, sentimentelor, credinţelor celuilalt, chiar dacă acestea sunt diferite de propriile modele de referinţă, de modul subiectiv de a privi respectivele informaţii.
Empatia presupune a te pune în postura celuilalt, fără însă a pierde contactul cu propria persoana.
Empatia presupune "rezonanta" cu celalalt
Răspunsuri non empatice Răspunsuri empatice
Te simţi… Poate că… Din punctul tău de vedere… Mă întreb dacă… După tine… Nu ştiu daca am înţeles bine dar … Daca aş fi în locul tău… Nu sunt sigur ca am înţeles bine dar… Ţie ţi se pare că … Corectează-mă te rog daca greşesc dar… Gândeşti că… E posibil ca… Crezi ca… Poate ca tu gândeşti că… Îmi pui că… Am impresia că vrei să spui că… Ascultarea Activă (empatică)

Receptorul este pregătit să asculte-acest lucru se poate transmite atât verbal (am la dispoziţie un sfert de ora numai pentru dumneavoastră, vă ascult) sau nonverbal (adoptarea unei posturi corespunzătoare, deschise; centrarea atenţiei pe celalalt, etc).
Receptorul menţine contactul vizual cu interlocutorul, încuviinţează, manifestă interes, confirma prin mişcări ale capului faptul că a înţeles mesajul, menţine o poziţie deschisă, transmite interlocutorului expresii ale empatiei (un zâmbet pentru a confirma înţelegerea, un sunet aprobator)
Receptorul pune întrebări pentru a-şi confirma înţelegerea corectă a mesajului dar nu întrerupe interlocutorul decât atunci când acest lucru este posibil (nu îl face pe interlocutor să îşi piardă ideile, nu întrerupe brusc comunicarea); parafrazează ceea ce spune interlocutorul
Receptorul luptă pentru a evita distragerile şi rezumă mental din timp în timp receptorul se centrează pe conţinut; cântăreşte faptele evidente; nu judecă, nu evaluează până nu înţelege în totalitate ascultă modulaţiile vorbitorului, tonalitatea vocii, este atent la ritmul respiraţiei acestuia şi încearcă să se adapteze la ele.

Erori in ascultarea activa
Exagerarea -Chiar îl urăşti pe seful tau
Redimensionarea -Hai că nu e aşa de rău precum pare
Adăugarea -Uneori iţi vine sa ii spui cate una
Omisiunea -Te-ai sculat tu cu fata la cearceaf astăzi
Anticiparea- Probabil că iţi doreşti că seful tău să fie dat afară
Ramanearea in urma -Ieri spuneai că
Analizarea - eşti stresat pentru că crezi că seful tău
Repetarea de tip "papagal"- repetarea cuvânt cu cuvânt a informaţiilor

3. Nevoia de a fi Recunoscut
În orice schimb informaţional între două sau mai multe persoane, deci în orice proces de comunicare inter-personală apare nevoia de a fi recunoscut: nevoia ca celalalt să conştientizeze prezenţa mea, valoarea informaţiei pe care o transmit, etc. Nevoia de a fi recunoscut funcţionează în strânsă legătură cu următoarea nevoie, aceea de a fi apreciat.

4. Nevoia de a fi Apreciat
Este nevoia de a avea sentimentul că sunt importanţi pentru persoanele cu care stabilesc relaţii de comunicare. Trăim într-o societate in care suntem foarte devalorizaţi.I
Vedem întotdeauna ceea ce nu a făcut celalalt, nu şi ceea ce a făcut. Aceste părti negative, repetate de mii si mii de ori sterilizează relaţiile, slăbesc încrederea în forţele proprii, în capacităţile noastre de a realiza ceva. I
Ex2: Un angajat duce la bun sfârşit un proiect foarte important pentru firmă. Obţine o primă, care nici măcar nu este oferită direct de sef, ci îi este oferită odată cu salariul de la contabilitate. El nu va simţi aprecierea pentru ceea ce a făcut. Uneori un simplu "Bravo", spus cu sinceritate, face mai mult decât orice prima.
Măcar din când în când (La anumite intervale de timp), conducătorul organizaţiei trebuie să ofere aprecierile sale directe angajaţilor, pentru a oferi feed-back-ul necesar alimentării imaginii de sine (sunt important pentru şef, pentru organizaţia în care lucrez", "conducerea işi dă seama de valoarea mea şi de importanţa mea pentru firma", etc).

5. NEVOIA DE A INFLUENŢA
Nevoia de a influenţa reprezintă nevoia de a provoca o reacţie, o schimbare de opinii, credinţe, comportamente, atitudini.
Mijloace pentru îmbunătăţirea capacităţii de a influenta:
a. Clarifica-ti obiectivele. Dacă ştii clar care este rezultatul la care vrei sa ajungi transmiţând un mesaj, susţinând o conversaţie, etc, iţi va fi mult mai uşor să obţii ceea ce vrei.
b. Structurează-ţi gândirea. Desenează sau vizualizează harta mentală a modului cum vei ajunge sa obţii rezultatul. În acest fel iţi va fi mult mai uşor să urmezi paşii necesari pentru a ajunge la obiectivul stabilit.
c. Pregăteşte-te să influenţezi. Atrage cât mai multe informaţii cu privire la tema conversaţiei. Strânge cât mai multe informaţii cu privire la interlocutorul tău: află cum gândeşte, ce tip de prezentare are mai mari şanse de a îl influenţa-verbala, vizual, combinată; găseşte puncte comune pentru a putea iniţia conversaţia: interese comune, etc.
d. Asigură-ţi timpul necesar pentru conversaţie. Asigură-te încă de la inceputul conversaţiei că ai timp să parcurgi etapele stabilite anterior pentru atingerea obiectivelor propuse.
e. Argumentează. Prezintă-ţi cu claritate obiectivele conversaţiei, argumentează-ţi ideile.
f. Recapitulează. Din când în când în timpul conversaţiei recapitulează concluziile intermediare la care ai ajuns. Asta te va ajuta să ştii permanent unde te aflii (comparând cu harta mentala realizata) si cat mai ai de parcurs pana la atingerea obiectivului final.
g. Foloseşte mijloace vizuale. Folosirea mijloacelor vizuale asigură reamintirea de către interlocutor a unei cantităţi mai mari de informaţie din întregul care a fost trimis.

Studiile au arătat ca ne amintim:
20 % din ceea ce auzim
30 % din ceea ce vedem
50 % din ceea ce vedem si auzim
70 % din informaţia despre care s-a discutat (presupune implicarea ambilor parteneri)
90 % din ceea ce aplicam, exersam
În timpul conversaţiei foloseşte scheme, desene, imagini care să îşi susţină argumentele. Lasă aceste scheme interlocutorului. Trecând din nou prin ele, îşi va aminti mult mai mult decât în urma unei simple conversaţii.
Ultimele trei nevoi fundamentale prezentate sunt esenţiale pentru înţelegerea mecanismului prin care se realizează motivarea unei persoane.
nevoia de a fi recunoscut
nevoia de a fi apreciat
nevoia de a influenta

6. NEVOIA DE INTIMITATE
Nevoia de intimitate - fiecare dintre noi avem "grădina noastră secretă" acea parte din noi pe care nu o vom pune nimănui niciodată. De asemenea avem partea noastră de intimitate "în doi" - acea parte pe care o putem împărtăşi numai cu partenerul si care nu va fi transmisa niciodata mai departe de relaţia de cuplu.

Nivelul 5 - discuţiile clişeu - discuţii despre obiecte şi evenimente care nu au nici o legătură cu persoanele care comunica. Ex: discuţiile despre vreme, discuţiile despre politică, fotbal, etc.
Nivelul 4 - raportarea faptelor - acele discuţii în care referirea la propria persoană este implicată dar referirea nu este directa. Ex: "am auzit că…"; "am văzut ieri…", "am fost săptămâna trecuta la.."
Nivelul 3 - evaluări şi idei personale - acele discuţii în care referirea la propria persoană presupune şi un anumit grad de dezvăluire personală (se realizează la nivelul cognitiv). Ex: eu cred că…", "eu sunt.."
Nivelul 2 - sentimente, emoţii- acele discuţii in care referirea la propria persoana presupune dezvăluirea mai profunda (se realizează la nivel afectiv). Ex: "îmi place să…", "mi-e frica să..;"
Nivelul 1 - împărtăşire completă - acele discuţii care presupun deschidere totală, discuţii care se realizează cu persoanele cele mai apropiate (partener, părinte, prieten de suflet, preot, psihoterapeut, etc).

Distantele Spaţiale în Comunicare
Exista 4 tipuri de distanţe: distanţa intimă, distanţa personală, distanţa socială distanţa publică
Distanta intimă - aşa numita distanta "corp la corp" - maximum 15 - 40 cm este distanţa la care vocea are un rol minor, distanţa în care acceptăm numai persoanele foarte apropiate: parteneri, părinţi, fraţi/ surori.
Distanţa personală - este distanta "familiară" - 45-75 cm pana la maxim 125 cm - distanţa în care vocea este familiară, normală, distanţa în care acceptăm persoanele familiare nouă-prieteni, colegi, cunoscuţi.
Distanta sociala - 125-210 cm - este distanţa pe care o impunem în schimburile sociale cu persoanele noi pe care le cunoaştem, cu partenerii de afaceri, etc. La aceasta distanţă vocea este plină, distinctă, mai intensă.
Distanţa publică - până la 7.50 m- este spaţiul în care acceptăm orice persoana necunoscută. La această distanţă discursurile este formalizat, gesturile sunt stereotipe, formale.

Exteriorul reflexie a interiorului

2012-01-26T12:58:00.000-08:00

a transcende

2012-01-24T12:58:00.000-08:00

Poveste de inceput...

Primul om pe care l-am iubit si pentru care am simtit acea pasiune si in fata caruia m-am abandonat, simtind cliseicul "te voi urma ORIUNDE piciorul tau se indrepta", a fost un om matur din perspectiva anilor, trecut de tinerete, egocentrist, guraliv, plin de el, mandru, ce se credea atotstiutor, ce dorea sa iasa in evidenta, un barbat cu urechi mari, nu cu o dantura perfecta, ce isi rodea unghiile, cu burta, putin cocosat, mancacios, ce voia sa se impuna si cate si mai cate, astfel de "defecte".
Faceti cunostinta cu Mihai.
Al doilea om pentru care am simtit sentimente similare (si asta datorita asemanarilor izbitoare dintre el si Mihai) a fost un barbat transant, egoist, schimbator, impulsiv, gelos, chelios, si el trecut de prima tinerete, foarte inalt si masiv si nu doar datorita muschilor, cu laba piciorului foarte mare, cu semne si cicatrice pe corp.
Salutati-l pe Robert.
Nimic grandios...nu vezi pe aici nici un Pierce Brosnan, George Clooney, te miri ce burlac milionar si aratos sau vreun flacau care s-ar trezi dimineata sa iti faca micul dejun sau care vine cu cadouri si flori la intalnire de fiecare data, nici macar un flacau care sa stea sa te asculte cand ai tu ceva de zis sau care sa te sustina, atunci cand ai nevoie.
Mai apoi a urmat un alt om pe care am invatat sa-l iubesc odata cu trecerea timpului pentru simplitatea lui, pentru sensibilitate si servilism indreptat catre mine. Devotamentul lui si sacrificiile- cum ii placea sa le numeasca- m-au apropiat de el, insa niciodata in felul in care am descoperit prima oara ca pot si stiu sa iubesc. Cel de-al treilea om, era foarte direct, materialist, cosmopolit, ce ii placea luxul si confortul, care dorea sa transforme atat lumea cat si persoanele din jur dupa bunul plac, un om plin de nevoi ce poruncea ca nevoile sa ii fie implinite, cu goluri ce dorea sa fie umplute, un solitar, un outsider, daca vreti. Un barbat mic de inaltime, cu o dantura frumoasa, cu diverse ticuri, cu sprancene foarte stufoane, ce se lungeau si se transforma in una singura, cu fundul mare, cu pieptul lat, desi avea picioare mici, datorita nationalitatii-brunet, lasand impresia ca este vreun rrom de pe la noi si alte "defecte".
Bun venit Jose Carlos.

Am subliniat doar "defectele" acestor oameni plini de parti bune si frumoase, parti luminoase care m-au facut sa cresc si m-au facut sa le iubesc...am subliniat insa parti negative, nimic stralucitor cum probabil ca doresc fetitele cu genti nu stiu de care sau fetitele care vor doar sa umple un gol indiferent de gol sau fetitele recent iesite dintr-o relatie, care se folosesc de un alt pion pentru a depasi momentul si lasa impresia ca sunt pe drumul cel bun dupa o furtuna. Zone pe care timid le-am tatonat si eu atunci, dar dorind tot timpul evolutia.

Ma uit in urma si vad ce maini am tinut in mainile mele si realizez ca am dorit TOTUL de la prima mana pe care am tinut-o strans timp de 6 ani.TOT!
Intensitatea cu care am trait momentele alea, m-au facut sa fac si stangacii si sa gresesc si sa ma grabesc si sa cer, nu neaparat dand din maini si din picioare, sa traiesc iubirea in toate felurile de la supunere, la razvratire, la iertare, la frustrarea, la abandonare....
Mai apoi, a doua mana mi-a oferit exact ceea ce prima mana incetase sa faca si deja incepusem sa traiesc relatia pentru mine, pentru golul umplut...de la a doua mana, voiam sa pastreze vie amintirea primei maini si daca nu facea asta, aparea frustrarea, daca se purta diferit de cum anticipam eu ce prima mana s-ar fi purtat, imi displacea si voiam sa-l duc de mana sa vada profilul primei maini sa stie cum sa se poarte pe viitor- iata-ma dorind sa schimb si ingradesc libertatea unui om, pentru bunul plac.
De la a treia mana, nu am dorit nimic, ma bucuram doar ca este si ca umple o "singuratate" , sa-i spunem, imi placea ca ma facea sa rad, ca se purta cu grija, era atent si ma scotea din rutina zilnica. Mai apoi, am inceput sa iubesc, in felul meu si a treia mana, imi era si prieten, desena planuri pentru noi, era entuziasmat, indragostit si loial...bunatatea lui m-a facut sa il apreciez si sa ma conving ca felul cum am iubit prima mana, nu poate fi inlocuit si nici retrait...si desi, nu simteam nici sa ridic un fir de ata pentru el, fara sa ceara asta, mi-am spus ca il iubesc in felul meu si ca este suficient pentru a cladi un viitor impreuna.
Ce amaraciune si cat chin sa impingi cu umarul sa cladesti ceva ce poate nici nu doresti, dar din temeri sau din cerintele societatii construiesti si numesti mai apoi casnicie.

In final, am ajuns la o concluzie coplesitor de trista...probabil ca la nivel teoretic toata lumea o aproba:
Opriti-va oameni buni sa doriti oameni in vietile voastre doar sa va implineasca niste nevoi, indiferent de naura lor.
Opriti-va sa transformati oameni dupa bunul plac si evitati sa mai doriti ca acestia sa urmeze principiile si eticile voastre.
Este dureroasa si cu o influenta atat de crancena pe termen lung, o astfel de abordare.
Nu posedati nimic, ci doar puteti avea in fata voastra un prieten care nu joaca niste roluri, care nu da cu var, care poate pleca oricand, de vrea, cu care va bucurati de ce traiti si in fata caruia ridicati oglinda sa va vedeti exact cum sunteti si mai faceti un pas spre dezvoltatea personala.
Venim singuri si plecam tot singuri din lumea aceasta...inaltarea se produce cand interiorul este pregatit sa zboare, nu cand te chinui ca exteriorul sa aduca avionul e care probabil candva, vei dori sa inveti si sa-l pilotezi.

Mi-as dori ca toti oameni sa poate transcende trecutul si intampina viitorul, pe parte emotionala si nu numai, zambind si liberi.

PS: Multumesc Dragos ca mi-ai stat alaturi cand am simtit aceste adevaruri care ma fac libera! Esti un prieten grozav!

LA MULTI ANI PENTRU 2012!

2011-12-30T10:15:00.000-08:00

....

2011-12-20T09:53:00.000-08:00

If such of things just arises...

2011-12-10T10:18:00.000-08:00

"Nu uita sa iti pui armura...nu uita sa lasi jos bagajele si sa iei in mana spada...
Nu te departa de terenul de lupta si nu iti pierde credinta...
Curaj...ai tot ce iti trebuie...la lupta!" se aude o voce din interior...
Pornesti cu ochii in toate partile, ametit, nauc de privelistea din jur, cu picioarele tremurandu-ti, dar cu gandul la lupta, cu gandul sa dezlegi cureaua si sa te eliberezi.
Si mai faci un pas pe pamantul spalat de sangele predecesorilor tai..."daca ei au pasit, chiar si tarandu-se si tu poti sa o faci" iti spui si inaintezi. Nu cauti victoria, cauti sa lasi ceva palpabil in urma, cauti sa iti inalti sufletul.
Nu te opri....este al naibii de greu, dar nu te opri. Priveste oriunde este nevoie sa privesti ca sa te aduni si intaresti si mergi pana acolo unde vei atinge cerul cu mana libera!

PS: Curaj! Doar fa primul pas....
Spini, sabii pierdute, haine rupte, bolovani? Daca aceste lucruri apar, nu uita- POT totul in Hristos care ma intareste!

mereu aici

2011-12-10T06:55:00.000-08:00

inima plina de recunostinta

2011-12-04T11:58:00.000-08:00

As vrea un ragaz...

Un ragaz de-o viata sa ma pot cunoaste si sa te pot cunoaste...un ragaz de-o viata si inca una sa ma pot bucura in liniste de tine si de tot ce putem construi impreuna.

A cazut cortina....s-a prapadit...o cos cateodata din diferite motive, dar a incetat demult sa mai fie cortina cu care obisnuiam sa ma invelesc cand nu cadeam la pace, asa cum vroiam eu, cu ce era in exterior...si o las zdrentuita pana atunci cand nu o sa mai am nevoie de ea deloc...caci nu o sa fiu pregatita vreodata sa iti dau drumul...

Te imit intruna si o fac cu ochii inchisi...asa cum, cum ochii inchisi il urmez si pe El si stiu ca sunt in siguranta...iti sunt fidela si ma intorc de fiecare data, dupa ce ratacesc, sa iti caut lumina, sa iti caut fata, caci esti din Dumnezeu...si esti acolo mereu...caci te simt...

Mi-ai spus sa nu te urc pe un piedestal, caci trebuie sa te apleci de fiecare data cand imi spui "te iubesc" si eu asta am facut...caci ti-am dat toata increderea ca locul tau este acolo...pentru ce esti tu...locul tau este acolo...

Om bland si cald...om pierdut si regasit...ce pret ai platit si totusi cat de intreg esti...bajbai, lupti, te ridici si continui sa iti doresti acelasi lucru- sa zambesti...

Om puternic....esti iubit....

As vrea un ragaz sa pot fi totala...as vrea un ragaz sa iti bucur ochii pana la lacrimi...as vrea un ragaz sa creionez lumea ideala, in care ne invartim, razand cu ochii...

Ce sa iti ofer in schimbul iubirii tale? Ce sa fac sa iti inalte sufletul? Ce sa fac sa simti si tu recunostinta pe care o simt de fiecare data cand privesc cerul stand pe iarba, cu capul pe pieptul tau?

Om sensibil...cu toata caldura fiintei mele te imbratisez pentru atunci cand iti va fi greu sa alergi sub apa...

Esti iubit P. Dragos!

dar de pret

2011-12-03T10:24:00.000-08:00

Dar de pret, cel mai de pret dar din existenta mea de pana acum...dar primit ...insa cu ce pret- mi-am zis atunci cand inca paseam desculta pe nisip si voiam papucii sa nu ma ranesc...
Uimitor si coplesitor raspuns am primit....

Dar primit fara nici un pret ce ar putea sa aduca intristare sufletului meu, dar cu un pret ce aduce bucurie infinita...cu pretul cerului...cu pretul de a atinge cerul intr-o modalitate inaltatoare.

Si te iubesc...cum n-ai mai fost...si te iubesc, cum n-ai mai fost...

S-au amestecat in vartejul vantului...vantului care venea din suflarea lui puternica spre mine, vant pe care el a vrut atat de tare sa il arunce spre mine, vant vindecator ce a insemnat efortul de a-l strange in plamani atat amar de vreme, de a-l pregati si de a-i da drumul....s-au amestecat toate mastile mele cu acest vant si s-au izbit de toate colturile zidurilor, s-au infipt in frunze, sperand ca pot ramane, s-au mulat pe siluete umane, crezand ca se pot camufla, iara atunci cand o sa ma apropii, o sa sara fara mila pe mine din nou...s-au chinuit, dar s-au rispit....in mine s-au rispit...si nu ma mai uit dupa ele, imi pastrez privirea inainte si o mangai de fiecare data cand vrea sa priveasca inapoi, o mangai doar, stiind ca ii este teama acum si cauta "salvarea"....o mangai si o indemn sa se uite in fata...unde sta un biet muritor cu bratele deschise si intinse....un biet muritor descult, dar care mi-a arata NEMURIREA...

....un suflet cald, luminos, puternic, bland, o inima chinuita, carpita si plina de iubire...

Si te iubesc....cum n-ai mai fost....si te....

Ma-nclin in fata intelepciunii si iubirii si o imbratisez de fiecare data cand imi da voie. O fac cu devotament, iubire si supunere pentru ca m-a invatat sa traiesc asa cum am vrut dintotdeauna, dar cum n-am stiut sa o fac singura...si ma intreb...cum as putea sa pasesc singura pe drumul acesta fara el!?!
Nu am vazut in ochii nimanui iubirea pe care o vad in ochii tai...nu m-am conectat atat de profund cu nimeni altcineva asa cum, atat de natural o fac cu tine, n-am stiut ce inseamna sa ai intai un prieten adevarat si apoi un suflet si un trup cald langa, n-am trait decat cu tine iubirea fara urma de posesie...n-am invatat decat alaturi de tine ce este eliberarea si tot langa tine stiu sa iubesc neconditionat.

As vrea sa pot....as vrea sa iti pot....as vrea.....INTREAGA TA VIATA....insa nu vreau sa carpesc....vreau doar sa TE IUBESC!

Om frumos, om bland....om sensibil si atat de cald....om rabdator si luminos...luptator drag....esti obligatoriu....

Esti o parte din cerul meu!

http://www.youtube.com/watch?v=vnb4CCdxfB4

2 ani si alte ganduri fugitive, trecute in revista

2011-11-22T14:31:00.000-08:00

A ramas aceeasi persoana importanta din existenta mea.

Sunt doi ani fix si parca au trecut 5-6 luni...

23.11.2011 ...

23 numarul de la masina, 23 parca stiu ca scria pe foi atunci cand se plictisea, asa cum facem si noi, numai ca noi desenam inimioare, stelute, coloane ale infinitului, 23 strada pe care stau, 23 numarul de la masina mea, ales acum...23 ora la care ma uit mereu la ceas, 23 numarul pe care il aleg in orice situatie as fi pusa sa aleg un numar, 23 cica este un numar cu insemnatate...(detalii Wikipedia) 23 si cred ca este un numar care inseamna mult mai mult de atat si in viata lui...dar prefer sa nu imi bat capul si doar sa raman loiala acestui numar, asa in simplitatea mea.

Posibil ca o parte din el inca o caut in oameni si atunci cand nu o gasesc, ma lovesc de insuficienta si imi iau jucariile si plec spre cel mai inalt munte, unde caut numai sa il desenez in minte si imi este suficient.

Zambesc macar pentru ca stiu ca, atunci ,am ales un om valoros care sa ma conduca si a facut-o atat de liber ca nici nu si-a dat seama de ce construieste.

Emotiile traite perioada aia, am incercat pe cat am putut sa le propag...s-a schimbat mai tot...mai tot...acum da, acum imi este dificil sa mai simt acele tresariri pentru toate lucrurile mici si cateodata mi-e ciuda ca m-am facut om mare...mi-am pierdut pe drum entuziasmul sau poate ca de acum doi ani, toate acele lucruri mici care ma faceau sa zambesc, au decis sa se ascunda crezand ca nu mai este nimeni capabil sa le trezeasca...

Habar nu am ce este dincolo si nici nu caut sa cunosc acest adevar, posibil ca nu o sa reusesc niciodata, de aici, sa deslusesc minunatia...insa stiu tare ca este imposibil ca pe mine si pe Mihai sa ne fi legat numai acei 5 ani, cu greselile si cu neintelegerile lor...trebuie sa existe ceva mai maret de atat, trebuie, atat timp cat a ramas aproape singura incapere pe care nu vreau sa o deschid si sa umblu in ea, trebuie atat timp cat o apar cu mai tot ce sunt....

Trebuie schimbata cumva traiectoria si imi sudez asta bine in minte sa o cunosc si dincolo...

Un om atat de incomplet si de insuficient, dar atat de indispensabil...

