miercuri, 30 mai 2012

Lumina ei....Lumina lor...

A pasit prin locuri atat de familiare, dar intr-o maniera atat de noua.
Nu vrea mai, nu vrea sa invete alte lectii. Nu vrea si pace! Foloseste doar rute ocolitoare sa ajunga tot acolo in final. Probabil ca se da vreun premiu ceva la sfarsit.
Astazi insa stie- nu greseste niciodata! Si nu dintr-o inteligenta sclipitoare neaparat...insa nu greseste! Altceva o ghideaza, iara pentru obedienta, primeste ca rasplata exact Lumina asta care o conduce. Acum insa are alta poveste de spus...

A stat intinsa pe banca, inconjurata de verdeata, auzind pasari si simtind miros de libertate. A stat cu fata in sus, privind la cer si privea norii cum inainteaza. Nu s-a dumirit daca inapoi sau inainte, dar ii vedea continuandu-si miscarea- erau deci activi. (activi...ce cuvant frumos....)
Dupa o vreme a stat pe aceeasi banca, ciuruita fiind inauntru, epuizata si pe marginea prapastiei, de data asta cu ochii inchisi simtind picurii de ploaie cum ii palmuiau fata cat sa o ajute sa se trezeasca din amorteala.
Nu au reusit...mirosul de asfalt incins, acum umed, care venea de la soseaua pe care treceau in goana masinile, au dus-o in zona de reverie. De data asta cu zambet!
A vrut sa zaboveasca acolo...aiurea....la prima adiere, s-a chircit din nou...
"Nu ai habar ce sa faci cu ce primesti prostovane...""- asa si-a spus in final, cand a realizat ca nici macar nu a putut sa se bucure de momentele de liniste si gandul ei il taia mereu si brusc, cu o singura miscare din incheietura mainii, pofta de a trage insetata dintr-o tigare.
S-a mahnit...din nou! A primit din ce era in jur atata minunatie si ea a stiut a dea inapoi un abur ce se risipeste atat de repede cum se risipesc starile ei.
Is toate, is multe, is grele, nu-s de pitici d'astea...si totusi piticii vor sa le repare si pe ale lor si pe toate ale multora din jur.
-"N-ai structura solida bah!"
-"Zau?"
............
Copilule...esti in dificultate, caci forul tau interior este in obscuritate si vrea lumina! Unde e lumina? Abea o zareste. Pai mai, o si cauti oare unde trebuie?
Ce este de fapt lumina pe care ea o doreste?
Lumina este insasi EA....dar nu-i suficient. Acum vrea deja Sursa Luminii.
A obosit fugara, zau! Vrea ragaz sa se dumireasca ce mai inseamna sa fii activ, caci s-a impotmolit. Stie insa ca este isteata, prinde repede si face si treaba buna cand are si material si o alta luminita mica sa-i arate drumul plin de toata cate sunt pe el, pana la Lumina spre care priveste indelung cu gatul sucit si cu gura cascata.

Ia lumina de unde ii sau nu-i acum...

joi, 17 mai 2012

cautand sa atinga apogeul...

"Pasionala mea"- ii zise si isi intoarce capul usor rusinat, insa atat de plin de fericire ca a atins inima pustoaicei asteia care inchide ochii cand ii atinge buzele si se pierde.
Nu are habar cam pe unde sunt si nici pe unde o sa le umble picioarele o vreme sau poate nu doar o vreme, ci intregul petic de viata ce le sta inainte.
Simt iubire si drag si se tin de mana atat de strans ca nici nu mai simt ca acolo sunt doua maini si nu una.
Nici nu si-au spus povestea vietii unul altuia ca au si inceput sa si-o tese pe a lor impreuna si le este bine.
Imprastie fericire, asta stie sa faca ea, iar la schimb primeste un sentiment coplesitor de uimire fata de ochii celui din fata care ii privesc direct pe ai ei in orice situatie.

"Ce mai este de descoperit inca?"...asta se tot intreaba fetiscana ametita acum de atata frumusete!

luni, 7 mai 2012

zambind, vibrez din nou...

M-am trezit intr-o incapere stramta.
Simt cum toate emotiile astea s-au napustit asupra mea si trag de mine in toate partile, zvarcolindu-ma. Ametita ma las invartita spre neant, in timp ce radiez si ma inalt cu ochii inchisi....usor cat sa sfidez legea gravitatiei...
Eman caldura...prin el, ma vad in oglinda si abea acum inteles ce efect am asupra celorlalti. Mi-a spus cineva candva ca am puterea sa ating inimi, de atunci mi s-a repetat asta, insa zambeam strengareste in coltul gurii. Mult prea micuta sa pricep cum este cu deciziile luate si cu interactiunea dintre oamenii mari. Am cerut sa inteleg ce trezesc totusi....acum cred ca stiu- este efectul a ceea ce creioneaza fiecare in mintea lui, despre celalalt. Si da...singura imi hranesc imaginatia, singura caut sa traiesc povestea asta cu toata intensitatea, singura imi caut momentele de bucurie. Caci acum stiu, totul este trecator, vibratia traita ramane insa!
Imi este greu sa respir acest aer singura si imi este dor constant de acele brate care ma cuprind mereu cu drag, cerand spatiu. Simt cum caut cu obrazul pieptul pe care sa imi asez capul si gura pe care sa o ating respirand cu stangacie, dorind abandonarea. Ii caut pielea si conturul fetei sa il mangai si tin in mainile mele mici...
Vad ochii blanzi si expresivi, si realizez ca traiesc ca si cum suntem numai noi doi prezenti.
Nu ma satur sa il cunosc si sa ma hranesc din sensibilitatea lui. Plec de langa el si mi se face dor sa il simt aproape, astept cu emotie fiecare gand al lui, inaltat catre mine, ma trezesc si zambesc stiind ca este o alta zi in care ii pot atinge mana si mangaia ceafa.
Vreau sa alerg in bratele iubitului meu, in fiecare sfarsit de zi...vreau sa imbratisez dorul...acest dor aprins pentru momentele cu noi, vreau sa ma trezeasca dimineata si sa imi sarute fruntea inainte de culcare, vreau sa imi zambeasa arogant si in acelasi timp defensiv, vreau sa ii simt emotiile si curajul de a ma indruma, vreau sa ii simt admiratia in privire, pasiunea si grija cu care se apropie.
Vreau o vreme, langa acesta suflet care m-a adus in punctul in care uitasem sa mai fiu. Pentru asta ii sunt recunoscatoare!
Tine-mi mana strans, cu drag, sinceritate si iubire!