Ramane drag sufletului meu...ramane drag si il pastrez aici...

despre iubirea pura

2011-11-05T18:01:00.001-07:00

Este important ca cei doi parteneri de viaţă să înveţe să-şi împărtăşească orice supărare din viaţa lor, ca doi prieteni. Aceasta presupune să-ţi asumi răspunderea pentru tot ce ţi se întâmplă. Dacă-ţi asumi răspunderea de a culege ce ai semănat, vei privi situaţia dintr-un punct de vedere complet diferit. Dacă e o situaţie care apare în mod curent în viaţa ta ... întrebă-te ce anume din atitudinea ta provoacă acea reacţie la soţul tău/sotia ta...Aleg aceasta formulare pentru usurinta exprimarii...ma refer aici la cei doi parteneri..actele...sunt doar o chestiune de detaliu.. E mai bine să-ţi asumi răspunderea decât să te înfurie felul lui/ei de a reacţiona. Asumându-ţi responsabilitatea, emoţiile tale se vor risipi încetul cu încetul. Furia pe care o simţi faţă de partenerul tău va dispărea. Astfel îl vei vedea în cu totul altă lumină. Legea responsabilităţii ne învaţă să acceptăm că tot ce ni se întâmplă, e rodul faptelor şi gândurilor noastre.
De regulă, purtarea soţului este o reflectare a stării tale interioare. Învăţaţi-vă să vă iubiţi soţii cu toate neajunsurile lor. Când vei simţi schimbarea în interiorul tau, atunci ea va fi urmata şi de schimbări în sufletul soţului tău.
Dacă o femeie te urăşte, această ură te va străpunge doar în cazul în care eşti purtătorul unui program similar îndreptat împotriva ei. Dar dacă femeia te adoră la nebunie ea te distruge cu forţă şi mai mare şi iarăşi eşti ameninţat de nenorociri şi boli. Însă şi într-un caz şi în celălalt vei fi protejat dacă nu vei avea supărări lăuntrice la adresa femeilor. Dacă o femeie este nebună după tine, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te îndrepţi către Dumnezeu. Este unica modalitate de a te salva.
Dacă femeia îşi iubeşte soţul fiindcă acesta este bogat ea se agaţă prin această iubire de banii lui de zece ori mai puternic. În această situaţie soţul îşi pierde banii sau sănătatea şi viaţa. Dacă ea îl iubeşte că e bun familist, atunci el se poate îmbolnăvi şi muri. Dacă ea îl iubeşte că el este capabil şi inteligent el ar trebui să aibă parte de înşelăciune şi insuccese sau va trebui să-şi piardă aptitudinile. Dacă femeia iubeşte un bărbat pentru că acesta este spiritual, nobil, el începe să se poarte josnic.
Femeii ancorate în relaţii şi trufie i se dă drept iubit un om căsătorit, pentru că însăşi această situaţie distruge trufia şi idolatria femeii, acţionând pozitiv asupra sufletului ei. Cu cât o femeia aşteaptă mai mult de la un bărbat, cu atât mai dureros va fi eşecul dorinţelor sale.
O femeie frumoasă, sensibilă, pătimaşe, alături de un bărbat slab - degenerează. Dorinţele vor depăşi iubirea şi rapid vor începe să dea naştere la agresivitate.
Cu cât bărbatul iubeşte mai mult o femeie, cu atât mai mult se va teme de înşelare sau impotenţă. În acest caz fericirea se transformă în suferinţă şi, apoi, începe degradarea. Cu cât un sentiment este mai puternic cu atât mai multe suferinţe se ascund în spatele său.
Iubirea de Dumnezeu este singura posibilitate de a fi întotdeauna fericit.
Cu cât iubim mai mult femeia, cu atât îi suntem mai puţin pe plac, deoarece ţelul barbatului fiind posedarea femeii, a frumuseţii trupului ei, primind toate acestea, fie sentimentele se vor răci brusc, fie posedând-o vei fi tot mai gelos şi o vei urî, fie te vei imbolnăvi şi vei muri.
Când în cei doi soţi se adună resentimente, neîncrederea, suspiciunea şi mânia, acestea slăbesc şi epuizează unitatea cuplului. Ura dezbină ceea ce uneşte iubirea. Rugându-se împreună doi iubiţi se vor armoniza la toate nivelurile fiinţei lor şi vor rămâne mereu împreună.
Să nu vă mustraţi soţul pentru faptele din trecut, căci dacă nu v-aţi schimbat pe voi , nu puteţi schimba nici trecutul. Dacă vă veţi educa soţul amplificându-i complexul de vinovăţie şi regrete îl veţi ucide cu o astfel de pedagogie. În procesul educaţiei esenţialul nu este pedeapsa pentru cele înfăptuite deja ci prevenirea repetării aceleiaşi fapte.
Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu cancer la buze, la limbă sau gingii. Iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de hepatită sau cancer hepatic.
Dacă femeia are o agresivitate subconştientă faţă de un bărbat, bărbatul respectiv va fi atras de băutură, pentru a se apăra. Până când nu-l veţi accepta lăuntric şi nu-l veţi ierta pe omul iubit care bea va fi greu să contaţi pe o viaţă de cuplu.
Dacă pentru femeie principala fericire este plăcerea sexuală, bărbatul respectiv fie moare, fie suferă o boală grea, fie devine impotent.
Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult.
Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.
Dacă un bărbat consideră că este superior femeii înseamnă că el este deja bolnav. Şi cu cât va încerca mai tare să susţină această orientare cu atât mai repede bolile îl vor răpune.
Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.
Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.
Dacă blochezi libertatea partenerului / partenerei tale de cuplu iti blochezi practic propria libertate, căci esti implicat direct. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.
Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit.
Iertarea este cheia succesului în fiecare relaţie. Dacă tu şi cealaltă persoană vă iertaţi reciproc puteţi trăi împreună cu succes, chiar dacă nu aveţi prea multe în comun.
cu tot dragul,
D.P

Kundalini

2011-11-05T09:58:00.000-07:00

Kundalini - Crystalinks

totul TREBUIE sa se indrepte spre cerul promis...

2011-11-05T07:15:00.000-07:00

Daca as constata la sfarsit ca Dumnezeu NU este o persoana care sa ma imbratiseze ar fi de-a dreptul totul iluzie. Fara doar si poate.

Sufletul meu este construit cu o nevoie coplesitoare de imbratisarea Lui calda, de bratele Lui, in care nu vreau decat sa ma pierd si sa alunec; sufletul meu nu are nevoie doar de un mod special de a privi maretia creata si astfel de a intelege si de a-L vedea pe El peste tot in jur. Modalitatea aceasta o experimentez, ea ma bucura pana la lacrimi de cele mai multe ori, dar ajunge sa nu mai fie suficienta vesta asta de salvare si vreau cu ardoare sa ajung la Sursa.

Am fost pusa in situatii in care mi-am vandut sufletul pentru o vreme pentru placerile trecatoare ale acestei lumi si am facut-o cu curaj, ingamfare si incapatanare. Vedeam maini care ma tineau de haine sa mi le sfasie si ma zbateam sa scap de acolo, dand din maini si din picioare. Am scapat, ce-i drept, eram mai puternica...intotdeauna ce este gratis, este castigat mai rapid, dar cu ce pret...of, cu ce pret.

Le-am incercat si pe acelea si mai apoi a venit din urma dezgustul si dezamagirea constatarii timpului pierdut...si dispretuiam starile acelea pentru zbuciumul creat si indoiala apasatoare care ma cuprindea, dar mai apoi le imbratisam si acceptam, caci le vedeam traiectoria. Niciodata inapoi, totdeauna inainte.

Acum mi-am lasat mintea libera, am golit-o de tot ce a fost acumulat -si oh, cat de multe s-au strans inauntru- si am cerut numai liniste.

As fi vrut sa cer linistea fara conditionari de timp, de spatii, de contexte, dar mi se parea ca cer imposibilul in acesta etapa a vietii in care ma aflu si am cerut un ragaz de ora in care sa pot medita la ce este inauntru si spre ce ma indrept. Si ce am primit? Zbucium in portie dubla. Mi-am vazut uratenia pe care am lasat-o cu buna stiinta sa se aseze comod si care acum, se pare, ca a luat locul si celei mai mici urme de frumusete ce era deja sadita in mine. Simteam ca mi se inchid traheele si ca nu mai incap in mine de atata minciuna in care constatam ca traiesc. Am cerut cu ardoare vigilenta si pentru fiecare lucru marunt pe care il fac, rostesc sau gandesc.

Demolarea si mai apoi consolidarea sunt prioritare si cer acum ragaz ca aceastea sa se si intample.

Inca ma lovesc de aceasta etapa in plina ascendenta a vietii mele si ceva din interior- probabil venit din exterior, dar deghizat, imi spune ca toate se fac la vremea lor.

Dar oh, Dumnezeule cat as vrea sa ating ACUM cerul promis!

de la insuficienta la implinire

2011-10-03T13:11:00.000-07:00

Nu am inteles mai nimic din zgomotul ce tocmai s-a incheiat. Si m-am caznit, zau, m-am caznit sa pricep.
Poate gresit a fost ca mi-am canalizat atentia pe ce anticipam ca o sa pricep, in loc sa las liber...sa curga rezultatul. Poate l-am si primit deja- de unde si bucuria inexplicabila- si nu m-am dumirit eu cand a fost momentul cand a si intrat pe usa.
Cel putin acum nu inteleg, dar sunt cuprinsa de o bucurie fara de margini...bucurie ce incepe cu lucrurile mici si se termina cu cele mari.
Poate ca raspunsul la ce traiesc, o sa-l am candva.
Pana atunci, am vazut-o pe ea, in trecut...pentru a nu stiu cata oara cum, o data tratata ca o papusa de portelan, un neghiob o tranteste la pamant facandu-se tandari, fara macar ca el sa priceapa insemnatatea portelanului.
Acum, insa este imposibil ca cel in mana careia sede minunatia sa fie facuta tandari...si de este asa...posibil ca o sa ma izbesc din nou de insuficienta, de data asta fara leac in oameni, dar triumfatoare in El.
Si poate ca nu trebuie sa inteleg nimic si revin- lucrurile trebuiesc gandite, daca lasi sa le simti nu’s decat pasiuni care pornesc dintr-un egoism, nicidecum dintr-un sprijin, suport, ajutor.
Si am invatat...acum ma port cu grija cu fericirea si dau la schimb entuziasmul ce se vrea exteriorizat pe tacere...tacere impletita cu bucurie...radiere ce o inalt pentru toti si toate....si simt, da simt acum, cum doar El imi este suficient.

Gand de seara

2011-08-14T12:53:00.000-07:00

M-ai facut sa vad maretia si sa-mi doresc sa o pastrez.
Ma faci sa nu doresc sa mai zbor pe alte culmi si nici sa gust altceva aparent mai dulce. Refuz alte "placeri" si mi-e ciuda ca INCA nu o pot face la tot pasul, si mi-e ciuda ca stiu ca fara tine, inceputu-i anevoios si nu stiu pe ce unealta sa pun mana mai repede sa cladesc minunatia de caldire ce este rezistenta la cele mai mari cutremure. Sunt lacoma, lacoma de tine, de starea generata pe care o doresc tot mai mult- sa ating sentimentul plintatii cu tine si cand pasesc si cand respir. Este o parte abisala ce domina si nazuiesc ca o voi atinge.
Dezvelesti din mine partea cea mai buna lasata de Dumnezeul nostru pe care o oglindesc si in tine. Si iubesc ce a creat El si cum a stiut sa ne apropie si iubesc Dumnezeul din tine si tot ce mi doresc este sa-L cladim impreuna tot mai de necuprins, caci atunci cand El este mare, nimic nu mai pare valoros defel.
Imi indrepti pasii numai spre ceva aparent intangibil, dar care imi este asa familiar si dulce si stiu, ah, de-ai sti cat de bine stiu si cat de dinainte ce trebuie sa pricep prin tine si sunt recunoscatoare si ingrozita si sunt coplesita de dragostea si devotamentul pe care il am pentru ca am inteles ce iubesc si ce e libertatea si ce e daruirea si sunt atat de mandra ca pot sa dau si inapoi din ce primesc.
Le stiu, desi ai fost stangaci in a mi le arata, le stiu desi le aveai pregatite sa fie expuse, tu stiind cine esti, le stiu desi nu ai reusit asa cum ti-ai fi dorit sa mi le arati...le stiu pentru ca le simt pana in maduva oaselor.
Inca ma lupt sa razbat, sa infrang cliseul cum ca iubirea este posesie. Inca ma zbat sa nu grabesc ritmul in care ne intamplam si sa resorb fiecare secunda din prezent cu gura, cu sufletul, caci vreau ca ele sa fie, sa ramana.
Si de-ai sti ca nimic nu vreau mai mult decat sa pasesc desculta cu tine de mana pe iarba uda in zori de zi, in locul acela special de care mi-ai povestit....si de-ai sti...
Lasa-ma sa le spun, te rog, caci nu-i devreme sa le cunosti...lasa-ma si nu ma opri...pentru ca nu mai e vreme, lasa-ma sa le spun, caci acum tot ce e in mine striga si cheama starea care ne apropie. Lasa-ma te rog caci stiu ca starea imbatata de disperare si recunostinta este cea mai reala, este punctul pivot.
Ai schimbat total definitia iubirii! M-ai adus tot mai aproape de El!
M-ai facut sa tin de mana starea aceasta...pura apoteoza si simt cu fiecare celula ca actul volitiv nu are nimic a face cu asta. Plutesc spre ea, fara sa fi avut ragaz sa ma gandesc daca o doresc macar....plutesc spre ea si altceva in adancul fiintei mele, nu doresc a avea.
PS: Vreau sa te iubesc liber, dar mi-e teama ca nu o sa o pot face. Mi-e teama ca o sa uit ca nu sunt doar eu, ci suntem noi si o sa incep sa doresc mai mult si o sa incep sa cer si o sa ciopartesc vapaia ce danseaza inlauntrul meu tot mai incins.
Te imbratisez cu inima-mi intreaga!

pentru o alta entitate...

2011-08-12T10:57:00.000-07:00

Ma-nveti tot ce-i mai sublim si pur pe lume- ca timpul, nu e timp, rabdarea n-are margini, ca trupul nu-i edificiu si ca iubirea defineste.
Imi pierd simtirile terestre si las sa se stearga notiunea timpului, a materialului, ba chiar si a tristetii cu tine...

Rana pe rana se leaga, mi-am zis, dar nicidecum!

Traiesc clandestin si de aici din departare o alta iubire- nimic malitios in ea, ceva facil...o stare nuda. E tremuranda si umila, e puternica, e ....libera! O iubire infailibila!

Este tacita dorinta mea de-a trai prezentul si viitorul in aventura vietii pe care tu o vei alege, iar noi o vom construi.

Mi-e teama poate de o a doua rana, dar tu m-ai invatat ca bratele se vor ridica mai treze si ca doar asa voi intelege ce ma leaga de cer, de ast' pamant, de tin'.

Tacerea ta e aur si ce mi doresc nespus e sa o tin si sa o impart doar pe alocuri cu ale noastre euristice priviri...

Si nu vreau sa te-mpart cu nimeni si cat ma zbat sa alung acest gand ce devine chin, caci nu vreau a fi egoista si impunatoare, caci nu voiesc a nu cunoaste cum liber si nu egocentric sa ne construim.

Ce esti acum ma transfigureaza in ceva intraductibil si nu tanjesc dupa ceva mai mult de teama,poate, a nu rupe firul pe care incet pasim...si nu doresc nici a grabi, ci mai degrab' as vrea sa fii, sa fiu, sa fim!

Pastreaza-ma langa tine, esti minunat si este o binecuvantare sa te am!
D. P

Pensandote...

2011-08-11T10:47:00.000-07:00

Woe of you woman...

2011-08-11T09:55:00.000-07:00

Every instinct hankers after possession.
Instinct is like desire, desire that dries your power and makes you breathe it while sleeping.
I scream that I love you and like a response i get a smile and two questions: what else i have excluding your words? How can we trust you?
You have my heart crushed and full of love.
Love that flows, heart that knows no other senses, heart that does not want anything to touch, to love, know, to discover.
Better i die lying on nothing certainly then on something unsure.
I cheris and keep this love and if it happens the ship to depart from these places filled with love, well, i gain exceedingly courage, i clench soundly with my teeth, i open my eyes, grab the steering with hope- I will overcome the impasse with the risk of crushing the rest of my morality.
Woe, to the woman who will wean her art, the art of grace, art to dispel concerns, art of relief, consolation, art of love, woe, to her when she become independent and will want solitude. Then will lose her woman name who means only but half man, which involves obedience, devotion, care, love...woe, of that woman who wont fight with the instruments of what involves her name to live, to live with her half.
I need that my woman devotion to propagate in something that requires 100% dedication and that "something" it is YOU!

Sweetest reality

2011-08-02T03:40:00.000-07:00

It's time to close our doors to temporary things.
Why?
Cause heaven and earth never meet, only appears as a ghost, when you look at the horizon, but they never touch.
Heaven can only survive near the Sun, stars, moon, clouds ....

That is the sweetest reality.

Umbre si forme

2011-07-29T14:57:00.000-07:00

"Intunericul albi pana-n strafunduri.

Pe el il uitase si amintirea, se impaienjenea de cate ori incerca s-o recheme. Numai degetul parea ca pastreaza atingerea pielii lui.

In adancul ei plutea peisajul de seara.

Oglinda si nalucile din ea se miscau una-ntra-alta ca intr-un film. Persoanele n-aveau legatura cu decorul. Purtau in ele o transparenta fugara, intr-un peisaj care era doar o intunecare incetosata de seara. Ambele, topite si amestecate, schitau o lume parelnica de umbre.

Imaginea lui opaca intrerupea peisajul, dar inconjurata cum era de umbre fugare, imprumuta o transparenra ireala.

Am avut iluzia ca se perinda campia prin trasaturile fetei, dar din toata aceasta curgere neintrerupta, nu putea retine nici un contur deslusit.

Aparu trecatoare, fara sa straluceasca in chipul lui, o luminita departata si rece. Cu palpairea ei aprinsa in pupila, ochiul plutitor pe valurile inserarii luci o clipa, ca un licurici fermecator si bizar."

BEM

Fascination for the moon

2011-07-27T15:18:00.000-07:00

Hello.
I’m 37. Since I was a child, I always felt strong emotions when I looked at the moon above.
I was strongly amazed by its form, it’s light.
The moon has always been there for me

Hello again. Since a couple days ago, I’m 37.
And I’m alone.
So many wrong choices I took but guess what? I never feared to be a loser, I took every single chance, I fought every single threat, I never said NO. My life brought me here where I am today.
I always looked above. Specially when ugly people told me “U will never make it”.
I find such a misterious energy fuel to dare me, under the word “impossible"

I lost so many battles. I made so many mistakes. But I’m here, still fighting, still making mistakes… still willing to learn from them.

And the moon was every single night the reflection of my tears.
They say it’s made of cheese. I like to say it’s made of hope.

I said YES. Every single time. Personal policy.
YES is a very strong word. YES is the way life gives u the opportunity to show that u grow, and that u finally got the chance to probe you can be better….

I felt fear. I so damn much love fear. That fear you feel when standing in front of an audience or in front of a TV camera on a live interview.
FEAR MAKES ME LIVE
I learned that RESPECT not only means to have all the bones in our body safe.
I learned that RESPECT is the beginning and ending on human relationships.

I only surround by people who is not MEDIOCRE. Mediocrity is contagious.

…. And the moon was there for me… every single night of my life…. Watching me grow from the distance…

Also she was there for me that night when I met the love of my life.I asked the moon: Should I? Of course she didn’t answer. She knows I am a YES person.

I met God. In so many ways. In the eyes of my street dogs. In the values I live by.

In the deadly love I feel for you….
So many hours having strong discussions about God during teenage and college...

And I came to the conclussion: God is LOVE, God is YES, God is RESPECT

But show me. Show me that way i dont know.
…And let me show u those ways u hadn’t went through yet….

I give people only one chance to proof their loyalty.
And I give only one chance because I’m convinced that everybody lies.

I WILL retire at 45. Young enough to take charge of the family while you keep developing your professional life.

I like to live comfortabily. I know you hate big things. But It’s my own way to probe myself I can still do better.

…. And dogs…. I’ve witnessed how divine creatures they are…

My definition of LOVE: warmth and hope

Hello. I’m 37.And I’m not getting any younger.

And the moon wants me to do better. She knows i hadn’t reached my potential yet....

I won’t EVER accept that my destiny is not in my hands.

But I really want and need to believe I am part of something greater than me.
You call it GOD; I call it JESUS.
You call it LOVE; I call it IRINA GABRIELA NITA.

Mi goal is to DIE in the arms of the woman I love. And to leave behind the most beautiful family in the whole world.

I feel alone. I feel hopeless. I feel a bleeding heart. But I’m betting EVERYTHING for a brighter future that I know will arise some day.
That future for me, has a name, and has funny frog eyes. And makes love to me like no one ever did or will do.

…. I want you to be my moon ….

God Bless you, my Woman.

PS: And this is what i call simplicity and love!

ironia dialogului

2011-07-22T08:20:00.000-07:00

-Dupa ce abordezi in felul tau, apoi o iei la goana. Imbratisezi penibilul si cand realizezi, esti dur atat cu tine cat si cu ceilalti. Ti-e teama sa nu fi respins, sa nu pierzi..

Ma grabesc sa te intreb -Si daca pierzi ce? Si daca esti respins ce?

Nu ti-am lasat niciodata impresia ca si eu te voi respinge asa cum multi altii au facut-o, dar totusi fugi.

Let me give u a tip, ok? Learn how to behave!

- Dar nu vreau sa ma port frumos cu tine, nu meriti si chiar daca meriti, asta's eu, nu-mi pasa de nimeni.

-Uofff, voiam sa pariez ca pentru a nu stiu cata oara vei aborda aceasta fateta a ta pentru a iesi din penibil, crezi tu. Totul este quid pro quo maestre. Daca din partea mea primesti ceea ce nu te-ai fi asteptat sa mai gasesti, de ce nu tatonezi generozitatea si tu!?!

-.....

- Esti nesigur,nu iti esti suficient tie insuti si cauti sa te implinesti prin ceilalti. Cauti acceptarea, venerarea.

Si cate pierzi...nu esti sincer nici cu tine, nici cu ei, ei nu ofera, sunt dibaci, tu nu oferi si esti precaut...cata superficialitate si relatii de suprafata...doar ca timpul sa curga...

Ai doar momente cand esti sincer si cu tine si cu ei...cateva secunde glorioase ai...si te rusinezi si de ele, impachetandu-le cu cele mai urate ambalaje existente prin dulap, ca sa nu starnesti curiozitate. Esti un pui sarman si zgribulit si te ascunzi ca un catelus in spatele fotoliului de plus din sufrageria veche si prafuita a bunicii, ce-si pune labele pe ochi si nu vrea sa mai priveasca ce este in jur.

Viata nu este asa cum ai citit si cum ai perceput-o tu in carti...informatiile pe care le-ai acumulat sunt importante- cine are informatia are si puterea, imi zicea un cunoscut cu ceva timp in urma- dar ele nu-ti creioneaza viitorul, ele te ajuta doar sa faci predictii, poate mai rapid decat altii, dar in viata nu umbli cu un indrumator in buzunar, iar la fiecare actiune il scoti si incerci sa te dumiresti de aici cum vei actiona.

:)))) pari un pustan debusolat, descult, cu parul ravasit, in ploaie, in mijlocul strazii, scarpinandu-se in cap, citindui-se pe fata nesiguranta...ce imagine adorabila!

Invata si accepta- trebuie sa treci prin toate, de la umilinta la glorie, de la esec la succes, de la respingere la acceptare pentru ca mai apoi sa poti sa traiesti complet.

Tatoneaza orice pamant fie el si fertil...asa nu risti sa fi devenit un geniu neinteles, iubit numai de cativa si aceia o fac neconditionat si nu pentru grozavia de care vrei sa dai dovada , ci pentru ca te inteleg fara sa si rostesti macar...

- Stii ca nu's asa cu toata lumea, numai ca nu vreau sa-mi pierd timpul cu...

- Sssttt...daca erai nitel mai degajat, mai nesimtit, mai empatic si impacat cu tine, lasa-i la o parte egocentrismul asta tesut si mi-ai fi raspuns:- "Ego-ul tau a ajuns la cer acum, nu?"

In schimb tu nu-mi arati decat imensa ta nevoie de dragoste...

Dorinta de ziua mea

2011-06-23T13:49:00.000-07:00

Doamne fa din mine un instrument al iubirii Tale...
Acolo unde este ura, ajuta-ma s-aduc iubire
Acolo unde e greseala, ajuta-ma s-aduc iertare
Acolo unde e-ndoiala, ajuta-ma s-aduc credinta
Acolo unde-i disperare, ajuta-ma s-aduc speranta

Acolo unde e-ntuneric, ajuta-ma s-aduc lumina...
Ajuta-ma sa caut mereu sa iubesc, nu sa fiu iubit
Sa-nteleg, nu sa fiu inteles
Sa iert, nu sa fiu iertat
Caci doar daca vom darui vom primi inapoi
Si doar daca vom ierta vom fi iertati si noi
Si doar daca vom iubi vom fi iubiti si noi...

http://www.youtube.com/watch?v=yTlQ9ARLiTU

punctul pivot

2011-06-22T16:31:00.001-07:00

"Unii te vad numai pe tine, altii numai pe mine.

Ne suprapunem atat de perfect!

Oasele noastre s-au unit, stam spate-n spate...

Degetele iti ating sfintele buze...brusc se-ntorc si-mi strivesc pana la sange gura...

Vom muri deodata sau unul va purta inca o vreme cadavrul celuilalt lipit de el?

Numai noi cunoastem dorul de a ne privi in ochi si-a intelege astfel totul...

Daca unul s-ar jertfi pentru o privire, ar vedea numai spatele, din care s-a smuls, insangerat al celuilalt!"

O cursa sportiva interminabila...

2011-06-22T07:31:00.000-07:00

Adam nu s-a nascut misogin....
Totul este atat de interesant, incat imi atrage atentia si fura privirea, in timp ce mental il deconstruiesc: 40 si ceva de ani, genul atipic al profesorului dedicat, ci mai degraba relaxat.
Un sportiv care este la curent cu mai tot de prin lumea asta pentru ca asa a vazut el ca este cerut, asa cum un reprezentat de vanzari la inceput de drum, incepe sa poarte camasi asa cum a vazut el la cei din advertising...
Da, corect! Asta si este...un limitat impanat de cuvinte care variaza. Un barbat cu o oarece experienta in spate care va suci mintile unei fetiscane ce va crede despre el ca este fermecator, haios, sensibil, mandru, profund, tandru si care fara sa stie isi va paria o parte din viata intr-o relatie aproape neexistenta, dar stupida...
Din cauza unei oarecare neatentii se intampla sa te orbeasca ceva, iar dupa ce respectivul iti demonstreaza din prea mare siguranta (o greseala abominabila- atitudinea limitatului) ca "nu tot ce straluceste e aur", ajungi sa te intrebi: oare unde mi-a fost ratiunea? Sau ce am crezut de fapt?
Si parca-ti pare rau cand ti s-a atras atentia inca de la inceput ca o fire boema nu sta bine langa cineva care nu pune mare pret pe asta (tare nepotrivit cand incerci sa alaturi doua lumi diferite...)
In pofida sonoritatii cuvintelor, individul nu trezeste nimic...ma face sa casc!
Valoarea este relativa....

Esti complet, desi tot in jur striga contrariul

2011-06-21T08:45:00.000-07:00

Te napadesc trairile si astepti balonul de salvare,cazand in gol, caci parasuta demult nu ti-a mai oferit garantii. S-a dus si salvarea, iti zici, si pe buna dreptate. Totul s-a zdruncinat de cand El a ales sa isi puna mana pe fraiele vietii tale, in urma cu 5 luni si nu doar de atunci, dar nu te plangi...cauti doar salvarea.
Cioran spunea ca Dumnezeu este disperarea cea mai mare cand toate celelalte s-au dus...asa sa fie? Cum ai putea crede asta cand revelatia ai trait-o si asta nimeni nu iti poate lua si nici tu nu o poti contesta, nici macar atunci cand esti sleit de puteri. Da...ti s-au schimbat parerile, principiile s-au slefuit, insa ceea ce simti pentru El, este real si prezent, doar ca ambalajul e nou si nu pentru o cauza ingrata, nici pentru strategii de marketing, ci pentru a te plia mai bine pe ceea ce este El in tine.
S-a schimbat ceva in regimul asta..nu iti mai doresti sa te mai tavalesti in noroi atunci cand te-ai murdarit doar putin...acum cauti drumurile asfaltate.
Sunt zile in care te uiti si vezi ca totul in jur s-a schimbat si iti doresti sa pastrezi tot asa cum era o data, dar asta nu mai depinde de tine...si deci...zboara puiule, zboara catre cer pentru a bucura inimi, nu pentru a plange un trecut frumos, dar efemer...
Daca nu este real si singurul Domn...ma intreb de ce de fiecare data cand esti in prezenta Lui, ti se inunda inima cu El si iti doresti sa-L respiri tot mai mult!?! De ce simti sa spui- ASTA E DRUMUL CEL BUN!?!
S-a daramat ceva, s-a rupt echilibrul? Nici vorba!

Echilibrul il ai numai prin dragostea fata de El si cum sa dispara acesta? Cum sa dispara o parte din tine?
Cat de inestetic ai fi doar cu o mana si cu o coasta lipsa...

pasiune si pierzare

2011-06-08T13:15:00.000-07:00

Sa te judec pentru pasiunea pe care nu o simti? Asta nu pot sa o fac! Dar sa o exprim pe a mea, imi este foarte simplu si la indemana si in plus este si dificil sa o pastrez pentru mine,chiar si asa cu riscul ca o iau prin tufisuri si ma julesc si nu gasesc lumina si cand in final ies din tufisuri de ce dau? De urs! Ce tampenie, zau...asteptam altceva la sfarsitul drumului...sau macar as fi vrut sa pot apuca cararea...nici drumul prafuit nu l-am gasit, orbita fiind. Dar te imprietenesti si cu ursu in final...
Agitatie pe aici acum....cand se face liniste e totul atat de pasnic si stabilit...e totul calculat, analizat, filtrat si aprobat, fie de mine, de altii sau de societate...ca o banda ce ruleaza...stii cum ii...te trezesti, iti bei cafeaua, iei micul dejun, pleci la servici, te enervezi in trafic, te mai bucura ceea ce faci la munca, mai socializezi, ajungi acasa, mananci, faci dragoste cu partenerul de viata- depinde unde se dezlantuie pasiunea si te bagi la somn...in alt caz- te trezesti faci aceleasi lucruri numai ca pleci la un alt servici, unde gasesti aceeasi bucurie, te intorci acasa, iti petreci OBLIGATORIU ceva momente cu ai tai, caci fara sa nu-i sti bine, nu ai pace si apoi te relaxezi la un film si te bagi la somn....te trezesti si o iei de la capat...
Nu tin o pledoarie dramatica cu tonuri care mai de care mai grave, despre o viata monotona- ba dimpotriva zic numai ca in unele momente....click...lipseste pasiunea...chestia aia neplanificata, chestia aia care nu ar trebui sa fie, dar pe care o vrei, chestia aia care o respiri si pe care ai trait-o candva si care te-a dat peste cap mai apoi...
Poate inspaimantator gandul asta de aventura, emana nestatornicie, dar nu are nici o legatura cu asta- este vorba de a trai cu pasiune, si de s-ar putea fiecare moment, si atat- nimic dramatic. Zbucium si calorii epuizate fara sa faci un efort fizic, doar mental creionand tot felul de momente.
Si ar fi fost oare bine sa zici- ce tampenie, mai bine nu se mai intampla? Nu! Asta e grosolanie de-a dreptul. Refuzi practic ceea ce te incarca pe mai departe pentru banda aia care tot ruleaza zilnic si d'asta pastrezi si cateva elemente de atunci si acum...elemente ireale.
Si mi-am zis ca atitudinea asta boema ma duce la pierzare, dar nu...am zis sa o fructific pentru ceea ce da ea, ca e cam singura chestie pe care o traiesc 100%...asa cu tot devotamentul si cu toata setea pe care o poate avea un om inlauntru...
Eu stiu ce sa mai zic acum...natura umana are doua fatete- wild si innocence...si intre astea este un echilibru, cel putin exteriorizat.
O zapaceala...

trecerea timpului

2011-04-20T14:24:00.000-07:00

Am vrut astazi din nou sa-mi arat dibacia, numai ca de data asta m-am confruntat cu adevarul...

Am ales timpul ca si element de gandire si am ajuns la concluzia ca timpul, desi in teremenii Lui il inteleg foarte bine, il astept cu nerabdare de fiecare data in diferite contexte.

Si cand imi doresc sa vad un nou chip in multime sau unul drag mie, si atunci cand astept ca o rana sa se cicatrizeze si atunci cand astept ca o zi speciala din viata mea sa apara pentru a ma putea plia din nou pe ceva familiar si placut care imi aduce confort.

Timpul il pastrez in brate de fiecare data cand imi doresc ceva cu ardoare si tot timpul il detest atunci cand imi pare o inifinitate asteptarea. Dar stiu insa ca timpul este mester mare si il cuprind cu ambele maini, incercand sa ma bucur de el , atat la trecut, prezent si viitor.

Si ce stiu si cred cu tarie e ca trecerea timpul, atat in detrimentul inaintarii in varsta cat si al experientelor traite aduce valoare si asta este un motiv in plus ca timpul asa cum este el, nu ma face decat sa ma indragostesc de tot ce aduce el in viata mea- de la persoane, la experiente pana la caderi si impliniri.

Ador vechimea timpului. Ii ador parul grizonat, tremurul mainii, teama de neputinta, prafuirea puterii pana si slabirea tuturor analizatorilor. Ador timpul la trecut, prezent si viitor!

iubind valoarea

2011-03-25T09:53:00.000-07:00

Realizezi ca faci un pas important atunci cand te eliberezi de dependenta emotionala inconstienta. Cunosti ca este vorba de "refugiu" si mai cunosti, realist fiind, ca realitatea nu-i tot una cu dorintele tale. Nu are cum si asta pentru ca diferentele sunt prea mari. Si totusi, accepti si intelegi orice primesti pentru ca acel ceva iti ofera o bucurie pe care rare ori o constientizezi la adevarata intensitate. Si atunci cand o faci, este profund si iti doresti doar sa o pastrezi. Dar ce faci cand nu depinde de tine sa o pastrezi si sa o faci sa creasca? Atunci iese iures mare daca nu cunosti cand sa te opresti sau ce sa iei din experienta. Nu-i bai, ca te pui pe picioare suficient de rapid, dar o faci avand o amprenta lasata de celalalt. Pe asta tre' sa o valorizezi.
Fiecare dintre noi inaintam cu un bagaj din trecut. Si fiecare dintre noi avem momente cand ii facem responsabili pe ceilalti de bagajul asta. Ne-ar fi mai simplu sa fim ajutati sa il caram. Nu se intampla asa insa, dar nu ne dam de ceasul mortii ca nu este cum vrem, insa ne inchidem. Ne zicem:"Data viitoare stiu eu cum actionez." Si uite asa se pierde pe drum o parte din libertate, individualitate. Si nu mai pui la socoteala ca ii privezi si pe ceilalti sa te cunoasca sau sa se bucure de deschiderea pe care o poti da si mai ales nu realizezi ca te transformi intr-un mic egoist, comfortabil si cu pretentii ca ceilalti sa vada ceea ce tu nu rostesti. Si atunci cand nu vad ii cataloghezi. Poate nu le spui prosti, inceti sau incuiati, dar cu siguranta nu ii favorizezi. Si uite asa se pierde din egalitatea care ar trebui sa existe intre voi, egalitate macar ca stiti ca veniti din acelasi Intreg sau macar ca stiti ca asa cum sunteti, inaintati greoi si va zbateti in aceeasi lume toti.
Sau poate ca iti zici ca nici nu se merita si nici nu vrei sa te deschizi si nici nu ai vreo obligatie in acest sens. Adevarat. Insa ce ai devenit?
Sa te "dezbraci" in fata cuiva, nu in fata oricui, nu inseamna vulnerabilitate si slabiciune. Ci mai degraba curaj ca ai facut-o indiferent ca celalalt percepe goliciunea ta diferit de cum ai expus-o tu. Macar ai facut-o si ti-ai invis temerile si te-ai si eliberat totodata.
Am stiut de la inceput ce presupune persuasiunea si am stiut mereu "limitele" si nu am avut nici o problema cu asta. Egoismul nu ma caracterizeaza, desi cu posesiviatatea jubilez atunci cand investesc. Dar ce nu am vrut niciodata a fost sa simt ca in viata experimentezi ceva de "umplutura" sau de ocazie. Sa dai si dai si dai...asta nu te oboseste niciodata, dar sa dai si celalalt sa nu vada, sa mai creada ca i se si cuvine sau sa se loveasca intr-un zid aplatizat emotional...asta nu-i ok deloc. Il faci practic pe celalalt sa te care in spate. Feedback de ocazie si asta doar pentru ca celalalt initiaza invitatia, nu inseamna neaparat investitie. Mai degraba pe o anumita parte inseamna comoditate, retinere din teama de a nu fi respins si poate un cuvant mai dur, lasitate.
La o privirea in ansamblu ce nu imi place este sa vad ca trecutul a fost gol in concret, dar ma uit acum ca se merita. Triumfator este sa constientizezi si sa traiesti cum si cat de valoros este sa iubesti un om pentru ce este el si nu pentru ceea ce ofera.
Si pentru ca vad iubirea pentru oameni ca o constanta, nu pot sa nu specific ca si eu raman constanta,desi timpul e mester mare, nu ma pot opri din a le oferi oamenilor garantii.
Pot si sa sintetizez fara cuvinte cu incarcatura emotionala si sa spun simplu ca iubesc valoarea din fiecare om!

truth

2011-03-10T12:20:00.001-08:00

‎Not in a few cases, the woman and the man does not know when to break up at the right time. They wait to vanish everything that tied them until they get sick of each other. Instead of transforming the separation into something special itself, which tenderly remembered later, they dragg a remnant of love as a corpse that stinks.

Boom si apoi liniste...

2011-02-18T13:02:00.000-08:00

Incotro suflet chinuit? Incotro in lumea asta abatuta si apasatoare? Unde vrei sa ajungi si cu ce pret? Cat esti dispus sa dai ca sa atingi o culme?
De ar conta ceva mai mult ca durerea sufletului... De te-ar rapune ceva mai rau ca un suflet chinuit si disperat...de te-ar...ai fi reusit cum sa deslusesti pasii pe care poti sa ii faci apoi. Ai fi, insa esti legat de maini si de picioare caci intre ale sufletului nu poti sa te implici si sa aduci idei inovatoare care sa iti garanteze succesul si vindecarea. Ceea ce traiesti isi lasa o amprenta si cu cine o poti impartasi? De cine te poti agata? De nimeni care sa te poata umple din nou. De nimeni,care sa te poata face un om nou apeland la incizii si a curata durerea pentru a face loc plinatatii. Si daca reuseste cineva chiar si pentru momentul in care sufletul ti-e amarat.... intreb, poate acea persoana sa si pastreze bisturiul in mana si cu blandete sa taie si sa curete la tot pasul!?! De ce atata mizerie oricum? Pentru ca totul este contaminat. Si cat ai da sa cureti tot, incepand cu tine...
Ce simplu ar fi fost daca nu intelegeam nimic, iti zici....si totusi sa te negi sau sa nu te accepti, te face mai linisitit? Poate doar pentru o noapte cand reusesti sa inchizi ochii, fara sa mai fi speriat ca ei sunt in jurul patului tau incercand sa-ti ia viata. Si dormi linisit doar pentru cateva ore gandind ca oricum asta sau nu asta ti-a fost viata harazita. Si te trezesti si apare iarasi durerea si te chircesti si vrei sa iesi din tine si doar sa privesti incontro ti se indreapta trupul si nici macar nu iti mai doresti ca simturile tale sa cunoasca ceea ce sufletul tau din trupul detasat simte sau incontro vrea sa o apuce. Vrei doar sa te privesti...iti sta bine...
Si iti plange sufletul in tine si iarasi nu intelegi nimic si iarasi ajungi la stadiul in care realizezi ca nici macar nu te cunosti.
Si esti depasit...
Ce durere coplesitoare...
Cauta te rog doar cum sa faci ca ce ai fost sa fie transformat...sa fie transformat din argint in aur...
Lasa aurul la lumina...lasa lumina la suprafata!

Collective unconscious- isn't this the proof that we all came from the same God!?

2011-02-16T06:18:00.000-08:00

I am amazed by the complexity of our psyche and i am amazed by the fullness and variety of knowledge about God.
Every book you read or every experience lived give us a thousand other ways to perceive, understand and live this life.
We are the one who looks for complexity and we don t sum up into something concrete, but there's it is variety and it can not be denied by those who want to know more but do not know where to grasp it. So obviously ,like human beings we feel affinity in many sides and not just in one, so the variety help us to understand in our own way.

And I understand and I observe that all of them are intertwined-mind with heart, faith with feelings. Those produce real change, but what is more important is what we have in us, not individual, but a collective unconscious.
Carl Jung spoke of the collective unconscious as an archetype. Something old, as we have in our memories since two million years, an old man, lying in the dark somewhere in the depths of our unconscious minds.
All these can not be understood or may not yield evidence that can also be explained, but somewhere in the depths, human consciousness is one for all. Therefore we can understand, empathize, guide each other. Because we all try to find the same thing in unconscious and all human consciousness are interconnected.
Is not hard to see here the impact it has the Source-Divinity. Our origin is there somewhere deeply implanted and it leads us.
And if so, if all have access to the entire human race unconscious knowledge, why we are mobile encyclopaedia? Because we are able to access just in the implicit order just the information that is directly relevant to our memories.
Holographic model in psychology shows that if we look to the the individual human being, we immediately see that a hologram is unique in itself, sufficient to yourself, self-yielding and capable of self-knowledge. If we remove the human being from his planet context, we quickly realize that the human form is no different from a symbolic poem,couse in his form and composition live fixice comprehensive information about the different contexts, social, psychological and evolution during which was created.
We are all the same, but we all relate differently to the Divinity, by prioritizing the spiritual and material.

When the heart is open the patterns of thinking are vanished

2011-02-10T09:15:00.000-08:00

Thinking is a double act. In one hand, we separate, detach us from everything that surrounds us, and on the other hand, we fix attention on a phenomenon or thing that we seeks to understand and to know it. In this sense thinking is a fact of reason, which we try to penetrate the meaning of the object thought.
Three stages can be distinguished,three successive models of the pattern of thinking. Them represent some person's attitude has towards the reality of the physical world, face the reality of others, but also against itself. These successive stages are characterized by certain attitudes represented by sense, reason and experience.
The three stages are not the only moments of evolution of knowledge. They are human different attitudes towards the subject of knowledge, expressing a view. Each of these attitudes give rise to certain "forms of thought" certain "mentality".
So we see how the values created a sense of faith, reason or philosophy gave rise to systems and natural phenomena or stage experience have taught that man does not find truths outside world at first thei aren t find in sense nor in reason. To achieve it is necessary to descend into the objective reality of the facts.
So we see books explaining and understanding the order of reality.
Reality forms the world (including inside or truth values), the areas of scientific knowledge - the physical universe or objective reality (natural sciences), the human world or the reality of subjective (human sciences) and the universe or reality objectified ideas (abstract speculative sciences).
It is thus easy to understand how and why thinking occurs and how to act in conformity with existing theories or in contradiction.
Most people think, analyze information, in Godness area too, as I said, trying to find clear explanations and connections to make them give their concurrence with Him, when what should follow is that feeling that someone described it this morning. The person wonder if it is normal that when he wants to pray, he cannot couse he find himself crying and it could not be stopped. He ask if it is normal to be so. I replied that yes, a disarming heart, a sincere heart to recognize His superiority and to feel small in front of Divinity , to accepts and affirms the God is the head and the is what he is trhu Him, a heart which cries after Him, is everything needed. Nothing complicated, no stereotyped thought patterns and no rituals, He wants a sincere heart and full of love for Him, which is part of you.
To change the way of thinking that you are used with that way of thinking trhu heart.
They key is to open your heart!

When God isn t enough anymore go and ask Him to reveal

2011-02-09T14:23:00.000-08:00

All things are based on the desire of knowledge in all her various forms. Perhaps the acceptance or not of God as He is due to this variety, but one important aspect is not looking to find clear explanations, and tangible ones, neither to start the way of knowing God with a deep and huge desire to judge the informations that we have and get about Him. Not to want to tear down with logical explanation, or rather apparent logical, what we get, but rather to realize that God doesnt have always our way of thinking, He is not human. He lives through us our way of thinking and our feelings but he does not make the connections how we do, neither articulate as we do. We discover, as I said, in the sphere of knowledge many levels. And we see the real knowledge which is rational, logical, scientific certainty is established based thru individual rationality and reality through the objective external world.
Then we see faith as a spiritual emotional attitude, an act of transcendence by which man, surpassing the limits of reality data to design a space transreal ,transobjectiv or metaphysics, an unlimited horizon, issued by closing time period, a space that offers plan the transition from profane to sacred, from the perish to eternal.
Then we see, social myths which are constructions, based on collective representations to coexist in parallel with logic and knowledge that often is a continuing trend or a complement by virtue of their fable. They are or an "explanation" of the unknown areas of reality or a "compensation" character in relation to the pressure of reality factors that remain unknown.
And then, the last- creation is the fruit of experience, world knowledge, but knowledge of self. It is the act by which human beings to "reproduce" the world according their trends and aspirations, not as it is, but as a man wants to be. The creation, knowledge is reproduced. Human activity becomes creative, and the source of creation is knowledge. In this way between knowledge and creation is a conditioning that occurs and will result in changing the world and in the end of the man.
From all these, we observe that knowledge phenomena has an intimately connection with human existence. Any knowledge is the result of experiences of human contact with the world.
From where this need to know and to combat the information we get? (and attention!!! we combat depending to the perceive experiences that we had and therefore in a personal and subjective way, so distorted, stopping the progress of observing). From human nature and from the huge desire to be free, with no commandments.

Because the discipline make us angry ,the prohibitions kneel us. We throw everything that we believe restricts us, without realizing that in this case-Divine case, the access fits the man, it is important only that we want. We identify so well with Thomas when paradoxically, some say that we actually created an omnipresent God.
We are called to be like children in front of Him, believing from the heart without question and not couse He wants acces to be able to manipulate us, neither He or the society or the Moses commandments, but to believe His word and to ask in return, what? Revelation. To ask Him to reveal in our live in order for us cannot deny it. A good start would be to be observers, not to give names and labels or anything, but just to observe and to see Him in everything we observ, to ask to reveal Himself to us in our personal and unique way, not through others or society.

There is not about evidence, explanations, history, prohibition or contradictions of Bible or science, it's about starting to get to live within Him in a unique and personal way.

Focusing in the right direction- unconditional love no science and myths

2011-02-09T06:59:00.000-08:00

Last time I saw the childish approach of psychology, in terms of divinity. I saw the awkwardness to compare the spiritual with evolution so with the time without making the difference that the spirituality exists with or without the humanity, so not necessarily in temporal space. It is there whether you believe in it or not. And it does not grow on the basis of "in what you believe comes to life", but because there is God and He is revealed both in nature and creation so in human soul which is eternal, immortal.
Besides, it would have been better to just be psychology ages, but what does that have to do with death? Couse beside ages will come a death too. Psychological explanation is related just to God that you use on earth, but after death? Who do you have? Real Dad, promise you things after death, the real Father will support you not just here but also beyond. And how naive is to believe in something, to invent something just for a period of time. I think that people based on their needs did not choose to believe and give birth to something temporary, must have felt to trust in something that lasts, something great and superior.
You know what I think cannot be constantly? Revelation of the Holy Spirit. When it happens, nothing, no explanation in science or history can not contest it.
How much error and how much infantility. Inventing a God, is not cowardice, and feeling of inutility? Is not easier that someone can be responsible for us? No, we do not want independence and freedom, couse we don t have confidence that we can lead our lives, and we know will fail. And if on the contrary, you think you can rule your life. I ask ,in my humble wisdom, why you have not already created one that pleases you and fulfill you with ur own power?
After all, what has to do an inferiority complex or the desperate need to cling to something that give you protection and safety, when God is about faith. Even if you feel nothing or you feel too much,is not about emotions only, is about faith. He is one that governs you, not the loneliness and void.
From where cames this need, to something greater? From what is hidden deep within us, and what can be brought to light. Freud spoke of unconscious, conscious and preconscious. I see in this two parts - nature of us human and God. What you let to take you, to hold in a higher percentage? It's just like the balance. What weighs more? Unconditional love sprang from the God within us or the needs and necessity of human nature!?!

The truth wresteling with the myth

2011-02-08T05:17:00.000-08:00

In my opinion the idea of the myth is not quite according to my belifs. Even so, psychology gives a new perspective when it comes to creation and spirituality so when it comes to presence of God.
I started to invest more in reading new approaches and well finally i reached my own conclusion that i will try to reveal here in the upcomings entries.
Dealing with the issue of birth and becoming beliefs, Mircea Eliade outlines the scale of practical activities and imaginative mythology of prehistoric man. Religious phenomena, morphology and history, are creations of the human spirit and they are closely related to the discovery of the sacred as a constituent of primitive consciousness.
Deciphering the meaning and content of myth is an operation leads to understanding the essence of religion and how man was involved in the generation of historically religious phenomenon.
The myth, Mircea Eliade justly observed, is not a pathological eruption of instincts, but a cultural reality, a creation of the sprite, which, in the perspectiv view of archaic societies, is not "fiction, an invention" but a true history, a sacred one. The mythical thinking is a way of relating to consciousness, a man opened the gate to the world, obviously transhuman divine.
Knowledge is born in the search and discovery. It is a primary trend, fundamental human being inscribed in nature since its creation by the Supreme Creator. Man, a creation of God's image and likeness, is the last time and supreme act of divine creation. God will make the man by his word and reason, making him the confidence of the earth and life and body. This is the end of creation. At first man lives in the Garden of Eden, living paradisiacal, carefree, unrest. And yet he is not free. Doing it over immediately, but God forbids his approach and taste of the tree of knowledge. But man can not resist this temptation. Any ban is provided which generates temptation. Is the curiousity that everyone finds in everything forbbiden. From that moment the man begins to "see, know the world ", he sees different the life,himslef and even God himself. From this point of human life is broken. Knowledge trend will change man, but his relationship with the creator. A new relationship is established between Father and son.
One approach sais that the act of knowledge is not only violating a taboo. He is also a boldness, a over reaction of the human condition. It is a first act of self-affirmation, the independence as non-subordination. Violations taboo will be punished. God will banish people from the Garden of Eden, they will begin a life full of earthly worries, battles, quests, suffering, failures and successes, joys, to end with death.
In addressing the psychological phase of the myth of Edenic match with the idea of childhoodness. Temptation knowledge and taboo violation coincide with adolescence characterized by awakening curiosity, the desire for affirmation and release by compulsion under paternal authority. It's time Oedipal stage. Entry earthly worries in life, guardians and responsibilities marks the stage with her adult life and early history. Psychologists believe that the biblical myth of the Genesis of the Incarnation to time its entry into earthly life is a symbolic history of the human ages.
The history of humanity begins with violating a ban. This temptation is based on knowledge. Next step is to change the world, reality. To build a world comply with spiritual aspirations and basic human needs. It is when man will replace the Demiurge, trying to confront, to match and even exceed it.
By knowing and mastering the world of reality, it will turn into a human landscape, thus ending up losing the natural look you have when its creation by God. Thus, man will be enriched by knowledge. Any discovery but paradoxically, generates anxiety, doubt, uncertainty, anxiety. Life starts to become uncertain. By expanding the knowledge of the world, man will discover he is alone and vulnerable, and in these moments create the myth of divine. This myth give compensatory role with protecting the individual.
What leads me to deny this myth is the idea that this makes God a tyrant who created the puppets and who was angry and frustrated seeing his own creation wanting to take His place. There is also considering free will, but God gives birth mechanic in the mythodology. In addition, the idea of ages seems offensive. Psychology has failed to discover the great truth, namely that thousands of years ago the Bible was written, like another psychology who teaches evolution ages, in another words. Another contradiction is that the need for something divine, superior has existed since the beginning, therefore I doubt that people are aware of themselves and of their vulerability and they have created an imaginary God to protect them. Forced analogy was made between parent and child relationship. Even in family, the father is real and palpable. I wonder what made people to invent God hard to touch and palpable, when they could relate to something tangible, couse they practically need an immediate answer to a real presence.
Finally, I pick up not the senior idea of evolution or science, but the idea of divinity that man has within him since the beginning, knowing more or less, that he's part of something greatest.

urmand sa definitivez cercul

2011-01-17T02:17:00.000-08:00

Ne este destul de dificil sa iesim din zona noastrea de comfort, in special atunci cand zona asta este tatonata inca din copilarie, insa incercam si totusi sentimentul de aparteneta este tot indreptat catre regresie. Vazand asta, m-am gandit ca asta este natura noastra si ca ar trebui sa fim deschisi spre noi viziuni, ceea ce am si facut. Am experimentat si am apreciat apoi ce si cum.

Acum insa ma intreb, de ce totusi imi este gandul la vechiul "tipar"?

M-am intrebat daca nu cumva este vorba doar de perceptia personala pe care o ai referitor la informatiile ce le-ai acumulat pana cum, pe care in mod normal le vezi subiectiv, bineinteles avand o baza obiectiva.

Nu cumva suntem noi prea sensibili si ne simtim libertatea amenintata in ceea ce privesc aceste invatauri? Si daca este asta, vrei sa lasi asta la acest nivel sau sa mergi mai adanc ca sa poti si intelege originea acestor "atacuri" ?

De ce ma intorc la vechiul tipar? Pentru ca dadea roade! Pentru ca imbinat cu noua viziune, m-a facut sa fac exact ceea ce trebuia- sa filtrez si sa las ca mesajul , adevarul sa mi se reveleze in functie de cum se muleaza cel mai bine pe ceea ce poate mintea mea accepta ca adevar neclintit, fara ingradire. M-am concentrat atat pe lucrurile interzise si pe cele fara o importanta majora si nu le-am lasat unde sunt, ridicand la rang superior singurul punct pivot in umblarea asta in lume- Iubirea!

Se pare ca am inteles putin eronat si ca punctul de focalizare a fost relativ puternic in functie de valorile mele, pe care le-a crezut oarecum zdrunciante si deci am urmat o atitudine defensiva, uitand ca nu comparatia trebuie urmata si ca in balanta trebuie asezata doar autenticitatea Lui, indiferent care este aceasta, din diferitele opinii globale, asocierea cu El si constientizarea Fiintei din interiorul nostru si iubirea.

Si inca in proces de intelegere, insa de data asta mai aproape de trairea efectiva prin El, excluzand explicatii subiective!

Mai am nevoie de organizare si timp....

Extinderea constiintei part 1

2011-01-10T10:15:00.000-08:00

Cum stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata?

2011-01-01T15:15:00.000-08:00

Interesant exercitiu pentru anul 2011. Si asta pentru ca stiu- multi viseaza la ceva maret!

Cum stii ce vrei sa faci cu adevarat in viata?
Intrebare care, cu siguranta se gaseste in mintea multora si la care, daca nu se gaseste un raspuns, genereaza o starea de nefericire si insatisfactie nu doar pe plan profesional, ci si in plan personal. De aceea este bine a nu se trece peste aceste intrebari. Dar, in rezolvarea unei astfel de teme, trebuie sa iti clarifici foarte bine doua lucruri: cine esti tu? si de ce anume esti pasionat? Iata cateva cai de la care poti sa incepi.
Identifica care iti sunt valorile, interesele, capacitatile naturale si abilitatile de care dispui.
Scrie pe o hartie toate raspunsurile la urmatoarele intrebari; toate acestea te ajuta sa cunosti mai multe despre tine si de care sa fii constient ca ele exista, iar tu le poti folosi.
- Ce este cu adevarat important pentru mine?
- Ce merita cu adevarat sa fac in viata?
- Ce lucruri din lumea astea imi doresc sa le pot schimba sau sa le imbunatatesc?
- Ce anume vreau sa isi aduca aminte lumea despre mine?
- De ce sunt cu adevarat fascinat?
- Ce ma pasioneaza?
- Ce sunt capabil sa fac foarte bine?
Foloseste exercitii creative, cum ar fi brainstorming-ul, vizualizarea si/sau harta mentala.
Poti sa incerci sa faci urmatorul exercitiu:
Scrie pe o bucata de hartie urmatoarea intreabare: "Ce as vrea cu adevarat de la viata daca as fi absolut sigur ca as obtine?" Deci, aceasta este viata ta in modul in care tu vrei sa fie, asa ca ai libertate totala, resurse financiare nelimitate si toate calitatile si abilitatile pe care le-ai dorit din totdeauna.
Bun. Acum scrie timp de 10 minute absolut tot ce iti trece prin minte legat de aceasta intrebare. Lasa stiloul sa scrie. Nu judeca acum ceea ce gandesti. Scrie, chiar daca asta inseamna sa repeti ceea ce ai mai scris. Nu are importanta.
Dupa ce ai terminat acest exercitiu, intreaba-te: "Ce anume din ceea ce ai scris, ai putea sa explorezi la maximum?" Si poti sa continui asa, antrenandu-ti mintea pentru a gasi solutii si idei noi legate de un subiect sau altul.
Indentifica care sunt preferintele tale personale.
Este vorba de personalitatea ta, de stilul tau sau de modul in care percepi lucrurile si modul in care actionezi. Tu te cunosti cel mai bine, acesta este un lucru pe care nu ar trebui sa il uiti. Numeni nu te cunoaste mai bine, decat te cunosti tu insuti.
Cerceteaza si/sau experimenteaza tipurile de servicii sau companii in care tu sa te potrivesti cel mai bine (tinand cont de valorile, interesele, talentele, abilitatile si personalitatea ta). Un fel de omul potrivit la locul potrivit!
Cum faci asta? Iata cateva sugestii:
- Stai de vorba cu oameni care chiar fac aceste lucruri de care tu esti interesat (sau lucruri asemanatoare) - poti invata mult mai multe stand de vorba cu ceilalti si te ajuta sa scutesti timp.
- Voluntariat.
- Cauta slujbe temporare sau part-time in domeniul in care te intereseaza.
- Citeste reviste si ziare care au legatura cu careierele si job-urile.
- Cauta si foloseste internetul.
- Inscrie-te la un colegiu, o facultate sau o scoala superioara in domeniu. Exista acum multe astfel de posibilitati.
Daca te hotarasti ca nu vreai sa treci singur/a prin acest proces de auto-cunoastere, poti cere ajutor. Acest ajutor iti poate fi oferit de un consilier in cariera sau de un coach. Totul depinde de tine si de cat de mult iti doresti cu adevarat sa faci ceva cu viata ta! Interesant este faptul ca poti sa faci aproape orice din momentul in care ti-ai pus in cap sa faci ceva!
Deci succes si la treaba!

learn

2010-12-16T13:54:00.000-08:00

Comunicati exact ceea ce ganditi!
Programarea Neuro-Lingvistica
Idei de Afaceri, Octombrie 1995

"Orice lucru trebuie explicat in cel mai simplu mod posibil, dar nu mai simplu decat atat". A. Einstein

"Aceasta celebra afirmatie mi-a venit in minte in timp ce ma pregateam sa scriu acest articol si nu-mi este greu sa inteleg motivul.
Daca e intotdeauna dificil sa rezumi spatiul unei pagini, cu atat mai mult fara suportul exemplului direct, concepte si tehnici care ar cere cu totul alte aprofundari, cu argumentul de astazi atingem temeraritatea: vom vorbi deci despre Metamodelul Lingvistic, un instrument comunicativ care a revolutionat tehnica psihoterapeutica a ultimilor ani si care are aplicatii infinite in fiecare domeniu al vietii cotidiene.
Asteptand inceputul serilor de seminarii prevazute va trebui deci sa fac apel la intuitia voastra si la capacitatea de a gasi singuri exemple, dezvoltari si aplicati din putinele si sinteticele note pe care spatiul mi le permite.
Am vazut deja ca mintea noastra, in baza stimulilor senzoriali receptati din mediul inconjurator, are in interiorul ei o harta a realitatii care contine toate credintele noastre personale despre lume. Dar aceasta harta nu este realitate, ea doar are o structura asemanatoare care ne ajuta sa ne explicam ce se intampla.
Formarea hartii noastre e supusa la trei procese distincte, fapt care o face unica si diferita de cea a altor fiinte umane:
SELECTIA - deoarece, dintre toate datele pe care le avem la dispozitie in mediul inconjurator, putem selectiona doar o mica parte
DISTORSIUNEA - deoarece datele pot fi gresite sau alterate de prejudecatile noastre
GENERALIZAREA - cand trasportam in situatii asemenatoare ceea ce am invatat intr-o situatie particulara.
Aceleasi mecanisme intra in joc cand comunicam verbal cu noi insine sau cu altii, sau cand incercam sa dam o descriere verbala a modelului nostru in lume.
Este fundamental deci sa avem la dispozitie un instrument lingvistic care sa ne permita, dincolo de procedurile de selectie, distorsiune si generalizare, sa recuperam experienta senzoriala care sta la baza unei afirmatii specifice.
Sa nu uitam ca aceste studii s-au nascut in domeniul psihoterapiei, unde este fundamental sa se inteleaga ceea ce se ascunde in spatele a ceea ce spune pacientul.
Cand acesta foloseste fraze ca: "Sunt intotdeauna deprimat", "Toti sunt impotriva mea", "Nevasta mea ma infurie" este evident ca utilizeaza etichete care nu descriu deloc tipul de experienta la care se refera.
In ani '60 un grup de lingvisti condusi de N. Chomsky au elaborat un model formal al limbajului care se numeste "Gramatica Trasfunctionala". Din opera lor, iata ceea ce ne intereseaza pe noi:
- limbajul operaza constant la doua niveluri: are o structura superficiala, care e formularea frazelor si o structura profunda care e experienta efectiva senzoriala ce sta in spatele limbajului.
- exista reguli despre care fiecare vorbitor stie ca permit sa se stabileasca daca o fraza este bine formata, din punct de vedere gramatical, sintactic, semantic.
- se incalca modelul sau fraza nu este bine formata, cand de una singura nu este posibil sa ajunga la structura profunda.
Explicatiile date de Korzybski si de Chomski erau atat de complicate incat erau aproape inutile, pana cand J. Grinder si R. Bandler (fondatorii PNL) au elaborat Metamodelul Lingvistic.
Insa, chiar si acesta e un instrument complex, care ocupa doua volume din “The structure of magic” (1975, Palo Alto, California), si care cere un studiu serios. Noi dam aici o versiune a Metamodelului, care, chiar simplificat, ne permite sa obtinem rezultate care vor fi deasupra asteptarilor.
O axioma a comunicarii spune: “Mai intai incearca sa intelegi si pe urma fa-te inteles”.
Pentru a intelege ceva ce nu ne este clar, cel mai bine este sa pui intrebari.
Dar nu intotdeauna este usor sa pui intrebarea potrivita, mai ales cand nu stii exact ce cauti.
Metamodelul a definit cateva categorii de cuvinte care ne semnaleaza ca interlocutorul nostru nu ne comunica precis gandurile sale.
Aceste categorii sunt: cuvinte universale, obligatii, verbe, nume, comparative.
Sa le vedem pe rand, invatand sa le recunoastem si sa punem intrebarile corespunzatoare.
CUVINTE UNIVERSALE
Cand le intalnim este clar ca se face o generalizare. Ele se identifica in cuvinte ca: “toti, nimeni, intotdeauna, niciodata”, chiar daca acestea sunt, uneori, doar subintelese.
Universalele sunt optime cand descriu adevaruri evidente (“toti indivizii au nevoie de oxigen”), dar de obicei sunt doar suportul lenei mentale si limiteaza mult posibilitatile pe care le avem la dispozitie.
“Tinerii de astazi nu au chef de munca” (se subintelege: toti, niciodata).
“Pentru a incepe o activitate este nevoie de mult capital” (se subintelege- intotdeauna).
“Toti scotienii sunt avari”
si s-ar putea continua la infinit.
Pentru a intrerupe acest proces, este suficient sa se puna cateva intrebari simple: “Chiar toti?”, “intr-adevar intotdeauna?”, “Chiar nimeni?”, cu toate variantele posibile, astfel incat sa se defineasca cazul specific in care acea afirmatie este adeverata (admitand-o ca atare).
OBLIGATII
Obligatiile, se exprima cu cuvintele: “trebuie, nu trebuie, nu se poate, necesita, este nevoie, incluzand toate expresiile echivalente.
De fiecare data cand auzim aceste cuvinte, avem in fata o obligatie sau limitare care poate sa fie adevarata sau nu.
De obicei se reactioneaza cu “De ce?” care serveste numai la a produce justificari, rationalizari, exemple de cazuri precedente sau regulamente.
in schimb, intrebarile pot fi:
“Ce s-ar intampla daca as face-o? Sau daca n-as face-o?”
“Cine sau ce ma determina sau ma impiedica?”
“Cine o zice?”
Iar, de obicei, raspunsurile deschid o serie de posibilitati la care nu v-ati gandit.
VERBE
In aceasta categorie, ca si in urmatoarea, obiectivul e acela de a verifica semnificatia pe care interlocutorul o atribuie cuvintelor, iar aceasta poate fi obtinuta simplu, in cazul verbelor, cu un cuvant: “Cum?”.
“Dumneavoastra trebuie sa aveti incredere in mine” (nu se intelege daca i se poate accepta un sfat sau daca i se pot lasa portmoneul si cheile casei).
Intrebare: “Cum anume? Ce ar trebui sa fac pentru a avea incredere?”
“Anul acesta vom bate concurenta!” (poate sa insemne ca vrem sa marim cheltuielile cu publicitatea sau ca intentionam sa dam foc fabricilor concurente).
Intrebare: “Cum anume o vom bate? Ce actiuni vor fi efectiv intreprinse?”.
Un caz particular este verbul “A incerca sa...” care inseamna sa ai deja un alibi in caz de faliment (“am incercat tot posibilul, dar nu a funtionat”).
Inca o data, sa se verifice cum intentioneaza concret sa actioneze cel care vorbeste.
NUME
Si aici este suficient sa se intrebe: “Ce anume?”.
Va amintiti cand am citat oameni politici care vorbesc de “prosperitate”, “dezvoltare”, “libertate”, etc?
Intrebarea este: ”Ce intelegeti exact prin prosperitate?” si, daca nu va lipseste curajul sau rautatea: “Cu ce mijloace intentionati sa o realizati? Si cand?”.
Atentie la substantivele nespecifice care incetoseaza imediat conversatia: fraze ca “ei nu ma inteleg”, “statul nu ne ajuta” nu au nici o semnificatie daca nu definesc cine sunt “ei” sau cine este “statul”.
COMPARATIVE
In aceasta categorie includem toate adjectivele la gradul comparativ ca: “mai bun”, “mai rau”, “prea mult”, “prea putin” etc.
“Este mai bine sa faci asa”.
“Este lucrul cel mai rau care mi se putea intampla”.
“Acest obiect e prea scump”.
“Inveti prea putin”.
Si aici reactionam din obisnuinta cu un “de ce?” sau negand, sau furnizand justificari. In schimb, intrebarea cheie este: “Fata de ce anume?”. Din nou, raspunsurile va vor ajuta sa evaluati mai bine situatia si sa gasiti solutii creative.
ATENTIE!
In ciuda aparentei inofensivitati, va veti da seama, din cazuri concrete, ca aceste intrebari se infig ca spadele.
Daca cel care va vorbeste este de rea-credinta, se va simti descoperit, daca este de buna-credinta, se va afla in fata propriei confuzii; in ambele cazuri, asteptati-va la reactii agresive si ostile.
In special la inceput, limitati-va sa puneti intrebari numai cand vi se pare intr-adevar necesar sa identificati mai bine problema sau gandul interlocutorului, sau sa elaborati solutii creative; evitati in orice caz sa le puneti pe un ton agresiv (doar daca nu vreti sa atacati deliberat interlocutorul).
Sa ne amintim ca este nevoie intotdeauna sa se comunice avand in minte un obiectiv specific.
Un bun mod de a invata aceste lucruri si de a apela la ele automat este sa asculti interviuri la televiziune (chiar inregistrandu-le) si sa imaginezi intrebarile cele mai potrivite.
Ajunsi aici, in timpul unui seminar s-ar putea trece la exemplificari si aplicatii practice a ceea ce s-a spus.
Ma limitez sa furnizez citeva exemple, increzator inca o data in inteligenta si intuitia cititorilor:
Bogdan, 7 ani, vine de la scoala:
- Mama, astazi colegii si-au batut joc de mine toata ziua!
- Intr-adevar toata ziua?
- Ei, nu. In timpul recreatiei.
- Chiar toti copiii care erau acolo?
- Nu, Iulian cu gasca.
- Si sunt multi?
- Sunt Iulian, Mihai si George.
- Si cum si-au batut joc de tine?
- Au spus ca sunt urechiat!
- Iar ceilalti?
- Ei bine, m-au aparat.
Cat de mult se schimba situatia fata de afirmatia initiala?
O intimplare in timpul unei vanzari:
- Seminarul dvs. este prea scump!
Aici, de obicei, se raspunde ca nu este adevarat si se incearca sa se explice de ce.
Dar solutia corecta este urmatoarea:
- Prea scump fata de ce?
- Fata de celelalte seminarii la care am participat.
- La care seminarii ati participat?
- La x,y,z.
- Bine. In ce sens erau la fel cu al meu?
- Stiti, de fapt nu erau la fel.
- Interesant. Ce s-ar intampla daca ati descoperi ca seminarul meu merita timpul si banii cuveniti?
- Atunci l-as gasi pe gustul meu.
- Ce as putea face pentru a va ajuta sa ganditi asa imediat?
- Iata ce: daca in seminariul dvs. s-ar vorbi despre W, J, K, as fi satisfacut.
- Perfect. Vedeti, in pliantul de prezentare nu se poate scrie totul, dar noi abordam chiar ceea ce va intereseaza.
Evident, contractul a fost semnat.
Un ultim lucru: folosirea extrem de productiva a modelului pe care vi l-am propus, cand acesta a fost invatat corect, este aplicatia la dialogul nostru interior. Sa ne obisnuim a gandi, cu maxima atentie pentru generalitatile noastre, la limitele pe care NOI de obicei ni le punem si vom descoperi ca adesea nu au nici un sens real si pot fi foarte simplu depasite. Lumea contine mult mai multe posibilitati decat mica noastra harta mentala poate sa ne faca sa credem, si aceste intrebari pot sa va ajute sa le descoperiti.
Inchei, legat de aceasta, cu un citat dintr-un anonim persan, care intotdeauna m-a fascinat: “Sunt o suta de drumuri care duc spre paradis: nouzeci si noua sunt pentru persoanele inteligente, iar unul pentru ceilalti”.
Pe curand! "

file rupte..alta pagina...

2010-12-16T12:53:00.000-08:00

A inchis doar ochii fara sa stie ce face si a trait secundele si caldura ce o cuprinsese, fara sa stie sa reactioneze intr-un fel...era totul natural desi a fost mult prea scurt pentru o pustoaica obisnuita sa primeasca tot, nicidecum jumatati de masura. Insa era cam la fel ca tot ceea ce primise in ultima vreme din partea opusa si desi era construita "gurmanda" pustoaica, stia cum sa traiasca cu tot ceea ce era si secundele...de data asta pe acelea nu a reusit sa le constientizeze...

Este o seara linistita pentru ea....

De multe ori a simtit nevoia sa impartasesca ceea ce traieste fie el moment de exaltare fie o mahnire si isi imagina o figura fie ea si paterna in fata ochilor careia ii vorbea.Pentru ea inseamna ceva! Aproape totdeauna din partea celorlalti vedea o piedica fie justificata, fie creata de ea si nu le putea vorbi. Se gandea ca poate ei nu or sa intelega exact sensul, ca nu o sa le pese si o sa fie ceva superficial sau mai stiu eu ce. Scenarii.
Momenul prezent este diferit insa. Are cateva lucruri de spus.

Ar fi preferat sa poata sa le vorbesca cu o persoana reala, privindu-o in ochi si tinandu-o de mana, ar fi vrut sa poata sa se deschida mai mult in fata acesteia si ea la randul ei. Ar fi preferat sa dea unul altuia din trairile lor. Ar fi preferat sa fie ceva mai natural , ceva ce aluneca.

Ar fi preferat....ar fi....dar nu depinde doar de ea. Si daca nu exista aceea persoana, traieste in felul ei, lasand sa i se constientizeze prezenta, pentru ca mai apoi totul sa se creeze.

Vorbeste de o figura fie ea si paterna dar undeva existenta in umbra. Poate ca nu avea idee ce ofera chiar si de la distanta, o astfel de imagine la inceput, insa acum isi imagineaza acea persoana ca fiind una de la care poata sa cresca frumos, indiferent ca nu este o relatie in care comunica real sau/si des sau indiferent de caracterul ei care refuza ideea de model in viata, dar in acelasi timp ridica la rang superior ideea de evolutie. Acum ea este in faza cand se dezvolta si ii place sa creda ca are capacitatea sa alega langa ea oameni valorosi.

Si vorbeste de etape...etape ale vietii si valorizarea timpului.

Empiric, ca sa fac o analogie fortata, stie, simte si vede conexiunea cu imaginea parentala, material insa nu, iar ideea de intreg o are. Ce urmeaza?

Pasiune, caldura, zbucium, minute in care transpira gandind la celalat....toate astea le traieste simtind conexiunea. Le simte si nu le neaga, dar nici nu judeca daca ceilalti poate nu le simt.

Si....secretul valorii consta in asta. Asta este unul din principalele criterii pentru care imaginea parentala este valoroasa pentru ea. Ar fi ipocrita sa nu afirme ca asta ar intregii abandonarea ei in relatia "lor".

............................
Se simte in siguranta acum si-si spune:"De si-ar constientiza puterea...de si-ar constientiza puterea doar... Vreau sa cunosca mult mai multe insa pentru moment, ma opresc aici. Ii dau stafeta acum si ce desluseste o sa inteleg eu din ce va urma! Invat si ma hranesc din ceea ce este si privesc spre ziua aia in care o sa fim mult mai transparenti in comparatie cu ce este acum.
Imi este incredibil de drag si-mi is atat de dragi si pasii astia micuti si aproape invizibili pe care ii facem! "

PS: Pustoaica a rupt si aceasta fila....

inceputurile ma omoara

2010-11-23T07:25:00.000-08:00

Ce nu ma incanta si nu m-a incantat niciodata este ideea de a lua-o de la capat.

Inceputurile ma omoara.

Nu pentru ca nu am facut-o de nenumarate ori, ba dimpotiva, ci pentru ca simt ca este pierdere de timp sa iti tot arunci toate sperantele in ceva ce o sa se termine candva. Si revin la ideea de baza- o inima detasat este tot ceea ce avem nevoie.

Continua reinventare si reintegrare este obositoare intr-un anumit punct din viata cand vrei stabilitate si incerci sa-i dai nastere, insa parca mai tot din jur striga cu furie NU...si cand te vezi singur printre atatea voci, ori iti spui ca nu era momentul oportun sau persoana potrivita, ori, daca esti mai istet, realizezi ca simpla idee de stabilitate in ceva trecator a fost puerila.

Si ce sa regreti apoi? Nu mai ai ce!

Ramai cu un gust amar ca ceea ce s-a vrut a fi creat, s-a transformat in cenusa dintr-un simplu motiv- nepotrivita alegere!

Dar...rabdare, cum zicea si prietenul nostru Nuta, si lumea s-a creat in mai multe zile, noi de ce nu ne-am forma in mai multi ani, trecand prin mai multe experiente...!?!

istoria renasterii

2010-11-19T05:41:00.000-08:00

Renasc!

Sunt pe o strada indepartata de Bucurestiul aglomerat si masina goneste.

Muzica se aude cu putere in boxe, dar pentru o clipa s-a facut liniste. Trag aer in piept si aud cum o fac simtind cum sangele pulseaza in mine.

Acum se aude numai sunetul tigarilor fumandu-se. Trosnesc.

Ne oprim dar o luam din loc din nou.

Vad in departare prin intuneric, pe trotuar ,o lumina si masina se apropie incet de locul cu pricina. Trei barbati imbracati in negru cu gluga pe cap incalzindu se la foc. Ce imagine ravasitoare. Mi-era dor sa mai vad in apropierea Bucurestiului asfel de imagini vechi ce ma descompun si ma aduc in stadiul de rustic, bagabondaj, copilarie. Si simt doar cum inima se ridica in gat si intorc capul usor , urmarind cu privirea imaginea in timp ce masina se indeparta tot mai mult.

Imaginea se schimba brusc. Nu mai este intuneric.

Lumini orbitoare care fug de o parte si de alta a masinii si a ochilor mei ce ma fac sa-mi doresc sa strig sa se opreasca. Si masina goneste si parapetii se strang in jurul nostru si tunelul este lung si emotiile sunt coplesitoare si ma gasesc cu un zambet tamp pe fata de placere. O placere nenaturala poate.

Astept cu sufletul la gura sa se opreasca iar cand intunericul apare din nou, vreau sa o iau de la capat, dar imi atrage atentia o alta imagine. Ma opresc o privesc si alerg spre ea. Este imaginea unei cismele si este senzatia de implinirea si racoreala pe care o am apoi dupa ce ma urc cu picioarele sa ajung sa beau apa, dupa o zi intreaga de alergat si jucat cu copii din spatele blocului.

Vad piatra cubica a Hanului lui Manuc si vad portile mari, negre, de lemn si vechi cum se deschid si acum sunt intr o alta existenta. Colind fetita fiind, fara nici un ban in buzunar (ce emotie teribila si placuta aveam), cautand ghinde pe jos si trec grabita pe langa fiecare caine pe care il intalnesc , caci desi sunt curajoasa stiu eu ca ei musca.

Ajung pe o strada in constructii si simt centrul vechi. Simt mirosul de caldiri vechi si umede. Simt cum imi intra pe nari si mi le destupa. Vad beciul vechi, din caramida, rosiatic unde se tineau sticlele de vin prafuite si de unde obisnuiam sa cumpar sifon si intru. Ma asez pe o lada si doar respir aerul care imi invadeaza simturile. Mi e dor dintr o data de mirosul gurilor de metrou de la Unirii...

Ies ametita ,imbatata de amintiri si mirosuri si vad ceva stralucitor undeva in josul strazii si ma apropii. Sunt cercuri mici si aurii.

O silueta mica , si cocosata iese in evidenat cu cat ma apropii. Este o maicuta cersind in miez de noapte pe care cu greu o descoperi in coltul strazii daca nu ar luci cu atata putere monezile din punga aruncata pe jos si crucea de la gatul ei. Imaginea ma nauceste. Ma invart in cercuri si toate imaginile imi trec prin fata ochilor. Realizez ca nimic nu este schimbat, doar ca intensitatea cu care m-am aruncat in tot ceea ce am incetat sa mai simt demult ma umple si sperie in acelasi timp.

Si o iau la fuga cautand drumul spre casa. Este prea mult pentru mine acum. Sunt departe de toate acestea... acestea pe care le traiam inainte atat de des.

Ajung acasa si vreau sa mi savurez tigarea ascultand o muzica buna. Si ma asez si inchid ochii si tigarea arde si muzica este doar un intermediar intre mine si starea de totala pierdere pe care o am acum.

Si respir si simt si renasc si traiesc!

cad stalpi dar se ridica ziduri

2010-11-12T11:25:00.000-08:00

Mi-e dor de Dumnezeul meu!
Si totusi nu Il percepeam doar ca un scut protector sau mai degrab' ca un Observator, indus, desenat de ceilalti intr-o maniera limitata!?!
Nu cer decat sa Il vad in splendoare Lui, fara idei usor sau apasat creionate , de societate, pe o foaie alba gaurita deja ,de varful ce I-a conturat puternic fata.
Am pus mana pe carbune si am incercat sa-I dau viata acolo cu mintea mea umila.
Si nu iesea decat un batran intelept cu barba alba cu o expresivitate schimbatoare. Oscila!
Mereu incercam sa-I desenez ochii blanzi, dar ajungeam sa vad in ei si tiranitate. Gura o vizualizam zambitoare , insa desenata reiesea ca o gura mica, stransa cu riduri ce emana furie. Fruntea Ii era senina, insa uitandu-ma mai bine, o gaseam incretita. Si mai tot din ce este si era avea doua laturi.
M-am intrebat de ce mi-e atat de greu sa-L vad o frunza, un atom, o energie, un vant sau DOAR iubire (ceea ce si este). De ce mi-e greu si nu reusesc sa folosesc jocul la care apeleaza multi poeti, al personificarii.
Semnal de alarma!
Atunci am inteles ca societatea, de-a lungul vremii, nu a facut altceva decat sa-l mascheze inducand ideea de moral, disciplina, supunere, jug, limitari; care te duc cu gandul la neimplinire, o intreaga agonie, tensiune a unei intregi alergari, conditionare si care de cele mai multe ori sunt refuzate.
Au incercat sa tina din frau natura umana interzicand-o, in loc sa o expuna sa vorbeasca despre , de ce nu, rationamentul : cauza-efect. Si mai motivator...sa le arate oamenilor ca Dumnezeu, Fiinta este IN ei. Ca nu suntem separati de El. El nu este in cer si noi intr-una din planete sau galaxii, El este in noi, iar intreaga noastra viata, mica parte din El care este in noi nu cauta, acolo adanc (cine are ochi de vazut sa vada asta-sau sa simta) ,altceva decat sa alipeasca cu Intregul. Cu locul unde apartine!
Singura separare asa cum a fost cu Fiul, este "carcasa" , trupul de care suntem atat de alipiti, incat nu vedem ca suntem in interior atat de valorosi, iar valoarea aceasta nu trebuie canalizata decat pe un drum cat mai rapid la reintalnirea cu El , avand scopul acesta si actionand pe baza lui, fiind constienti ca singura valoare de care trebuie sa ne ancoram pentru a ajunge la tinta este ceea ce a pus in noi si ce se numeste El- DRAGOSTEA!
......
Ma vad insa in fata unei situatii unde busola catre drumul spre casa, nu mai indica iar inaintarea este tot mai greoaie si ajung sa ma intreb:- unde este acasa? Unde mi-am definit deja in mintea mea ca voi ajunge? Inapoi la locul unde eram? Daca acolo este acasa...intreb: de ce am plecat de acolo?
Si deci...unde acasa?
Nicaieri anume, ci doar unde sa simt apartenenta!
......
Cred ca cea mai dificila perioada a unui om este cand toate principiile (consolidate din realitatile celorlalti de cele mai multe ori) , fundamentele si valorile (pe care odata le numea valori) s-au desconstruit, iar acum cer cu disperare alipirea intr-o alta maniera, DAR care sa aibe acelasi punct pivot- Iubitul Creator!
PS: Mi-e dor de Tine, Dumnezeul meu!

CUM SĂ CITIM MAI BINE ŞI MAI RAPID

2010-10-31T09:48:00.000-07:00

Atentie studenti!!! :)

(După Derek Rowntree, Învaţă cum să înveţi. Introducere programată în tehnica studiului, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980)

În ciuda faptului că cititul este o experienţă comună, puţine persoane citesc atât de bine cât ar putea. Cei mai mulţi citesc prea lent, nu se pot concentra, uită.
I. CUM PUTEM CITI MAI BINE
Ideea esenţială în acest domeniu este îmbunătăţirea înţelegerii celor citite. Aplicând metoda RICAR (vezi notele cu titlul Cum să studiem o carte) vom dobândi obişnuinţa unei lecturi active şi cu scop precis.
Trei sunt elementele care trebuie urmărite în lectura atentă a unui text:
A. Ideile principale
B. Detaliile importante
C. Evaluarea textului
A. Ideile principale
Ele se pot găsi la nivelul cărţii, al capitolului, al subcapitolului sau al paragrafului.
Ideea principală a unui text descriptiv este transmisă de ansamblul textului respectiv.
În textele discursive ideea principală este conţinută într-o frază-cheie, aflată:
1. La începutul textului, în abordările deductive - în care mai întâi se formulează o idee, iar apoi este argumentată.
2. La sfârşitul textului, în abordările inductive - în care se porneşte de la fapte şi argumente, pentru a se ajunge în final la concluzii.
B. Detaliile importante
Acestea pot fi dovezi, exemple sau argumente în favoarea ideii principale. Observarea detaliilor poate fi uşurată de urmărirea câtorva tipuri de indicii:
1. Indicii de structură a textului:
a. diferite tipuri de caractere tipografice (subliniate, cursive, aldine);
b. numerotări;
c. aranjarea textului în pagină.
2. Indicii morfo-sintactice
Acestea sunt cuvinte şi expresii cheie, cum ar fi: „pe de altă parte“, „totuşi“, „cu toate acestea“, „de exemplu“, „de aceea“ etc.
3. Diagrame şi tabele
Deşi unii cititori neexperimentaţi au tendinţa neglijării lor, aceste indicii pot fi de mare valoare:
a. ne ajută în înţelegerea ideilor principale şi a detaliilor importante;
b. pot face să nu mai fie necesară lectura textului;
c. pot cuprinde idei şi amănunte importante nemenţionate în text.
C. Evaluarea textului
O bună înţelegere a unui text presupune:
a. interacţiunea cu textul;
b. o atitudine sceptică, critică faţă de acesta;
c. aprecierea textului din perspectiva implicaţiilor practice pe care le poate avea pentru noi.
Următoarele întrebări s-ar putea dovedi extrem de utile în evaluarea textului citit:
1. Sunt corecte datele faptice prezentate în el?
2. Face el distincţie între date faptice şi opinii?
3. Rezultă concluziile lui din datele faptice?
4. S-ar putea extrage şi alte concluzii din faptele prezentate?
5. Concordă concluziile lui cu ale tale şi cu ale altora?
II. CUM PUTEM CITI MAI RAPID
A. Elementele citirii
1. FIXĂRILE - opriri ale ochilor în timpul parcurgerii textului (atunci are loc de fapt citirea).
Reducerea numărului de fixări poate duce la mărirea vitezei de citire.
2. CÂMPUL VIZUAL - numărul de cuvinte pe care le poate cuprinde şi citi ochiul dintr-o dată în momentul fixării.
Mărirea prin exerciţii şi efort intens a câmpului vizual poate duce la mărirea vitezei de citire.
3. REVENIRILE - mişcări înapoi ale ochilor în timpul citirii, datorate lipsei de concentrare.
Prin concentrare şi reducerea la maximum a revenirilor se poate mări viteza de citire.
4. SUBVOCALIZAREA - pronunţarea în gând sau în şoaptă a cuvintelor citite.
Viteza pronunţării cuvintelor fiind mai mică decât viteza de mişcare a ochilor, pentru mărirea vitezei de citire este necesară eliminarea subvocalizării.
B. Sugestii pentru îmbunătăţirea vitezei de citire
1. Verificaţi dacă nu aveţi cumva nevoie de ochelari.
2. Încetaţi să mai pronunţaţi cuvintele în gând.
3. Faceţi eforturi conştiente de a citi mai rapid.
4. Citiţi pe unităţi de gândire.
5. Îmbogăţiţi-vă în mod continuu vocabularul:
a. citind în mod diversificat;
b. învăţând rădăcinile greceşti şi latineşti ale cuvintelor;
c. notând cuvintele noi pe care nu le înţelegeţi;
d. folosind dicţionarul pentru a identifica sensul cuvintelor noi;
e. utilizând în scris şi în vorbire cuvintele nou învăţate.
C. Exersarea citirii rapide
1. Exerciţii de citire rapidă seara înainte de culcare (15-20 de minute):
a. citirea unor articole de lungime constantă;
b. cronometrarea vitezei de lectură şi notarea progresului;
c. controlul înţelegerii.
2. Citirea mai rapidă a tuturor textelor.

new view

2010-10-31T09:42:00.001-07:00

Am gasit aceste invataturi si am zis ca este interesant ca si altii sa le citeasca!
Enjoy!

Atunci cand esti nemultumit de situatia in care te gasesti, inseamna ca exista o diferenta intre starea ta dorita si starea ta prezenta.
Trecerea de la starea prezenta la cea dorita implica folosirea unor resurse pe care le detii sau le poti obtine. Printre cele mai valoroase resurse pe care le poti folosi sunt intrebarile pe care ti le adresezi.
Specialistii in Programare Neuro Lingvistica se bazeaza pe trei elemente fundamentale in definirea succesului: abilitatea de a stabili corect ceea ce iti doresti, flexibilitatea in evitarea obstacolelor pe drumul parcurs si capacitatea de a detecta atingerea starii dorite.
A obisnui creierul cu acest mod de abordare, inseamna a pune intrebarile corecte la momentul oportun. Acesta este un lucru esential pentru o buna programare a obiectivelor. Anecdotic vorbind, creierul este mai prost decat stomacul: daca mananci hrana alterata, stomacul o respinge imediat;in schimb, daca ii dai creierului o informatie incompleta ori eronata, o va procesa si va da un raspuns pe baza informatiei respective, oricat de nociva ar fi ea. De aceea, sunt foarte importante mesajele catre creier care vin sub forma intrebarilor bine puse. Iata cele trei intrebari cheie care iti pun mintea in miscare:
Mai intai pune-ti intrebarea Ce vreau de fapt?
Atentie, multi oameni stiu foarte bine ceea ce de fapt nu vor, adica ce vor sa evite. Important este sa definesti in mintea ta ceea ce vrei sa obtii. A doua intrebare, dupa ce ai raspuns la prima, este:
Cum voi sti ca am obtinut ceea ce vreau?
Aici elementele importante sunt cele senzoriale. Cu cat reusesti mai bine sa vezi cu ochii mintii ceea ce vrei, cu atat esti mai pregatit sa obtii. Defineste in termeni senzoriali rezultatul dorit. Daca este vorba de o masina, ce vei auzi, simti si vedea cand vei avea masina ta? De exemplu,vei simti confortul interior, vei auzi sunetul motorului, sau vei vedea culoarea preferata si designul masinii...
A treia intrebare:
Ce ma opreste sa obtin ceea ce vreau?
Cu aceasta intrebare provoci mintea ta sa devina foarte creativa si sa gaseasca optiuni noi pentru atingerea rezultatului dorit, evitand barierele reale sau mentale. De multe ori cand definim obstacolele,acestea isi pierd puterea si consistenta.
Acestea sunt cele trei interbari! Folosite in mod consecvent, pot aduce rezultate excelente. Stiu ca multi oameni se bucura de beneficiile lor.
Pentru inceput, alege un obiectiv usor de atins si antreneaza-ti creierul.Pune mai intai prima intrebare si lasa-ti timpul necesar pentru a gasi raspunsul. In momentul cand simti ca ai gasit raspunsul potrivit, adauga a doua intrebare. Repeta de cate ori este nevoie pentru a fi sigur ca ai definit bine obiectivul. Apoi pune a treia intrebare. Vei fi surprins cum se spulbera barierele mentale si cum generezi noi optiuni. Este important sa incepi acum cu un obiectiv usor de atins. Aristotel
spunea: Suntem ceea ce facem in mod repetat, de aceea maiestria nu este un act ci o deprindere.

First love

2010-10-30T08:04:00.000-07:00

Is quiet..and also i have a quick thought...
I needed this to make again the calculation, looking forward , somehow to recive feedback that i grew and the experience wasn t in vain.
And i see things that i didn t knew till now and i have feelings which wants to refuse a part of what i see now around me or inside of me and i am greatfull (which is not only a regular feeling).
I am me, without new phases, but living the new perspective of life and the realtionship i have excited almost breathless.
On 28 Oct, it was the celebration of one year since i met Jose Carlos. To describe how i saw him then it dosen t make any difference, it was then, but to experience him now...is a total and deep adeventure.
I am in love with a grandiose person!
God help us to gave Him back, together like a couple, the happines and love He put inside of us!
I am here ready to loiality and commandments, starting a new life near him who changed my perspective and near whom i found devotament, respect and love!

John Clare
First Love

"I ne'er was struck before that hour
With love so sudden and so sweet.
Her face it bloomed like a sweet flower
And stole my heart away complete.

My face turned pale, a deadly pale.
My legs refused to walk away,
And when she looked what could I ail
My life and all seemed turned to clay.

And then my blood rushed to my face
And took my eyesight quite away.
The trees and bushes round the place
Seemed midnight at noonday.

I could not see a single thing,
Words from my eyes did start.
They spoke as chords do from the string,
And blood burnt round my heart.

Are flowers the winter's choice
Is love's bed always snow
She seemed to hear my silent voice
Not love appeals to know.

I never saw so sweet a face
As that I stood before.
My heart has left its dwelling place
And can return no more"

inima multumitoare

2010-10-30T07:00:00.000-07:00

Oricine stie sa se roage! Tu insa fa din inima ta , o inima care stie sa se roage neincetat!

M-am intrebat cum percepe fiecare ideea de Dumnezeu,rugaciunea sau/si venerarea.

Ideile sunt impartite, D-zeu este tradus in fiecare limba si pocainta reprezinta pentru multi distrugerea ego ului care ar trebui (evident,idee refuzata de multi sau cel putin de aceia care inteleg termenul pocainta), se zice, ridicat la rang superior, caci cica, acesta poate transforma. Sunt intru totul de acord cu ideea de autosugestie si de crestere pe toate planurile, inclusiv spirituala, insa!!! mintea, conexiunile si capacitarea ei care conduce mai departe la schimbare si actiunile specifice, nu ar fi nimic fara Intreg.

Ce suntem? De cate ori nu m-am gandit la asta sau nu am abordat subiectul...si concluzia de fiecare data a fost aceeasi..nimic fara Intreg.

Aici nu ne simtim impliniti pentru ca tot ce se petrece este sub ceea ce noi putem sa facem.Ideea de plictiseala, monotonie, inovatie, schimbare..toate au innascut din ceea ce se afla in camerutele noastre interioare- ideea de imens. Imensul pe care abea il deslusim, ocupati fiind cu ideea de integrare,succes si nu numai.

Osho spunea la un moment dat ca numai cel care mediteaza stie ce este viata...incercam sa daram mental ideea asta, caci imi spuneam ca El e viata..si credeam ca este suficient sa stiu asta si atat,insa acum m am gasit rusinata in fata acestei idei aproband-o, caci fara a intelege originea ta (a mia parte din El), nu intelegi nici viata.

Pleci de aici si nu se intampla nimic grandios cu tine, decat esti chemat in Intregul din care maret faci parte. Si daca stii ca esti parte a planului gradios si Cineva a avut incredere ca poti sa faci o schimbare si ti a dat o slujba de indeplinit...de ce dai cu piciorul ca un catar orbit de natura umana care nu face altceva decat sa te arunce in abis, haos, depresie si neimplinire!?!

Zici ca nu poti mai mult, poate iti spui ca ai pierdut si asa atat timp incercand, lipsa feedback-urilor te a demoralizat...si ce? Doar existand in aceasta forma (omul-creatie suprema) esti special si dator. Si ma gandesc, vezi tu asta?

Rezonezi cu intreaga creatie, considerand-o ruda!?!

Ti-ai umplut inima de multumire? Ti-ai educat inima sa fie intr-o continua conexiune cu cel care a creat?

Rugaciunea nu este un proces in care te asezi pe genunchi si te rogi pentru diferite lucruri si mai versi o lacrima din cand in cand pentru ca esti incorsetat, poate ca nu inseamna nici sa plangi de fiecare data multumind pentru Jertfa si tanjind dupa sfintenie si plangandu-te ca nu ai atins-o...rugaciunea inseamna MULTUMIRE pentru TOT. Rugaciunea inseamna o inima care nu cunoaste altceva decat bucuria de a fi! Cum ai fost, pe tine te gaseste vinovat de raspuns ,fie el umil sau increzator. Cum continui sa fii ,stiind ca o inima plina poate face schimbarea, este tot meritul tau, indiferent de rezultat.

Si daca ai asta in maini...ma intreb...cine iti poate sta in cale? Ideea de rau? De ce vrei sa te concentrezi pe ea in prima instanta, dar sa zicem ca esti pesmist, si deci revenim...nu si ideea de rau a fost combatuta? Nu avem noi puterea si infaptuirea deja? Ce cu adevarat ne tine sa batem apa in piua este confortul, ego ul si natura umana.

Si ma gandesc daca se merita ignoranta cand in final nu ramane decat un gust amar dupa ce am muscat si din experienta aia temporara!?!

fericire

2010-10-30T05:11:00.000-07:00

Fericirea este o decizie pe care eu trebuie sa o iau!

Nu este doar o expresie motivatoare, ci este o realitate!

Sunt doar cateva lucruri care ne conduc intreaga existenta...durerea vs. placere, faima vs rusine etc. Acestea ne cantaresc fericirea si nu au un cantar care sa mai dea asa din generozitate, ba dimpotriva, si acest cantar fura. Si ma intreb daca asta este tot aici? Daca emotiile, urmate de vocile din capul tau ar trebui urmate orbeste !?!

Mi-am spus ca daca vreau sa inteleg fericirea, trebuie sa dau un sens suferintei, insa imediat a batut la usa gandul cum ca , suferinta nu este pretul platit pentru fericire.

Paralela am facut-o cu gandul la starea de fericire deplina- Jertfa.

Stiu ca El nu ne-a chemat la suferinta si nici la salvare. Salvarea am primit-o atunci, demult o data cu sangele siruind pe Gologota. De atunci avem si iertarea si salvarea si de ce nu si fericirea. Punct!
Avem in noi puterea vindecatoare de toate trairile care ne incetinesc alergarea cu incredere si zambet.

Stim doar ideea pe care Platon se bazeaza cum ca daca ti organizezi viata pe o valoare, toate valorile vin mai apoi spre tine, pentru ca toate comunca intre ele. Asadar, tu pe ce valoare vrei sa ti cladesti viata!?! Vrei pe fericire? Ramani cu asta in tot ceea ce te umple si intelege ca fericirea nu o ai doar daca iti atingi un anumit scop (cata risipa ar fi) , ci si pe parcurs. Gandeste te cat de trist si obositor ar fi sa iti stabilesti obiectivul, sa vezi inaintea ta numai rezultatul, iar etapele inspre acolo sa para o povara.

Eu consider ca fericirea este numai momentul prezent! Nu ai nevoie sa se miste muntii si nici sa pocnesti din degete si sa ai lumea la picioare ca sa te simti fericit. Ai nevoie sa cauti drumul spre semnificatie si nu spre succes.

Nu da cu piciorul nici unei ocazii pe care o ai si inconjoara oportunitatea cu fericire. Nu exista alt moment planificat sau intamplator care sa ti dea fericirea , ci doar momentul prezent!

Noi suntem doar contextul in care totul se intampla. Nu este vorba de schimbare , ci doar de rapiditatea lucrurilor care se petrec inlauntru. Nu exista "alt moment" ci intodeauna exista "acum", doar modul de aparitie este diferit. Observa tot ce se intampla in jurul tau fara sa i dai vreo semnificatie, observa doar gandurile pe care le ai fara sa le urmaresti, iar daca esti dezamagit, observa ca toti sunt intr-o lupta continua, la fel ca si tine, asa vei putea face diferenta si poti avea peace of mind!

Ce este real pana la urma? Doar Cosmosul si relatia ta cu el care te conduce spre tinta. Celelate sunt iluzii si piedici care te impiedica sa-ti vezi scopul, sa creezi ceva vesnic si sa traiesti in iubire, ruda cu fericirea. Concentrandu-te pe ce vrei si nu pe ceea ce nu vrei, asa intelegi ca fericirea inseamna a fii si a fii cu ceea ce ai (imagineaza-ti frumosul)! Si deci raman acestea 5, dupa iubire:- patience, timing, kindness, honesty, inner peace!!!

Curaj, simte ca poti!

Totul pentru cer sau ba!

2010-09-22T14:46:00.000-07:00

Ce fac Doamne cu viata mea mizerabila?

Cand Tata o sa fiu scarbita de ce sunt fara Duhul Tau Sfant si cand o sa uit ca a fi grozav in fata oamenilor nu-i tot una cu a ma contopi cu Tine?

Ce Iti dedic eu si cat mai am de gand sa spun ca o sa am timp si pentru a incepe o adevarata viata in Mana Ta?

Cat mai vreau sa prelungesc existenta asta ordinara in care ma scald tarandu-ma de pe-o zi pe alta imbata de iluzie ca simpla Ta prezenta in inima mea ,o sa pocneasca din degete si o sa ma gaseasca o persoana noua intr-o buna zi?

Ce Iti ofer?

Nici macar timpul meu! Esti acolo, dar fumul ala Te-a acoperit de tot si nu vad decat o mana intinsa pe care o privesc din cand in cand , atunci cand caut si caut in tot ce sunt si nu gasesc nimic si vreau reactualizare! Si vad mana si o prind si ma simt pentru a nu stiu cata oara plina, sanatoasa, sprintena, fidela si plina de speranta! Si simt pentru a nu stiu cata oara prietenul din Tine si inchid ochii in siguranta si ma bucur si sug fiecare secunda, plecata pe genunchi si cu ochii in valuri de lacrimi de numa´ Tu Tata le poti simtii, nu doar vedea! Si ma bucur sa Te am!

Dar ce fac Tata pentru Tine? Nu am invatat eu oare ca timpul este cel mai pretios dar!?! Harul Tau nu-i vesnic si daca stiu asta de ce nu dau iama in tara pentru a face ceva pentru a-Ti arata ca Jertfa Ta nu a fost in zadar, ca ea transforma si conduce!?!

Pentru ca sunt slaba Tata si pentru ca din nimicul meu vreau sa adun mai mult nimic in loc sa-l inlocuiesc cu adevarul si sensul Tau!

Iarta-ma Tata ca de fiecare data ma chircesc, dar Iti multumesc ca de fiecare data cand o fac simt dulcea eliberare de pacat si stiu Tata ca dorinta de Tine care creste tot mereu, este dorinta pe care Tu o pui in mine si vocea pe care o aud tot mereu, care imi zice:"Nu-i suficient pentru El doar atat!" este vocea care ma ghideaza si nu cea care-mi ingreuneaza inaintarea!

d´ale studentiei valuri

2010-09-22T08:25:00.001-07:00

Cine a zis ca ai carte , ai parte, a avut dreptate!!

Imi place viata de studenta, desi tanjesc dupa teribilismul varstei din liceu. Imi place mai mult , cred (!!!) sa fiu studenta pentru ca imi tes viitorul.

In liceu eram absorbita de curaj , nebunii si egocentrism...acum sunt tulburata si ravasita de ideea portilor deschise si de ideea de a pune bazele temeliei carierei.

Azi ma vad alergand cu un curaj moralizator dupa vise si mai ieri incercam sa prind muste, muste care prin jocul lor, m-au format si mi au dat o viziune despre strategii si viata in sine!

Observ lupta acerba dintre oamenii mari si nu imi doresc decat sa raman ,nu liceean , ci student ca sa pot face diferenta si sa pot da o alta culoare vietii mele.

Vreau sa stiu si sa simt pamantul pe care calc.

Am obosit sa fiu intretiunta si sa hibernez. Am obosit sa fac doar esentialul si sa investesc in elementar pentru a astepta meritele mai apoi pentru efortul depus. De multe ori nu ma multumeste pentru ca stiu cata sudoare spal mai apoi si imi rezerv un timp in care sa gandesc si sa pregatesc the battle field...o sa incep cu nodul la cravata pentru noua uniforma!

Asa ca liniste...imi tes viitorul! Abea astept sa vad portile deschise!

doar lucruri ce ma intriga...

2010-09-21T10:50:00.000-07:00

De ceva zile ma bantuie ideea de cautiune!

Fulgerator gand care m-a pus in situatia de a vrea sa scot flacari rosii pe nas. Cum vine aia...sa-ti platesti cautiunea si sa ramani in libertate, chiar si pentru o perioada? Eu una nu inteleg deloc asta!!! Adica sa platesti pe cine? Statul? Ei au puterea de a-ti reda libertatea, insa in schimb ei primesc bani? Si unde se duc acesti bani? Adica..observa cineva sau m-am tampit eu?!? Suntem la targ si putem sa negociem infractiunile, libertatea, daca suntem "binecuvantati" cu bogate daruri aurii! Minunat!

Ok, ok am decis sa ma alatur traficantilor de droguri. De ce? Simplu!

Ei nu sunt decat niste inculti (scuze pentru duritatea cuvintelor), care nu au reusit sa studieze pentru ca tata era un alcoolic si mama o prostituata si bani de unde pt toale sau carti la scoala...si deci..am crescut si am ales:"Vreau sa fiu un traficant de droguri si nu un pendeho!" Si in scurt timp isi construiesc palate si ce crezi? Pardoxal...au pe pereti icoane si se roaga si doneaza si isi intretin familia si sunt fideli clanului (ey, ma refer la pestii mari nu la junkies de la coltul strazii).

In sine, ei nu cred ca fac ceva rau atat timp cat motivatia lor este de a cladi familii...ei chiar vor sa faca ceva bun, da sunt deja condamnati..de ce? De trecut!

Si apoi, vorba aia...eu zic ca daca ar fi avut scoala elementara macar si Guvernul si-ar fi propus sa le ofere un spatiu, integritate si varietate in a demara o afacere...sunt sigura ca nu si-ar risca viata in ale drogurilor si armelor coclauri si ar alege Burberry-ul sau Dolce-ul...dar deh, noi continuam sa luam legea de-a gata doar pentru ca am vazut niste capete "luminate" ar zice unii si credem ca sunt cei mai in masura sa aleaga pentru noi si departe de mine gandul ca nu sunt! :)))

Se pare ca mi-am pierdut curajul in ultimul timp...dar m-a trezit ideea studentiei care ma face sa-mi doresc din nou sa fac lucruri marete.

Cand esti student ai enorm de multe porti deschise...ideea este sa stii sa le distingi de cele fara oglinda...caci se vrea a se cauta cele in care te oglindesti pentru viitor!

Si am decis sa apelez la strategii, desi niciodata nu au fost punctul meu forte..(ce ti-e gusa e si-n capusa este hai sa-i spunem, sloganul, dupa care m-am ghidat mereu). So, vorbeam de strategii...a, dap....si am ales...pun osul la munca si investesc in viitor si in entitatile si spatiile ce ma inconjoara.

Succese bune in ale inovatiei si curajului!

In legatura cu schimbarile din Colegiul Tehnic Traian

2010-09-09T08:19:00.000-07:00

Am indraznit sa ma adresez fara un raspuns concret, fara o finalitate, Inspectoratului (nu este pentru prima oara cand tac...poate mai multa publicitate i ar face sa ia o decizie mai rezonabila) si asta doar pentru a etala o idee.
Nu stiu pe plan politic mare lucru, insa observ cum politica calca in picioare sistemul de invatamant si asta doar pentru nu stiu ce ierarhie existenta in randul oamenilor de acolo. Cu totii am invatat ca daca tata este doctor, ideal ar fi ca si fiul sa urmeze cariera sau daca eleva intretine relatii sexuale cu un profesor care este prin PDL, omul cum este un rebut , va face tot posibilul sa creeze noi specimene la fel ca si el si introduce in sistem oameni care nu stiu sa scrie corect gramatical nu sunt in stare sau mai nou, daca matusa Gica vine de la tara si cum acolo nu a invatat decat sa tina fusta sus, foloseste aceeasi tehnica si aici, ce i drept, cu mici schimbari ce includ excluderea balegarului dintre unghii si uite asa ajunge la 27 de ani sa fie nu stiu ce prin nu stiu ce partid politic. Personal, mi-e scarba de astfel de tertipuri. Observ ca asa se intampla tot mai des in politica si Inspectorat.
Ceea ce se intampla in Colegiul Tehnic Traian , este strigator la cer ! Liceul in sine, nu este decat o cladire, insa ceea ce se petrece in interiorul ei ma face sa cred ca si invatamantul nu este altceva decat o afacere profitabila pentru unii. Ceea ce nu este o noutate, chiar si in facultati vad profesori care sunt ruda cu nu stiu cine si predau dupa un amarat de power point dand doar copy paste dintr o carte citita fulgerator. Si de ce suntem o rusine, oare!?!
De curand s-au petrecut majore schimbari in liceul cu pricina si nu cred ca sunt singura care nu intelege motivul. Sau poate il inteleg, dar fac pe proasta.
Ma gandesc ca daca vechea conducere nu era capabila , existau motive pentru a o inlocui, dar sa nu existe nici o explicatie si totusi sa se ia o decizie de maniera politica !!!! (cand Inspectoratul, dupa cum socotesc eu, ar trebui sa se ocupe direct de ceea ce tine de educatie) si sa se aduca o noua directioare pe parte tehica, desigur, in doar ultimele 2-3 saptamani pana la inceperea scolii, este cu adevarat o performanta. Partidele politice observ ca nu au somn si tes povesti pentru cei mici.
Ma gandesc la amaratii aia de elevi care spera sa rezolve ceva cu o greva, cerandu si drepturile.
Copilasi..mai bine alegeti sa fiti diferiti in viitor si sa nu va atinga virusul coruptiei si ipocriziei...doar atat puteti sa faceti...pentru binele vostru...
Nu cred ca s-a inteles insa, ideea de educatie si de familie, de formare in invatamant , atat in cazul elevilor cat si al profesorilor (si asta chiar daca mai exista oameni in acel liceu care viseaza zi si noapte sa obtina un alt statut, decat cel pentru care ESTE PREGATIT..ca mai mult..de unde!?! ). Oamenii aia deja s au format, deja se cunosc iar intr o secunda se schimba tot si trebuie sa se inceapa de la zero, cu o noua conducere care nu are nici cea mai vaga idee despre trecutul liceului si asta doar pentru ca primeaza statutul financiar, coruptia si relatiile.
Cand o sa se caute oameni valorosi si nu oameni banali, avari si insetati de putere!?! Exista si oameni care au o inima detasata !?!
Ideea mea , in sine este simpla...ma intreb..daca noua conducere da dovada de lipsa de profesionalism (si nu judec inainte, dar fara cunostinte despre trecutul liceului in sine , nu se poate conduce turma asa cum trebuie) se vor face schimbari acolo, asa cum erau o data? Daca nu...aveti cumva idee cum se poate ajunge in politica? Cred ca vreau sa mi schimb cariera! Daca pot conduce un intreg liceu, doar pentru ca sunt intr un partid, ma gandesc serios sa incep sa urmez turma, fiind oaia neagra, cu idei pacifiste si inovatoare, vad ca in invatmant NU este posibil!
Si bine imi spunea Kira-"Stai departe de politica daca vrei sa schimbi ceva in perle si daca nu vrei sa te patezi...mergi in fruntea turmei daca vrei sa castigi fara munca cinstita...tu alegi!"
Si am ales! Am ales sa-mi fie lehamite de nedreptate si coruptie!

Doar o simpla idee care in 3 secunde va fi aruncata la cos...

Cu simpatie, Gabriela!

PS: Cred ca astia de prin politica, guvern, Inspectorate si Minister ar trebui sa manance mai des cereale cu lapte la micul dejun...asa poate vor deveni mai sprinteni in alegeri, in alegeri bune, indraznesc sa sper!
Sunteti o rusine!

curajul de a renunta la reverie

2010-09-02T09:48:00.000-07:00

Era o zi de vara tarzie.
Deja isi lua ramas bun si vara asta.
Era cam singurul lucru pe care stia sa-l faca si pe care il invatase inca de cand era mica- sa vina si sa plece!
Si uite-o pe micuta vara cum isi intinde mana ei la fel de micuta si o arunca intr-o parte si alta fara coerenta. Nimic nu era circular in agitatia aia dispearata pe care incerca sa o expuna , in semn de dorinta de revedere, dar exaltarea se intrezarea cu fiecare sclipire din ochi, iar gura ii era larg deschisa vazandu-se strungareata si limba rozalie si umeda, plimbandu-se dintr o parte in alta a gurii, lasand impresia ca este doar un alt spasm specific celor retarzi.
Parca propovaduia Apocalipsa dar in cel mai suav, inocent si stralucitor mod, care te facea cumva sa te apropii cu ochii inchisi de imaginea din mintea ta a unui baietel cu carlionti blonzi, descult si cu haina lui alba usor murdara de praf, cantand la fluier asezat pe marginea unei fantani fermecate.
Si te coplesea...si nu vroiai sa se opreasca aceea muzica, insa vara este determinata temporal, la fel ca si baietelul strengar si deci...jocul ametitor si placut al verii, asemeni unui dans pasional si plin de sudoare urmat de un orgasm brutal si scurt, era pe sfarsite. Si cat vroiai sa strangi cu dintii imaginea verii acompaniata cu muzica...cat de tare! Imposibil, trebuie sa faci cunostinta cu ce este dincolo. Cum te poti debarasa?
Vrei cu adevarat sa cunosti ce se intampla in spatele caldurii? Intampina si priveste toamna!

d´ale ignorantei valuri

2010-09-02T08:38:00.000-07:00

Mi se pare chiar grotesc sa realizezi ca esti un ignorant dar sa continui sa tatonezi asta, sperand ca intr-o zi o sa se schimbe si asta, practic la fel cam cu toate schimbarile majore, sau nu, care s-au strans in coltul camerei si au prins mucegai, dar pe care nu le ridic sa le pui la spalat pt ca nu ai habar ca poti sa te apleci si nu ai oase in burta!

Si doar astepti si consideri ca este suficient sa gandesti ca vrei sa le rezolvi si se vor rezolva de la sine (dar ce tampenii vorbesc aici, macar ai facut un pas, ai gandit! Pana sa realizezi ca sunt mai multi pasi..sper sa nu mai dureze mult ).

Este ca si cum te pregatesti pentru prima zi de scoala sau de Anul Nou cand iti faci liste si promisiuni pe care uneori le uiti imediat in luna urmatoare. Iti pierzi entuziasmul pe drum si crezi ca a fost suficient doar sa iei un pix si sa notezi- vreau sa imi ajuta familia anul asta

-vreau sa ma dezvolt in cariera

-vreau sa imi pun apart dentar

-vreau sa schimb radical modul de viata

-vreau sa fac mai multe abdomene

-vreau sa stiu cum sa menajez durerea trecutului

Si gata, lista este facuta si te simti impacat(a) fata de tine si fata de ceilalti (ca deh, toti isi fac liste, macar nu i-ai lasat singuri si te simti intergat acolo cumva), fata de familie si de ce nu, fata de Dumnezeu, si crezi ca este suficient sa pastrezi lista in mana, simtindu-te mandru, mai ceva ca un arhitect care isi finiseaza macheta.

Si stai si astepti si trec anii si obsevi ca nimic nu se transforma in aur si te intrebi unde ai gresit!?!

Cauti scuze si iti zici ca poate esti alergic la aur si iti propui anul ce vine sa alegi argintul si ramai acelasi ignorant care planuieste si uita indata ca a visa este diferit cu a actiona si a visa fara sa ai temelii realiste si fara a fi integru, este la fel ca si praful in vant in plina toamna!

Ce facem oameni buni cu ignoranta?

Emanand reactualizare

2010-09-01T10:38:00.000-07:00

Ce poate fi mai minunat ca un picnic cu D-zeu intr-un loc in care respiri lemn umed si putred, unde iarba este mangaiata de roua si unde cat cuprinzi cu ochii zaresti lumina?

Si nu caut decat lumina...

De crezi in lumina este din cauza intunericului. De crezi in bucurie este din cauza tristetii.

Dar de crezi in Dumnezeu este oare din cauza Diavolului?

Ai ramane strapuns si doritor de un picnic cu El doar stiind Jertfa facuta pentru tine sau ti-ai dori sa Il vizitezi din cand in cand pentru protectie si asta pentru ca ai auzit ca este un bun sealsman,ca se pricepe sa vanda securitate la kilogram sau in sticle reciclate, ai crede tu!?!

Si este din nou o alta zi in care ai avut de ales- te-ai tarat spre cetate sau ai inaintat razand stiind ca nu L-ai ales pentru contrast !?!

Mie imi este cam foame..foame de El si de locurile luminate, foame de lemnul umed si de mirosul statut si vechi, foame de adevar si de reactualizare...imi este foame sa Il privesc si sa imi vad neajunsurile oglindite in privirea Lui, iar mai apoi a vrea a fi schimbate si asta pentru ca ma incorseteaza.

Si deci...azi am intalnire...se promite a fi un picnic bogat.

Iti pastrez si tie loc?

dorul de casa...

2010-08-31T15:43:00.001-07:00

Imi iei puterea si abea pot sa respir! Imi iei puterea cand ma gandesc si traiesc cum este fara Tine!

Simt cum mor cate putin in fiecare zi si nu imi pare rau pentru ca am stiut inca din prima clipa ca viata asta nu imi apartine si trebuie dedicata!

M am impacat cu ideea ca nu am casa , dar am ales sa nu fiu o fugara, niciodata! Am preferat sa dorm unde gaseam un loc sa ma adapostesc,dar fara frica, caci stiam ca am adapost in bratele Tale!

Mi am cautat locul in mai multe adaposturi , care imi pareau mai sigure si m am trezit desculta si fara haine in mijlocul furtunii si atunci am inteles ca nu vreau sa fiu o fugara, ci vreau sa infrunt furtuna cautand curcubeul. Aia da, senzatie!

In ce lume traiesc? De ce nu exista un adapost pentru fiecare dintre noi? Pentru ca desi avem un acoperis, nu ne simtim in siguranta si asta datorita faptului ca nu aici este a noastra casa!

Simt tot mai acut un dor de casa si nu de casa mea construita de bunicul meu, ci de casa in care nu mai exista mobila schimbata, vase spalate, renovari si pomi plantati in curte. Casa in care alergarea se sfarseste!

Pana atunci imi pastrez mintea si trupul, cat si casa intr-o continua remodelare!

Nu aici este casa mea si simt asta pe zi ce trece tot mai mult, cu fiecare pas grabit pe care il fac in noile experiente!

stapana pamantului...pentru moment

2010-08-23T15:09:00.000-07:00

Calc pe pamant de aur , a mea este bogatia si tot al meu este pamantul pe care pasesc desculta simtind arsurile datorita caniculei...este pamantul meu arzand si il iubesc!

Pasesc agale, fara sa mi doresc sa alerg caci stiu ca noaptea o sa vina si o sa mi racoreasca talpa. Traiesc fiecare minut cu asta in minte si asa asteptarea , desi este apasatoare, o sa fie eliberatoare.

Doare timpul...si nu vreau sa l opresc...

Timpul....momentele zilei....

Nu imi plac diminetile, dar sunt racoroase..nu imi plac serile, dar sunt odihnitoare, nici macar mijlocul zilei, este obositor, dar imi place ca in fiecare moment al zilei sa visez cu ochii deschisi la pamantul si bogatiile pe care le detin , prin puterea Lui, ma fac sa ma simt valoroasa.

Tu ce simti cand deschizi ochii dimineata? Ce simti cand te trezesti si privesti in gol tavanul? Ce vezi cand te uiti in oglinda? Si ce vezi cand te asezi pe tine intr-un colt si te privesti de-a lungul intregii zile?

Eu vad valoare si binecuvantare!

Ma vad stapana pamantului si asta imi da putere sa raman langa cel care mi a promis si cerul!!!

scopul acestei etape

2010-08-13T09:23:00.000-07:00

Astazi am simtit tot mai acut durerea din trup si am hotarat sa dau cu skip la servici.
Mi-am zis ca am nevoie de o zi libera, pentru mine!
Asa ca astazi este ziua mea! La multi ani mie! Vreau sa traiesc ziua asta cu toate functiile existente, asa ca pentru inceput,dau nastere trilogiei mintii-functia cognitiva, afectiva si conativa.
Ce simt, nu pot sa descriu cu lux de amanunte, sunt prea multe in mintea mea azi si nu doar azi. Prea multe s-au petrecut in ultima luna, asa ca pot sa vorbesc macar de senzatiile pe care le tatonez acum.
Cand ma gandesc la senzatii, am in minte culori, sunete, stari visceriale, calitati chimice...Si sa incepem- culoarea pe care o aleg pentru ziua de azi este verde si putin galben,in general este mov, ca si sunet aleg vioara, acompaniata de flaut,dar intotdeauna prefer pianul. Starea visceriala- instinct si profunzime...ce mi-a tulburat sistemul neurovegetativ? Cam tot ce am trait in ultima vreme, inclusiv frica de nou, de ierarhizat trecutul si independenta. Paradoxal nu? Cam tot ce sunt striga independenta,de cand ma stiu asa a fost..acum insa pe fundal se aude sugrumat strigatul rusinei si stangaciei.
Perceptia!
Ce percep? Percep tot, recunosc tot ca fiind viata mea, noua etapa, dar m-am lipit de o bariera precum ca ce am acum , nu ma implineste...si deci, percep, dar refuz. Ciudata combinatie, dar asta pentru ca pas cu pas compar ce este, cu ce a fost si asta doar pentru a-mi fi mai usor mersul. Mai trist sau nu,este ca nu gasesc nimic sau aproape nimic care sa se muleze pe ce a fost.
Reprezentarea...asta da! Ma pricep la reprezentari si intotdeauna mi-a placut sa o fac, desi am mai dat nasul cu iluziile- preferata mea este Ponzo :))
In final, ceea ce ma defineste sau cred ca o face, sunt starile de afect...mi s-a spus de nenumarate ori ca ceea ce ne separa de animale este acel ceva care ne face sa ne controlam emotiile...eu stagnez la asta. Nu stiu ce au asa de special aceste stari de imi doresc teribil sa le pun pe tapet si o fac cu maiestrie!
Ca si concluzie...noua etapa din viata mea ma obliga sa incep sa ma joc cu aceste stari ,pana le dau de cap si le indes intr-o caseta de bijuterii. Asta este scopul acestei noi experiente..pana atunci...raman tot Gaby!
Succes cu vocile din capul tau!

INTOTDEAUNA BEM!!!!

2010-08-07T10:56:00.000-07:00

Cine mai stie?

weakness vs. grit

2010-07-13T11:29:00.000-07:00

He is so bald in front of me...he has a bald heart and bald wishes, bald feelings and transparent words and I look in the mirror-I am so covered...

I try to find so desperate leaves and grass and shroud to cover my nakedness...

If i think he tries to tied me up all my body is paralyzed again and again...

When i will run in his arms and feel like a child ,which can be teached more easier then a grown up girl who keeps with her teeth her principles and her image!?!

I guess in time, seeing that to be naked is not a disgrace!

Take off my clothes please,help me do it!

Caut butonul sa ma restartez!

2010-07-12T10:43:00.000-07:00

Am cautat acel buton sa-mi dau restart....nu am mai gasit telecomanda...m-am gandit ca sunt de vina bateriile, insa nu asta era motivul. Telecomanda era atat de uzata si parfuita incat isi pierduse actualitatea. Apoi am cautat butonul computerului, am zis ca un restart unde adaug un refresh ma va gasi o persoana total noua. Nu a fost asa si asta pentru ca in momentul imediat urmator mi-am strigat indignarea si mi-a venit greu sa cred ca am ajuns o masinarie robotizata la care toata lumea are acces apasand un simplu buton-RESTART!
Am strigat Tata sa Te induri de mine si apoi am asteptat. Mi-am luat in spinare sacul asteptarii , poverii si pocaintei si am asteptat in gara trenul imediat urmator, caci pe cel anterior l-am pierdut atunci cand mi-am dedicat timpul impachetarii bagajului pe care il car si acum in spinare si de care nu sunt mandra.
Stau Tata in gara intunecata si rece si astept sa vina trenul. Am ochelarii de cal si dopuri de urechi si ma gasesc moarta fata de lume si rupta de tot ceea ce nu imi bucura inima si Tata astept....si mie inca nimeni nu mi-a spus ca trenul asteptarii a deraiat demult, el nici nu mai exista. Si vad pe placuta anunturilor ca in urmatorii ani o sa mai ajunga in aceasta gara doar un singur tren, cel la clasa in care astepti moartea. Si Tata nu Ti-am zis ca il astept pe acela in care vreau reactualizarea?
Si Te aud Tata spunandu-mi ca pentru reactualizare nu tre’sa angajezi bocitoare si nici nu trebuie sa jelesc o muribunda, nu trebuie sa imi torn cenusa in cap si sa imi sap groapa ascunzand-ma de lume,ci trebuie sa ma dezbrac in pielea goala sa arunc cat colo sacul care mi-a arcuit spinarea si sa alerg si sa alerg, sa tot alerg spre o alta gara, una fara un nume familiar, una care nu stie ce inseamna Nord, Est , una pentru moment neexistenta , dar atat de reala si plina de trenurile dulci ale reactualizarii. Insa Tata nu stiu locatia, nu stiu peripetiile pe care le voi intampina pana intr-acolo nu stiu nici daca am nevoie de bagaj, simt doar ca acela este trenul libertatii si eliberarii, stiu ca acolo o sa Te gasesc si nu cu o telecomanda in mana, ci cu bratele deschise sa ma atingi si sa-mi reversi reactualizarea!
Ce ma face sa-mi doresc reactualizarea? Pacatul care imi sugruma inaintarea cu fiecare zi ce trece! Richard Wurmbrand a folosit o expresie cutremuratoare legata de pacat si solutii cum sa gestionezi asta:” Te atrage pacatul? Ai face vreun pacat daca ai fi mort? Bineinteles ca nu. Atunci, MORI fata de pacat. ”
Si Tata pana la urma ajung in gara aceea in care singurul tren este cel care aduce moartea, dar asta doar dupa ce am murit o data si am alungat tristetea,povara si sunt gata sa iau trenul care ma va duce acasa!

Lectie de gramatica

2010-07-12T10:40:00.000-07:00

Eu scriu, voi cititi, ea judeca, el invata, ei inteleg si sunt multumitori si El ajuta la toate astea!

Imi place, inca imi place teribil sa folosesc pronumele personal si sa imi atribui ”n” lucruri. Mi-am format sau nu singura egoismul, este asta egoism, imi repugna sacrificiul sau il selectez ori pur si simplu asta este natura umana in care ne dorim sa fim valorizati? Ce mai conteaza? In termenii Lui exista numai unitate. Eu sunt, dar sunt in tine, tu traiesti, dar o faci prin Mine, ei invata vazand la tine si Eu asez, asez mereu in tine!
Deunazi am facut cunostinta cu vorbirea laconica si mi-a placut.O cunosteam de ceva vreme buna, dar momentul in care m-a tras de maneca a fost zilele trecute. M-a atras din mai multe puncte de vedere, dar cel mai pregnant a fost sa Il gasesc pe Tata acolo. Simplu! Tata scrie telegrame, Tata nu face romane. El a spus si s-a facut. El a batut si acum asteapta. Cat de rabdator!
Cat timp iti trebuie sa realizezi ca El nu mai este doar El , cel care trimite telegrame , El nu este doar sfatuitorul tau si nici nu este prietenul caruia sa Ii scri si sa Ii ceri ajutorul!?! El este ceea ce esti si in ceea ce esti tu si cui ii trimiti telegrame cand singura conexiune trebuie sa fie catre inima ta? Vasleste printre muschii inimii, printre sangele care pompeaza si da-I aer, da-I un loc. Scoate-L la suprafata si nu te mai ostenii sa faci ca cerneala sa aibe un aspect estetic pe telegrama. Uita gramatica si pronumele, uita ca Lui trebuie sa Ii trimiti scrisori si doar pleaca capul , atinge-ti inima si scoate-L la lumina!

Gratitudine

2010-07-12T10:37:00.000-07:00

Cand mai am Tata timp sa-Ti multumesc pentru sentimentul de plinatate pe care il am de fiecare data cand stau in prezenta Ta daca tot timpul ma simt impovarata? Cand o sa-Ti multumesc suficient ca in tot acest timp ai stat in spartura pentru mine? Si cand o sa ma arunc la picioarele Tale umilita si strapunsa ca imi schimbi ziua, starea, viata in doar 5 minute cand stau de vorba cu Tine si ma umpli de sens? Cand fac asta?
Esti Vrajitorul vietii mele pe care adesea nu o inteleg cand o privesc cu ochii mintii, ai socialului si ai filozofiei. Esti Supranaturalul pe care l-am vazut de-a lungul evolutiei mele si esti pretiosul Duh Sfant care nu se vrea a fi indesat acolo in sertar printre accesorii, farduri, parfumuri si forfecute de taiat unghiile si scos numai cand balariile din jur au crescut si este nevoie de o reimprospatare.
Am nevoie de Tine , de igiena Ta zilnica care ma transforma intr-o persoana doritoare sa zburde de entuziasm ca are pace, sens, iubire , iertare si un viitor asigurat langa picioarele Tale doritoare arzator sa fie sarutate si recunoscute ca indrumatoare.
Nu am invatat ce presupune dulgheria si nici nu am umblat pe mare, nu am inmultit painile si nici nu am curatit leprosi, nu am redat vederea si nici nu am fost lider, dar Tata M-ai invatat sa imprastii calm, supunere, adevar, siguranta,certitudine, iertare si iubire si pentru acestea sunt multumitoare si Iti arat umilinta si iubire ca ma recunosc a fi creatia Ta!

In plina criza, mi-am gasit loc de munca!

2010-07-04T14:38:00.000-07:00

Tată,

Vin din nou, pentru a nu știu câta oară, târându-mă pe drumul măturat deja de măturatorii care se trezesc dis de dimineață pentru a ajuta la estetica întregului oraș, prea plin de murdarul interior, care se revarsă sălbatic, cu ajutorul vântului, spre fiecare colțisor de clădire.

Caut curatul străzilor și nu îl găsesc...

Am pândit pentru o perioadă momentul imediat următor când strada a fost măturată pentru a-mi așeza genunchii și a-Ți căuta fața. Am crezut că o sa rămân curată, strada arată ca și paharul recent spălat care scârțâie...nici gând! Am căutat apoi ploaia, se zice că ploaia spală...nici gând! Genunchii îmi erau uzi și pielea deja denivelată din cauza pietricelelor acoperite de sânge din cauză că îmi străpungeau pielea.

Unde să găsesc curatul?

Și Te aud spunând: "Vorbești, îti aud vorbele idioate, vorbești și asta nu înseamnă nimic pentru Mine. Caut motivația ta. De ce cauți tu? De ce nu mă lași să-ți arăt poteca curată care duce spre fața Mea? Ce crezi, sunt capabil să o fac?"

Și fiica intră în defensivă, privind în jos, adoptând expresivitatea unei țânci atât de familiarizată cu De ce-ul, ca și cum ar fi abecedarul: "Dar stai, Tata...nu tre'să mă murdăresc mai întâi, ca să-mi pot dorii poteca curată?"

"Principii? Fă rost de altele noi!" îmi zice fară ezitare.

Și Tata ești mai mult decât calificat să mă pui la zid și să Iți ceri drepturile!

Ai pus în mine o inimă detașată de materialul imperfect, însă M-ai lăsat să mă detașez și de propriile-mi personalități pe care le-am creionat caricatural, la început, pentru ca mai apoi ele să mă transforme în Dorian Gray-ul obosit de atâtea poveri și de murdar.

Ce-mi poate curăța genunchii? Sângele Tău! Ce îmi poate îndruma pașii spre fața Ta? Mătura care Mi-ai pus-o în mână și care trebuie folosită de fiecare dată când fac următorul pas!

Am o slujbă demnă de cer. Sunt măturătoarea propriilor poteci!

Te iubesc Tată pentru că, ești de fiecare dată Tatăl care își ascultă fiica. Te iubesc pentru că azi mi-am permis, gândind la Tine, să-mi doresc arderea tabloului vechiului Dorian Gray și să apuc mătura de coadă mai strans, știind că ești aici cu fărașul! Și cel mai adesea Te iubesc pentru că mă recunosc ca fiică a Ta!

only samples of love

2010-06-28T14:40:00.000-07:00

Me begging for your love !?!

You make me realize that it was you on the road and i couldn t see you and you showed me how much it counts to make the other feel that great safety feeling even when that is so there and so obvious.

Near whom i realize how important is to give trust and to let the other feel, when maybe only what he sees is a lonley road, that you are there and u never meant to leave !?!

How he/she can go, when his/her life is his/her already?

They say that you will know which are your feelings , when the other is gone...so...why to keep under a locket the emotions you think you don t have?

Is right and fair to put under question the feelings only because of principles?

Are we made of some patterns? Is fair to let the other feel the distance only couse we are scared?

We are so different, why i choose to put u inside my own box of principles when u are so great the way u are !?!

Why i choose not to descover you in your greatness?

I need only one quick look on my finger to see you and to touch the circle which means no ending!!!

How can i say thank you for all of these and for more other things !?! Living each moment!

I do know that you don t need samples of love, but every day i will put together those samples and i will create an empaire for you, my beloved amd u will know that i am free to love you more and more!

JCFL

BEM

2010-06-22T14:34:00.000-07:00

To walk these streets without you..

I hate begin on my own...

So many souls around you

But you never feels like home..

Home is where my heart is aching!

I 'm a million miles from you, but if we stay strong

I know we'll make it through!

PS: Cum sa lepezi o parte din tine?

sooner or later, love wants to scream out louder

2010-06-03T13:53:00.000-07:00

I'v been asking myself why i am so loved by so many peoples with a honest and real love? Why? Do i have something special? I do know how to appreciate their love or i do know how to love? I do realize that they love that God i have inside me and i do know how not to take it for granted and how to not let down their love for me?
I asked Jesus that i don t want to see or understand love in that way i was used to see at every corner in this life. I asked Him to show me and to put in my life the greatest love that can exist and He did! He teached me that love means to love that God they have inside them and to love what more that God can put inside their life.
I didn t wanted a simple love and God put me in front of a real decission- to review my love.
He put that wonderful love in my life already...but do i see it and more important- i do something to keep it and make it grow?
With God i talk in long terms...and with God is no longer- ME!
You God, You put everything in my life so my heart can sing to You and not to stay in quiet!

mawkish feeling

2010-06-02T13:54:00.000-07:00

Where did that great and delightful feeling went? Why he chose to fly away dancing like a speck of dust and sing that beloved melody? It was here a few seconds ago...and it wasn t lost, or fugitive. He didn t lost his way home, couse he new the entire world. He new his way but he lost his gift of being able to see...and tell me now...:"How he can find his way without his eyes?"

This feeling is laughing at me and it keep spinning around on the rhythm of the song, bringing at each look and touch the same vanished, lost, away and stranger feeling already, but so bad wanted!

Could i have this dance with you?

individualitate si realitate distorsionata

2010-05-31T12:04:00.001-07:00

Am privit rasaritul.
Ce-i drept, l-am privit printre frunzele verzi ale copacilor obositi si cu fete schimonosite de-atata palmuiala a vantului...dar si asa, asisitand la pedeapsa naturii, fara vreun motiv anume, rasaritul a fost frumos.
Era viu si se ivea fara sa il poata ceva impiedica sa se dezbrace si sa-si etaleze in pielea goala forma voluptoasa. Este ceea ce il defineste si il face puternic.
Puterea acestuia m-a dus cu gandul la ideea de putere si la ceea ce te poate pune in gloata puternicilor. Si ce am constatat? Probele te fac puternic! Fara sa-ti probezi puterea nu ai veridicitate. Fara probe esti ca un caine latos si inmuiat in namol care latra sugrumat de lantul acela care ii limiteaza alergarea.
Si oh, cat de gresit inteleg acei limitati impanati de cuvinte care variaza ideea de putere. Ei dau nastere Nimicului, care paradoxal da nastere,la randui, sclaviei!
Dominarea si constrangerea in toate formele lor! Acestea limiteaza si sfideaza individualitatea si inteligenta oamenilor.
Consider ca orice om dispune de inteligenta, constiinta, discernamant si libertate. Atunci cand ceva impedica acesti factori sa se dezvolte apar bariere, tipare pe care oamenii le percep in unele cazuri ca o incapabilitate de a evoula.
Desigur, vorbind despre societate avem oameni care conduc si oameni condusi, insa aceasta nu pentru ca aceia care sunt condusi nu pot conduce,nu au atitudine de lider sau nu se incadreaza in criteriile cerute unui lider, ci pentru ca dominarea si constrangerea si-au facut loc in viata si in evolutia lor inca de pe vremea cand acestia erau doar copii. Nestiind cum sa trateze aceasta "boala" de a accepta sa se supuna, in ceea ce sunt ei ca indivizi s-a format ideea de reprimare, de supunere si de acceptare ca sunt in imobilitate.
Ideea de baza nu este cine conduce pe cine, ideea este cine se lasa dominat si constrans, de ce si ce masuri se pot lua in acest sens, ca omul sa se poata simti independent si liber de actiona si de a creste individual.
Pentru inceput am hotarat sa definesc termenii de dominare si constrangere.
Dominarea ca si definitie a dictionarului roman, reprezinta "a tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanire" , autoritate deci.
Constrangerea reprezinta silirea, obligarea, fortarea de a face ceva.
Sa vorbim putin de termenul dominare si despre ceea ce presupune acesta. Conform definitiei din dictionar, a tine pe cineva sub stapanire, reprezinta autoritate silita. O tehnica de manipulare, acceptata oarecum de celalalt fiind in incapabilitatea de a actiona.
Intrebandu-ne de ce accepta cel dominat asta, gasim varii raspunsuri. Unele persoane accepta sa fie dominate din motive patologice, din diferite fantezii sau pentru ca inca de mici au fost dominati, amenintati sau supusi presiunilor.Oricare ar fi raspunsul la aceasta intrebare, nu putem sa nu constatam cu discrepanta ca simpla idee de dominare este o nedreptate fata de cel dominat si o piedica ca acesta sa se evalueze si sa observe ca este capabil sa ia propriile decizii.Acestuia ii este practic interzis sa gandeasca,sa-si dezvolte gandirea si sa-si compartimenteze strategii, sa inteleaga ce presupune gandirea si aspectele ei.
Acesta este limitat si astfel integrarea in societate sau reusita pe plan profesional si nu numai este dificila, uneori imposibila.
Dar si in cazul libertatii aducem in discutie relativitatea.Vorbind de libertate, toti oamenii doresc libertate de exprimare si nu numai, insa nimeni nu este cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitate. Faptul de a fi dependent este simplu , in acest caz raspunderea nu iti revine tie ci celui de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren,care a ajuns deja tipar,convingere.
Dominarea presupune putere, iar a-ti folosi puterea in scopul de a te hrani din infantilitatea celuilalt denota egocentrism.
In cazul constrangerii vorbim despre ceva nevoit in mod cert,deci nedrept. Sa adopti o asemenea atitudine, inseamna sa incurajezi practic servilismul. Aici nu mai putem vorbi de liberul arbitru care face parte integranta din viata noastra. Acesta este captiv si ajunge sa fie doar o dorinta care provoaca discomfort in cazul in care nu este satisfacut si deci vorbim despre o ingurgitare mentala. Prezentand astfel dezavantajele, consecintele acestor doua atitudini care nu aduc inovatie , ma voi referi la ceea ce inseamna acestea in mediul academic, mai exact in domeniul educatiei.
Vorbind despre educatie, aduc in discutie cele doua sisteme-empiric si constructivist. Este de la sine inteles ca evolutia este un proces si nu un eveniment.
Ridic deci la rang superior sistemul constructivist al educatiei deoarece rolul acestuia nu este de a adauga informatie, prin constrangere, in cazul profesorilor, nota, ci el construieste, se muleaza.Acesta lasa loc dezvoltarii inteligentei si este un proces drept in care ambele parti-profesorul cat si elevul/studentul au beneficii.Un avantaj important al acestui sistem si a refuzarii termenilor, atitudinilor de dominare si constrangere este acela ca acestea aduc o data cu sine si pacea interioara,aprecierea si curajul.
Un alt factor important in vederea distrugerii,opririi ideii de dominare si constrangere este sa iti permiti sa gandesti, sa fii activ , sa te implici si sa iti pese. Atunci cand esti perseverent, consecvent in aceasta si iti cunosti individualitatea si capacitatea, vei putea mai usor sa ajungi la telul acela bine definit pe care ti l-ai propus si acela este sa evoluezi sanatos si nu de a te scalda in betii orgolioase.

am cautat iubirea...

2010-05-21T05:46:00.000-07:00

la limita...

2010-05-20T14:10:00.000-07:00

La limita...la limita si arunc cu cuvinte...
Stiu ce-i vulcanul si mai stiu si cum e sa erupi...am vazut asta in desene animate, mi-am imaginat cum ii si am incercat sa reproduc...si stiu...de 200 si ceva de zile...
Iubirea ramane....
Daca as putea colora pe o foaie asta...daca as putea face un film cu asta...daca as putea asigura pe celalalt de asta...
Iubirea ramane...
Nu isi pierde din intensitate, nu isi pune intrebari, nu are dubii, nu reproseaza, accepta...
Iubirea ramane...
Si plange adesea...din diverse motive, dar stie sa planga...si o face curat...
Iubirea ramane...
Are momente cand roade dar ea si aduna...si o face treptat...
Iubirea ramane...
Ea a implinit si schilodit in acelasi timp mersul in lume...dar ea ramane si ramane neincetat!!!
...........................................
Am cumparat cuvinte ieftine la kg sa pot sa le impletesc cumva si sa mazgalesc aici ce inseamna ceva atat de dainuitor ca iubirea...
In ciuda cuvintelor...IUBIREA RAMANE!

Facem diferenta care voce ne vorbeste?

2010-05-14T01:49:00.000-07:00

Stim deja cu totii ca noi vedem numai 2% din realitate, restul procentelor de 98 este reprodus de atat de multi oameni incat isi pierde originalitatea, semificatia.
Ochii sunt primii care falsifica...

Ma intreb...cum ar fi sa simti doar si sa crezi!? Cum ar fi sa nu vezi?
Oamenii cu adevarat au adoptat un mod de viata schizofren. Atatea contradictii, atatea teorii, atata dependenta de lucruri temporare...si revin cu clisee (cateodata sunt atat de bune daca vin la momentul potrivit, cand chiar le simti si traiesti) : "Traieste ca si cum Hristos ar fi murit ieri, ar fi Inviat din morti azi si S-ar intoarce maine."

Cat de simpla si implinita ar fi fiecare zi atunci...

"Speranata insotita de o hotarare ferma si de eforturi constiente este intodeauna realizata...

Fii ASPIRANT. Aceasta stie ca tot ceea ce are si ceea ce i se petrece vine de la Dumnezeu. Comunicarea cu El este scopul esential al unui aspirant. Un aspirant Il pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata lui.Acesta invata de la toate pentru ca el vede pe Dumneezu pretutindeni si descopera lectiile si invatatura Lui.Acesta nu doarme, nu este atipit si nici plictisit...doar fiind prost te poti plictisi...

Traieste prezentul...traieste fiecare clipa, fara sa-i dai un nume, este totul nou pentru tine AZI, in acest moment. Constientizeaza si cum pasesti, constientizeaza tot!"

Stim noi care voce ne vorbeste? Inchide-ti mintea, deschide-ti inima!

believe everyday more...is possible

2010-05-05T02:51:00.000-07:00

Niciodata nu te-am parasit sau lepadat.

Am simtit sa te apar cu tot ceea ce sunt.

Te-am cunoscut asa cum esti si te-am iubit.

Ei spun ca nu merit, ei isi spun ca eu te-am vandut. Stiu ei?

Tu nu m-ai urat, tu m-ai acceptat.

De ce?

Pentru ca mi-ai cunoscut inima.

M-ai schimbat si ai stiut ca sunt acolo pentru tine!

PS: BEM!!!

Pana nu o sa vedem prin ochii unui copil...

2010-04-22T11:36:00.000-07:00

Cine,cum,de ce,cand..?

2010-04-17T14:00:00.001-07:00

Cine este? Adevarata dragostea dintai!
Cum functioneaza? Prin dragoste in neimaginate feluri!
De ce? Pentru ca iubeste!
Cand arata dragostea si cand actioneaza? Tot timpul! O vezi tu dar?
Il doresti tu in viata ta si daca da, de ce?
Stiu ca orice om are ideea de spiritualitate in ceea ce este. De ce? Pentru ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui si pentru ca in noi traieste cineva, un "total stranger" care ne-a dat o parte din El. Insa cum facem sa lasam ca acest strain sa ne devina prieten pentru ca mai apoi sa Il lasam sa ne conduca?
Experimenteaza-L!
Nu Il gandi,nu Il filozofa,nu Il deforma,nu Ii da insusiri care nu Il caracterizeaza si nu vorbi in numele Lui.
Experienta cu El presupune cunoastere, deja s-a format podul, il vezi?
Podul este solid sau subred...cum il alegi tu!
Daca alegi sa construiesti podul, baza ,temelia trebuie sa fie solida...dar...spune-mi (spune-ti) ..de ce ai ales sa il construiesti? Poate ca ai motive intemeiate sau poate doar te-a atras...de ce? Pentru ca suntem creati spre acel ceva vesnic alaturi de ceva maret. Pentru ca Altcevaul nu te implineste.
Am vazut ca experienta cu el necesita dragoste,interes si timp. Aloca-I timp,doar asa Ii poti vedea fata...si fata Lui este blanda...
Experienta cu El m-a rusinat de nenumarate ori...dragostea Lui este atat de autentica, transformatoare,revelatoare, coplesitoare.
Pur si simplu te ia din gunoi si te aduce in dreapta Lui. Ce poate fi mai puternic de atat? Ce iti da mai mare siguranta decat bratul Lui drept?
Adaug "UNDE? Unde este El?" In interiorul tau! Descopera-L!

eu si familia mea notati in caietul Lui

2010-04-17T13:56:00.000-07:00

Mi-am spus ca in familie iti este cel mai usor sa comunici,sa accepti si sa te deschizi...si totusi...ma vad stangace cum incerc sa initiez si ma opresc...nu am crezut ca nu am,poate,curajul sa impartasesc aceleasi bucurii si acelasi Tata cu cei atat de familiari....
M-am intrebat ce ma opreste? Ma gandesc oare ca fiecare are nevoie de timp sa experimenteze si sa creasca? Ma gandesc ca timpul nu imi permite si ca in permanenta am ceva de facut?
NU!
Motivul real pentru care mi-este greu,desi imi doresc sa ma apropii si sa impartasesc aceeasi tanjire dupa El, este ca ma simt coplesita sa stau fata in fata cu El si cu ea si sa vad schimabrea si in acelasi timp rusinata ca undeva pe drum mi-am pierdut dragostea dintai si curajul ,specific copilariei de a visa alaturi de El. Ma incurc in firele gandirii abstracte si ma impiedic de filozofii,ma imbrac cu "prioritati" si ierarhizez sentimentele...imi gasesc scuze si doar planurile le pun la picioarele Lui si asta dintr-o teama de nou,uitand ca El se ocupa nu doar de planuri si de nou, El opereaza cel mai bine cu inima...si o pregateste pentru nou...Noul trait pentru El!
...............................
Iti multumesc Tata pentru ca acum cativa ani buni ai notat acolo pe caiet familia aceasta pe care o vrei langa Tine si Iti multumesc ca ne vorbesti si cercetezi prin fiecare transformare pe care alegi sa o faci, Iti multumesc pentru ca am o noua sora in fata careia sunt rusinata sa stau vazandu-Te pe Tine si Iti multumesc pentru iubirea, curajul,puterea,dorinta pe care le-ai adus in mine o data cu prezenta Ta!

dragostea dintai

2010-04-14T12:33:00.001-07:00

Nu ma lasa sa pierd bucuria de a Te avea..nu ma lasa sa ingrop iubirea care ne-a apropiat..

Nu ma lasa sa uit in praf comunicarea onesta dintre noi care ne-a facut sa riscam sa ne cunoastem si sa fim noi...

Nu ma lasa sa retraiesc nesiguranta si nu ma lasa sa uit cum este sa ridic mainile si sa Iti fiu recunoscatoare pentru ca acolo pe o cruce,iubirea Ta,Te-a facut sa Te jertfesti pentru ca eu sa primesc acum pacea...

Nu ma lasa sa uit cum este sa Iti simt mana si nu ma lasa sa Te dezamagesc la nesfarsit...

Nu ma lasa sa ma ascund in odaia mea si sa tanjesc la trairile cu Tine si nu ma lasa sa uit cum este sa visezi la marea si prima intalnirea cu noi...

Cuprinde-ma cu mainile Tale si nu ma lasa sa Te distrug din interiorul meu...

Cuprinde-ma si nu lasa disperarea sa ma acopere...

Tine-ma si nu ma lasa sa Te ierarhizez...locul Tau nu este discutabil...

Pastreaza in mine vie, autentica si inovatoare dragostea dintai!

GELOZIE...

2010-04-08T09:10:00.000-07:00

Gelozie fara limite....
Il doresc atat de mult in viata mea incat am momente cand nu vreau sa Il impart cu nimeni,nu vreau sa Il cunoasca nimeni si sa Il defineasca sau macar sa incerce sa Il contureze...
Nu vreau sa-I schimbe nimeni infatisarea sau sa Il puna la indoiala...
Nu este de pus in cutie,dar imi doresc asa de mult sa Il am sub cheie si ma bucur atat de mult de sentimentul asta de siguranta...
Imi este dor de El atunci cand se face liniste si nu am liniste cand stiu ca L-am intristat...
Imi pun pe hartie viitorul si nu vad nimic clar daca in acesta,El nu se afla...
Caut adanc in interiorul meu un raspuns la intrebarea:"Ce te face fericita?" si...fiinta din mine tanjeste spre ceva maret,ceva divin,ceva ridicat pe o treapta mai sus...
Si nu imi ramane decat sa Ii multumesc ca El e cel care sta in picioare pentru mine si in mine!

chipul din mine

2010-03-26T03:04:00.000-07:00

Sa invat sa merg mi se parea o grozavie...deja invatatsem sa mananc,sa rad,sa plang,sa cer...dar sa merg...era ceva grandios...

Sa invat,copila fiind,sa fac funda la siret,parea un adevarat proces pe care insa il testam cu placere.Imi amintesc cum petreceam minute in sir sa ispravesc grozavia de fundita...

Cand am mai crescut,bastonasele de pe caietul de clasa I mi se pareau ingamfate,niciodata nu vroiau sa imi semene unul cu celalalt...

Mai tarziu scrisul si cititul mi se pareau floare la ureche...si rupeam mici foite pe care imi testam abilitatile scrisului si deschideam carti mari si ingalbenite pe care le citeam si subliniam cu diferite culori...

De-a lungul timpului am invatat atat de multe lucruri...imi amintesc prima oara cand am decis sa iau in mana rimelul si creionul si mi-am conturat ochii...imi amintesc cand mi-am aranjat parul si mi-am facut buzele..imi amintesc sentimetul...

Vad cum dupa un timp,cand din multe lucruri deja facusem obiceiuri,aleg sa aprind prima tigara...imi amintesc grozaviile pe care le faceam si ma vad intr-o continua cadere....si cad si cad si cad.....si am simtit todeauna cum caut aerul,suprafata....si de multe ori gaseam si respiram....dar doar pentru un timp....

Astazi vad evolutia...de la curatul funditei la murdarul tigarii...de la curajul si visele copilei sa invarte lumea,la puterea lumii sa o invarte pe ea...

Astazi vad evolutia si privesc doar un chip....un chip demn sa imi conduca viata pe o linie continua,un chip in fata caruia sa fiu muta,un chip divin-chipul pe care L-a pus deja in mine!

Un chip care sa ma duca acasa la mine!!!Am si eu casa mea!!!

TATA

2010-03-25T10:14:00.001-07:00

fusion...

2010-03-08T12:32:00.000-08:00

I needed 3minutes to close my eyes and to picture JC...like he is....complete...
I did and was so easy to see him without any masks...to see him so devoted...and familiar...
I didn t needed books to know how is a pure feeling i didn t needed someone to teach me a course about this and i didn t needed to put in balance things and finally to get a general idea about it...was simple,easy and innovative...
It wasn t necessary to make any efort to make him understand my values and my beliefs couse we are alike...
I had moments when i stood in front of God ashamed couse i tried to put at the table in a different way,with my own efforts sometimes,how is God....i tried to make him understand how to approach Him,but i realized that He works in His own way without needed me to make plans and strategies to reveal a simple truth...which is a actually a lifestyle when u taste it for one second :)
I have the certainty that nothing is by chance and i look at this with more much responsibility...
I saw it....God has everything in His hand!! I only enjoy with my eyes closed the gifts in my life and i put at His feet everything...

crumbs in life

2010-03-06T11:17:00.000-08:00

The second day from the first month...
I closed my eyes and i realized that i recived a great gift-LOVE....
I see him in front of me...is tiny,with calm eyes...he is in front of me and in his look i see love....
I took his hands and we both prayed...
He put his head on my foot and i started to tell him a story...he was in peace...he listen and he only gathered my hand when he heared something that he felt with his heart...he looked for soft things to hear...his heart wanted to hear,to feel,to live special moments....moments that make him tremble...
I rub his hair and i wisper at his ear the whole story....the story of us...he was smiling...
Holding him,having him...I felt so much love inside me and inside that beautiful man...and i wanted to keep that in a little box for the rest of my life...
He stood up after a while...he looked at me having in his eyes tears and asked me:"Who are you?"
"I m ur girlfriend" i said...
And...after that,was silence....deeper silence....
I hugged this little man and i saw that the pieces of my life become a whole...a whole in his arms...
Suddenly....I heard the door opening and i look back....then...i realized that i open the door with my own hand a few months later,but now..now i let in,all the pure feelings for this beautiful man,for the future i saw in thouse flashes inside my mind...
I saw the past...he watching how i played the tough girl role and he smiled everytime...he loved me the way i was,the way i am...i was allowed to play....his love,allowed me to play....
I stood up too and i took the chair to get closer the piano...i started to touch the keyboards...he look at me in this time...i look at him smiling...a pure smile...
I don t remeber which keyboards i touched...i don t remeber the song neither...i only know that i never knew thouse feelings and i let myslef flying...flying with the song and with the safety feeling that what i have now is pure...
I played and he was crying...i played and i said: "If we keep our hands...we can walk again...we will forget how,what is to limp and we will run,until we're strong enough to jump."
........

US...

2010-03-05T04:27:00.000-08:00

5 Feb 2010....

And who thought that i will decide to give my heart finally at this little pretty man?Who thought that i will know finally that....love is a gift....

Leaving behind the past..i walk confident in the future with u holding my hand JCFL!

jc+gabs

2010-03-05T03:15:00.000-08:00

Snapshots with bebe feo... :P

Ey,bebe...i m sorry....

gabs+jc

2010-03-05T02:50:00.000-08:00

Bebe feo...trying to say sorry in his own way....i didn t knew that a few days later,will be my turn to say sorry....

povestea omului din umbra si caracteristicile lui...

2010-02-27T12:37:00.000-08:00

....
M-am agatat de trecutul asta si stiu atat de bine ca este atat de gresit sa nu traiesc prezentul,constienta fiind ca trecutul...e dus...
Ating cateodata cu genunchii pamantul si constientizez ca.....

Avea fata fina si vocea groasa...avea gura mica si ochii usor aplecati...avea maini groase si fine si unghii frumoase..obisnuia sa isi duca cateodata mana la gura,rupand cu dintii pielea uscata din jurul unghiilor,avea o vorbire familiara si sincera...mergea cu capul ridicat si pieptul inainte,greoi...cureaua pantalonilor era deasupra taliei si sacoul il tinea desfacut...nu purta cravata si nu isi aranja parul...pantofii lui erau curati,purta camasi si albastre si roz si maro...

Imi amintesc cat de bucuros era de noua lui camasa in carouri maro..."Acum cateva zile am cumparat-o,iti place?"
Imi amintesc ca se plangea ca nu are camasa neagra decat pluover...dar tot spunea ca o sa-si cumpere...si-o fi cumparat oare?
Vara obisnuia sa poarte sandale,pantaloni crem si tricou...
Vorbea rar,sa te faca sa pricepi,apasat si usor ignorant...ii placea sa dea sfaturi si nu ii placea sa fie contrazis...era sincer...nu se arunca sa vanda,ba nici sa cumpere incredere...
Ii placeau ochii de culoare albastra si privirea sincera,fara urma de vulgaritate...
Imi amintesc acum 5 ani cand l-am privit prima oara in ochi...au fost necesare 3 secunde sa nu clipeasca si sa inteleaga....
Avea o modalitate ciudata sa santajeze emotional,dar cu o motivatie curata,de copil,atunci cand dorea ceva...
Era ferm convins ca nu greseste cand spune ceva pentru ca nu prea tatonase terenul fertil al ipocriziei...
Avea rabdare si astepta...nu dadea explicatii si uneori era suparacios cand era lasat singur...
Se barbierea tot timpul si parfumul lui se simtea pana si pe pachetul de tigari din buzunarul de la piept sau de la sacou...
Tinea o multime de chei dupa el si telefoanele...cand citea mesaje avea aceeasi privire...sprancenele arcuite,tinand telefonul la o distanta optima de ochi...
Interpreta grozav de adanc toate cuvintele si pastra ce era convenabil...avea multe de raspuns,dar nu avea timp...uneori nu se preta sa o faca....
Cand era incoltit aproape ca rosea si se scuza...alteori lasa privirea jos si ocolea...de multe ori nu raspundea daca nu ii placea o intrebare si stia ce este respectul...
Era scarbit de vulgaritate si dorea ca mediul in care a crescut si pe care l-a format si in familie sa il aiba toti...acel ceva decent...
S-a lasat foarte putin atins de murdarul social pentru ca a avut momente cand nu a deosebit ca el nu e ca turma...si s-a murdarit...si cat de descurajator a fost,poate,pt el sa vada ca murdaria nu se mai curata...
Tinea in masina lui cd-uri cu Ovidiu Lipan Tandarica,Marfar si Holograf...si ii placea ca lucrurile sa fie acolo unde le aseaza el...
Mai tot timpul ii era cald si avea oroare de frig...racea usor...era puternic,dar fricos....
Isi stia limitele si nu se ascundea..stia ca nu e patat....poate ca facea comparatii....
Ii placea mancarea sarata si era incapatanat...
Dadea sfaturi din urma experientelor lui si te lasa sa stai pe langa el...sa inveti...observa evolutia si aprecia...
Cand era suparat,te ignora..cand era nervos,te certa si cand era calm nu isi cerea scuze,dar venea langa tine cu caldura...
Ii placea sa stea de vorba fara sa spuna ce il afecteaza in mod cert,dar te lasa sa intelegi dn spusele lui si sa il incurajezi...
Ii placea sa braveze si sa tina mainile la spate...cand vorbea se apleca spre tine..stia el ca te intimideaza cumva...
Simtea nevoia sa aiba prieteni si sa ajute...
Era neobişnuit de prietenos, cu o energie debordantă, o fermă strângere de mână şi un zâmbet instant.

Lupta cu ardoare împotriva a tot ce considera nedrept,sărea într-o clipă în apărarea nedreptăţiţilor şi a cauzelor idealiste,probabil că ajungea să-şi regrete impulsul, dar precauţia zbura pe fereastră in momentele acelea.
Nu obişnuia să se învârtă după coadă, trecea direct la subiect.

Nu exista nici urmă de şiretenie sau perfidie in el şi nimic nu a schimbat acest lucru în cursul vieţii lui. Credea cu toată inima în propria reuşită şi după numeroasele eşecuri s-a ridicat din praf pentru a încerca din nou. Îndoielile care îi răsareau în suflet, erau înlăturate rapid de prima persoană drăguţă şi blândă care îi aparea în cale. Era vulnerabil.
El nu era genul care să folosească strategii delicate. Capacitatea pulmonară şi încăpăţânarea egoistă îi erau mai mult decât suficiente ca să obţină ce vrea.
Avea o structura osoasă fină şi puternică.
Nimic nu l-a înfrânt definitiv, cu atât mai puţin eşecul.

Dacă îi înşelai aşteptările era atins, dar numai în sinea lui.Nu isi arata slăbiciunile.

Avea o atitudine liberală, generozitate extremă şi dorinţă pronunţată de a conduce toate paradele posibile..nu avea subtilitate, tact sau modestie.
Curajos si-a croit drum prin viaţă fără ezitare, aruncându-se cu vitejie înainte, printre obstacole....

Nu suporta durerea fizica...si cate si mai cate....

Si cu toate astea la sfarsit a spus: "Mai bine mor decat sa ma schimb!Ma dau batut!"

Selectivity in white....

2010-02-24T08:19:00.000-08:00

Selectivity in white....
Today i choose to stay near this...today i want to taste how is to live, eat, dress, sleep, talk, think and the most important to feel in white...and i am angel for a moment...and i have wings...and i walk on water...and i don t live in this entity anymore... I learned to choose my words properly and i learned to select what to keep inside my little playful brain...i did this and i know for sure that some parts of me,who i used to protect,now i don t want to keep anymore...
I m not body that has soul...i am soul that has a visible part...named body...

The life in white means to lie down on the grass,look up and see only the blue sky...
Who is guilty for this? The answer is pretty much simple...ONLY GOD CAN CHANGE A PERSON....and i must say...He has His own methods....

noi doi si apoi....liniste

2010-02-23T09:46:00.000-08:00

Si...din nou...noi doi...
Suntem pe bicicleta timpului si pedalam cu incredere si putere...
Mi-au trebuit 5 minute sa ma dumiresc si sa incep sa-ti asez pe hartie ce am facut in ultimul timp...nu ma puteam concentra,dar am primit si raspunsul:"Intr-o zi cand eu nu voi mai fi...doar sufletul meu..numai el va mai sti ce n-am stiut..."
Am inteles apoi...tu le cunosti pe toate...asa cum le-ai stiut intotdeauna...pe toate din toate domeniile! :) Ce-o fi fost in capul meu sa uit?
Soarele imi incalzea partea stanga a fetei si ma simteam incalzita si in interior...gandurile imi erau cu tine si simteam tot mai adanc legatura...si tot se derula...exact ca odinioara...
Ma uitam la degetele mele si le auzeam vorbind...toate in acelasi timp si toate bucuroase de revederea cu tine...si degetele iti cautau mana....
Te-am rugat si azi ca de fiecare data,atunci cand am infipt trandafirul in pamant langa numele tau,sa te arati noaptea,in vis..te astept!
Acum 3 zile mi-ai facut printre cele mai frumoase cadouri...niciodata nu te-ai apropiat atat si niciodata nu ai fost atat de indiferent de tot ce este in jur...si asta m-a bucurat si mi-a dat curaj!
Ti-am prins fata cu o mana si iti simteam respiratia aproape...
De-a lungul a 3 luni ai trecut prin cateva etape..mai intai ti-ai luat la revedere si m-ai asigurat ca totul e bine..apoi m-ai lasat sa te vad cu familia,apoi mi-ai aratat ce te-a suparat pentru ca mai apoi sa imi arati ca acum ESTI LIBER...si ma bucur de libertatea ta...O MERITI!
Acolo nu mai esti inconjurat de atati oameni urati...
Acum nu mai conteaza NIMENI de fapt...esti tu si doar tu cu linistea ta....
............................
Stand azi langa el,am realizat ca alege sa vina pentru ca el cunoaste motivatia acum...si Doamne ce satisfactie am cand stiu ca el este absolut sigur acum de ce a fost si ce este...si cat de curata si libera ma simt...zambesc cu fiecare madular si continui sa il rog sa priveasca oarecum in oglinda in ceea sunt si ce traiesc,ceea ce este si traieste el...
"Se intampla doar o singura data..si cauti toata viata apoi...dar NU mai gasesti niciodata..."
Multumesc Mihai pentru liniste si pentru intensitatea trairilor ce le experimentez tot mai mult!

peoples like books

2010-02-17T12:46:00.000-08:00

When u understand that u are responsable for others feeling,then u know that u just started to live the way u should live...

U actually can care in ur hands thouse feelings...and u can choose also to do it in which way u want...

Without superficial feeling,with responsability,with care,with an open heart focused not at ur own person but at thouse around you....

Then u will be aware that God reveal Himslef thru you!!!

The humans are like a book....if we read a book we don t do it only to lose time..we do that to invest in our own person...we are focused at that book and we want to know more about what the author thoughts,if he speaks from experience...we want to see deeper..to read between the lines...we look for something...we invest time and feeling in that book....

The same with people....thouse are like books...if we invest in they,if we try to learn from them...if we look deep inside...behind thouse action we will create a bond....

That bond is important....

Try to understand the book....

prezent si final

2010-02-15T13:22:00.000-08:00

"Toxinele" din mediu ne pot invada atitudinile,gandurile si comportamentele..asadar,stai concentrat pe lupta spirituala care iti sta inainte.Pregateste-te pentru aceasta in fiecare dimineata punandu-ti armura...
Barcile navigheaza pe apa,dar daca patrunde in ele apa,chiar si un vas de lupta se va scufunda..asadar...mergi pe ape fara ca ele sa te contamineze...
Fii concentrat pe motivul pentru care te afli aici!!! Pregateste-te pentru acele lucruri nespus de mari!

DOAR EL STIE MAI BINE!!!!

2010-02-12T10:57:00.001-08:00

Doar deschide ochii si pregateste-te sa infrunti lumea...doar fa asta,gandind ca in tine e CINEVA care te ghideaza...El stie mai bine...
LASA-L SA TE CONDUCA!

spune-mi...dar lasa-ma sa iti spun si eu...

2010-02-10T11:12:00.000-08:00

Spune-mi tu...

Spune-mi tu cum sa gasesti linistea intr-o lumea zgomotoasa ca asta..?

Spune-mi tu cum sa poti inchide ochii si sa dormi in pace atunci cand ei dau cu pietre in tine,desi tu nu ai facut nimic..pare ca esti vinovat doar pentru simplu fapt ca esti...?

Spune-mi tu cum vrei sa traiesti frumos si simplu cand nu poti sa ramai imun la probleme celor din jur in care ai investit sentimente...si mai spune-mi cum e,daca ai idee,cat de urat este sa vezi ca ai investit in cineva care e atat de familiar cu cuvantul egoism...

Spune-mi tu cum e sa fi folosit si cum e sa fi calcat in picioare doar pentru ca celalalt are un scop nascut dintr un egoism grozav...

Spune-mi tu cum sa renunti cand simti ca poti castiga razboiul pentru ca te simti curat...si continui si continui si ajungi in final despartit de Tata...si asta pentru ca de suflet nu te-a interesat si nu ai avut timp sa il pregatesti si nu ai avut timp sa lasi fiinta sa prelucreze persoana...persoana care te numesti tu....

Spune-mi tu cum e sa simti ca nu poti sa te opresti incercand sa atingi tot si sa vrei sa transformi in aur...?

Spune-mi cat de nemultumit esti de tot ce e in jur...dar mai spune-mi tu,daca se merita sa te agiti atat?

Spune-mi tu cat de nesigur si singur de simti...spune-mi cat de invalid te simti,dar cate de doritor sa schimbi ceva...

Spune-mi cat de negru vezi tot si cat de neimplinit te simti...

Acum da-mi voie sa spun si eu ceva...

Spune-mi daca ai simtit vreodata cum e sa te eliberezi si sa lasi TOTUL in seama CELUI care stie sa rezolve mai bine,mai sigur si mai rapid ca tine...?

Spune-mi daca ai simtit vreodata asta si mai spune-mi daca nu cumva asa iti pare viata mai usoara....iar in final,te rog..spune-mi ...vrei tu sa il lasi pe El sa se ocupe? Vrei te rog? Sta si asteapta...il lasi tu?

ALEGERI

2010-02-08T08:03:00.000-08:00

Gasesti oare implinire atunci cand privesti trecutul si zambesti satisfacut de cum a fost?

Gasesti oare pace atunci cand ai impresia ca ti-ai gasit jumatatea?

Gasesti oare bucurie atunci cand simti ca ti-e dor de fostii colegi,de fostele locatii in care ti-ai petrecut copilaria sau momentele frumoase?

Gasesti oare plinatate atunci cand stii ca ai pierdut o persoana extrem de importanta dar totusi o simti aproape? Gasesti oare zambet atunci cand simti persoana care a plecat e aproape si poti sa o atingi si sa te bucuri de importanta ei in viata ta?

Gasesti oare ceea ce cauti in persoanele de langa tine?

Privesc pozele cu mine din trecut...superbe amintiri...cel mai dificil poate este faptul ca nici macar jumatate din oamenii din pozele nu le mai am langa mine...nici macar jumatate...

Ce s-a intamplat? S-au pierdut pe drum? Au fugit?

NU! I-am alungat si nu am stiut sa ii pastrez...am lasat contextele si egocentrismul sa ma inconjoare...

Ma intrebi poate daca sunt nostalgica acum sau daca ma plang sau daca imi lipsesc persoanele care mi-au umplut trecutul asa cum a fost el-rau sau bun...

Ei bine...poate...insa...mai dureros si important este acum constientizez ca in trecut a trebuit sa ALEG...si am facut-o....am ales...am ales sa nu ii pastrez...am ales sa actionez intr-o maniera puerila care i-a indepartat...am ales sa nu il am pe El ca exemplu si sa ii apropii de mine de fiinta din mine care este El...AM ALES! Si ce am acum? Familia,un baiat care crede ca ii umplu viata,o prietena buna si o alta persoana care in trecut obisnuia sa aline pierderea altei persoane....

Ce am avut si ce am acum?

Sa fie asta mersul vietii oricum? Sa fie oare faptul ca nu m-am obisnuit cu trecerea vremii si cu schimbarile prin care trec datorate varstei? Sa fie oare faptul ca refuz sa vad ca nu mai sunt copilul ala care se juca si nu il interesa consecintele? Si chiar daca e asa...nu e mai bine ca stiu acum ca orice actiune indiferent ca este facuta doar din naivitate si la o varsta frageda ,afecteaza? Nu este mai bine ca stiu acum, ca sa ma pot redresa pe viitor?

Nu stiu! Stiu doar ca revederea pozelor din copilarie,din liceu si cele alaturi de prieteni,constientizarea m-a facut sa ma intreb....ce am facut eu? Am fost eu de mica responsabila si daca nu,ce m-a facut sa nu fiu? Ce pot sa fac de acum incolo?

Cat de important este sa gandesti si sa alegi....sa alegi si aici nu ma refer doar la prieteni si la impachetarea amintirilor sau la decorarea trecutului....vorbesc de viata in sine...viata care este in tine....

Ce faci cu viata care este in tine?Totul tine de o alegre....eu aleg,insa totul tine de CE ALEG!!!

Tu ce alegi?

alipita de dragostea Lui!

2010-01-27T09:08:00.000-08:00

Langa El am experimentat curajul...curajul de a inalta mainile si de a canta,plangand cu o inima multumitoare.
Langa El am trait cum este sa vrei sa dai o parte din tine aceluia care este,de fapt,proprietarul.
Langa El am simtit cum este sa-mi pun mana in dreptul inimii si sa simt ca nu este a mea.
Langa El am vazut ce inseamna sa nu meriti si sa primesti.
Langa El simt cum respiri un aer de care esti sigur!
Langa El am mangaiat protectia si prietenia adevarata.
Langa El am gasit scopul vietii si tot langa El am descoperit ca desi viata asta nu are liman,te poti bucura de ea.Priveste in jur si o sa vezi..priveste cu ochii inimii...
Avem un Tata minunat! Numai El ne poate umple de asa ceva.
Merita sa traiesti viata de aici cautand contexte,sclipiri,momente in care sa-I aduci la picioare multumire pentru fiecare lucru marunt de care te bucuri.
Daca nu poti sa stai dezlipit de bucurie colpesitoare,de pace,de o inima multumitoare,de dragoste neconditionata..daca asta ai cautat toata viata...acolo adanc...atunci cauta fiinta din tine si las-o sa te conduca!
Iubeste fiinta din tine!

Pace - Pacea Lui
Asculta mai multe audio Diverse

Tatal meu

2010-01-23T11:01:00.001-08:00

o alta luna

2010-01-23T10:27:00.000-08:00

Cat de repede trece timpul...doua luni...au trecut doua luni pe care le-am simtit si nu doar ca le-am simtit dar am si simtit schimbarile prin care am trecut...pas cu pas...

Nu mai simt,asa cum simteam cu 1luna jumate in urma,cum e sa te trezesti dimineata si sa ai un gol in interior..sa fie sec si sa imi doresc sa urlu...nu mai simt ca vreau sa scrasnesc din dinti...nu mai simt ca vreau sa lovesc,poate,sau ca vreau sa-l vad,stiu,ating,simt....rare ori mai plang secandu-ma de orice putere....acum il am,acum l-am primit,acum il simt,stiu,aud,vad aici...aici,acolo...el este!

Mi-a fost dor de tine si ai venit.Mi-a fost dificil la inceput fara tine si ai ales sa ma ajuti.Mi-a fost frica si m-ai sustinut.Am fost umpluta de razbunare si m-ai ajutat sa ma eliberez.In relatia noastra nu totdeauna m-am canalizat pe adevar,lumina...acum insa mi-ai intiparit asta in minte mult mai bine,pentru a-mi stabili,acutaliza viitorul...acela care va ramane!

Esti aici Mihai...esti aici canalizandu-te pe lucruri cu adevarat importante...ai lasat in urma trecutul,socialul..esti aici dorind schimbarea spirituala...acum cunosti ca este cea mai importanata!

PS:Nu intamplator ne-am cunoscut si ne-am apropiat...numai ca nu am avut timp si maturitatea necesara,atunci,sa-ti arat ce acum ai aflat deja...undeva,cumva poate prea tarziu...dar poate legandu-te de ce este acum,gasesti motiv sa zambesti...

Multam pentru prezenta placuta!

GOD'S LOVE

2010-01-19T13:40:00.000-08:00

6 loving god - GOD'S LOVES
Asculta mai multe audio Diverse

suntem creati pentru ceva SATISFACATOR,ceva ce ne implineste...

2010-01-19T04:47:00.001-08:00

"Nu exista nimeni in lumea mea decat eu si Dumnezeu" isi zise omul convingator...

"Nu exista NIMENI!" si incepu refularea...

Oamenii sunt adesea imperfecti...habar nu am de ce cauta relatii...de ce? De ce cauta sustinerea,incurajarea,prezenta altor oameni in viata lor? De ce cauta sa isi implinesca nevoile?De ce cauta sa ii dea si celuilat povara pe care cred ei ca o duc si este atat de grea? De ce? NU! Nu exista nimeni decat eu si El!

Imi este ciuda pe mine ca am crezut atfel...

Ma pot oferi oamenilor doar ca si ucenic...ca acela care sta in spartura pentru celalalt si doar atat!! Ma pot oferi oamenilor ca si ucenic..ma pot oferi oamenilor ca si acela care TRAIESTE doar pentru Tata si astfel,El scoate din mine sau pune in mine tot ceea ce pot sa ofer celorlati...si atat! O fac bucuroasa caci fac TOTUL pentru Tata! "

Si omul se opri!

"Aici inima mea simte sa se opreasca!" isi zise...

Nu,nu a fost decat o dezamagire si nu este doar o faza...acolo inima omului si-a gasit pacea...si acum stie,ca acolo trebuie sa stea! A alergat destul!

Ti s-a intamplat vreodata sa te afli in fata faptului incat sa recunosti ca tot ce ai trait pana acum nu te-a dus NICAIERI?
Ti s-a intamplat sa realizezi ca ai cautat si ai cautat si ai gasit ceva ce nu te satisface pe deplin?
Ti s-a intamplat sa te multumesti cu ce primesti,constient fiind ca nu meriti oricum si deci ce ai este suficient,DAR totusi sa tinzi spre mai mult? Sunt sigura ca da...de ce? Penru ca suntem fiinte nesatisfacute aici pe pamant! Suntem create pentru ceva mai bun!! Si nu intervine aici termenul de obisnuinta,inovatie sau plictis...suntem nesatisfacuti pentru ca nu cautam unde trebuie...

Cauta acel ceva ce ramane vesnic,cauta-l si concentreaza-te pe el...celelalte lucruri ti se vor parea banalitati!

drumul zapezii

2010-01-18T10:01:00.000-08:00

Astazi fulgii de zapada s-au batut intre ei...

Astazi m-am jucat cu zapada si i-am aratat greselile,reusitele mele...ei,vechii mele prietene din toate timpurile...ne-am amuzat impreuna si am povestit...imi tineam in palma greselile,gandurile,dorintele,reusitele si i le aratam,apucandu-le de un colt si intorcandu-le pe toate partile...

Aveam mana inghetata dar prietena mea se ridica pe varfuri sa-mi vada in palma,era prea curioasa sa stie...si i-am aratat tot....

Si prietena asculta...am simtit apoi nevoia sa ii fac cunostinta cu celelalte persoane din viata mea importante...si stateam si ii vorbeam de fiecare persoana in parte...si zapada,prietena mea asculta...astfel a hotarat sa le reaminteasca de fiecare data cand apare si astfel stiu ca atunci cand fulgii de zapada aleg sa se bata intre ei,acestia reamintesc de toate persoanele dragi mie...cele care sunt si cele care au fost...

Imi place iarna...imi place ca prin ea fiecare e liber sa-si croiasca drumul...secretul consta in a se trezi dimineata,cand toti ceilalti dorm,sa fie cel dintai care isi lasa urma talpii in zapada...